Azi am primit o scrisoare de la Bogdan și Cercetașii României. A ajuns mai târziu cu 3 zile, dar a ajuns în cutia noastră poștală. Probabil de asta am și uitat de scrisori. Pentru că odinioară nu conta dacă ajungeau la timp, ci doar dacă ajungeau. Acum e important ca informația să ajungă la minut. Motiv pentru care avem servicii de e-mail și firme de curierat.

Totuși, azi mi-am readus aminte de bucuria scrisorilor din copilărie, când abia așteptam să deschid plicul cu scrisoarea trimisă de un unchi care făcea armata undeva prin Odorheiul Secuiesc. Nu mai știu ce scria, dar știu că, pentru un bărbat, avea un scris ordonat și-l descrifram ușor. Ba chiar îi corectam  greșelile de gramatică pe care le făcea. Deh, copil de 10 ani!

N-am mai dat importanță scrisorilor. Am și uitat ce gust avea lipiciul timbrului de odinioară, dar țin minte că nu-mi plăcea.

Mai comunică lumea prin scrisori?

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Parcul 1 decembrie a fost plin de copii, de tineri îndrăgostiți, de mame grijulii și de bătrâni care ieșiseră din casă pentru a uita de necazurile vârstei. A fost o atmosferă interesantă și plăcută.

În cadrul Festivalului Luminii, organizat de Cercetașii României, a avut loc și cea de-a 5-a ediție a Lecturi Urbane Oradea.

De la festival am trecut și pe la Noaptea Muzeelor care-n Oradea s-a desfășurat în Palatul Baroc. Cam dezamăgitoare atmosfera. Puține exponate, puține încăperi deschise publicului. Măcar orădenii au văzut multe caricaturi realizate de Ovidiu Pascu și expoziția cu lucrările artistului venețian Marcello Leoncini. Orădenii s-au înghesuit mai mult în sala cu aurul și argintul dacic și în sălile unde erau expuse caricaturile.

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Oare cum ar suna o campanie marca CFR? De fapt, comunicarea CFR-ului se rezumă doar la anunțarea scumpirii biletelor. Chit că e o comunicare unilaterală, tot e comunicare, nu-i așa?

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Nu vă supăraţi prea tare pe mine că nu răspund rapid la mesaje şi e-mail-uri.

Momentan sunt în Lugoj. Stau cocoţată la fereastra din bucătărie încercând să prind H-ul reţelei de internet pe mobil. Din când în când apare, dar de regulă e înlocuit rapid cu G-ul lent. M-aş mulţumi c-un 3G, dar cred că cer prea mult de la Vodafone.

C’est la vie!

D-asta-mi place în Oradea, că am wifi în bucătărie! Ştie Laurenţiu cum să mă facă fericită!

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Trecând peste titlul malițios, articolul nu precizează niciun brand de zgardă care folosește această substanță, deși  autorul articolului din Daily Mail o face fără vreo reținere. Autoarea româncă nu s-a obosit nici măcar să întrebe vreun veterinar român despre aceste produse, măcar de lua o declarație vreunei autorități în domeniu despre poziția acesteia legată de problema efectelor secundare ale diazinonului asupra omului. Sunt curioasă dacă veterinarii români au cunoștințe de asemenea efecte și studii despre diazinon.

Ba mai mult, cei de la gândul.info nici măcar nu ilustrează cu vreo imagine de produs. Au luat de la britanici poza cu pruncul și câinele, uitând să se documenteze despre produsele românești care conțin acest insecticid. Sunt zeci sau sute de modele de zgărzi antipurici. Care dintre ele sunt toxice? Din câte am văzut, majoritatea oamenilor care cumpără din petshopuri  sau din piață nu se uită la ingrediente, la substanțe active, ci cumpără după buget.

Ah, costă doar 6 lei, iar cealaltă e 20 de lei? Aaaa, păi nu dau 25 de lei pe o pipetă care trebuie aplicată la fiecare 2-3 luni, mai bine-i cumpăr o zgardă cu 10 lei și-l ține 6 luni.

Cam așa gândesc mulți români care cumpără produse pentru animalele lor. Așa că articolul de pe gândul.info e incomplet și alarmist. Românii nu vor da năvală în petshop căutând substanța activă de pe zgardă. Mai ales că deseori nici măcar angajații magazinelor nu fac diferența între substanțe. Mulți vânzători știu doar că Frontline e mai ieftin decât Advantix. Și că zgarda protejează câinele de purici mai mult decât o pipetă, dar e mai puțin eficientă în cazul căpușelor.

Și mai interesant e că articolul din gândul.info nu precizează că multe zgărzi antipurici funcționează cu insecticide de tipul diazinonului. Că doar vorbim de stârpit insecte. Da, sunt și zgărzi care conțin extracte de plante, dar alea nu costă 5 lei!

Ideea e că în cazul oricărei soluții deparazitare se recomandă să te speli pe mâini după ce-ai mângâiat animalul, mai ales în primele zile după aplicare. Dacă nu vrei zgardă, există alternativa pipetelor care-s mai practice și mai eficiente, dar și nițel mai scumpe. Se aplică la fiecare 2-3 luni în funcție de greutatea animalului și-l protejează de insecte. Inconvenientul e că o săptămână câinele nu trebuie să intre în apă și trebuie să te speli pe mâini după ce l-ai mângâiat. Iar pentru pisică, dacă nu iese din casă, nu văd rostul unei zgărzi. E mai simplu să-i dai o pastiluță deparazitară la fiecare 3 luni. Că doar nu crești purici prin casă să aibă nevoie de zgardă! Dacă are acces în curte, pipetele sunt muuult mai practice, întrucât mâțele nu prea acceptă o zgardă în jurul gâtului.

Sunt foarte multe produse pe piață destinate protejării animalelor de insecte. Dacă veterinarul nu te-a sfătuit în privința produselor, deși ar trebui, cumpără de pe site-uri unde există descrieri complete. Pentru medicamente, vitamine și produse anti paraziți îți recomand petcare.ro pentru că știu că oamenii din spatele acestui site au cunoștințe de medicină veterinară și informațiile de pe site sunt mult mai bine prezentate decât pe alte saituri.

N-am scris acest articol pentru a face reclamă unui site, ci pentru a atrage atenția că nu tot ce scrie în mass-media e musai corect. Mă enervează articolele alarmiste, de tipul celui tradus de redactorul gândul, pentru că-s incomplete și nu prezintă alternative, ci doar cauze.

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Săptămâna trecută a avut loc PRBeta, a doua ediție. Din motive de muncă, proiecte urgente și texte complicate, abia azi mi-am făcut timp de blog, adunat idei și sintetizat informații. Asta e, mă transform tot mai repede (ce paradox!) într-o ardeleancă!

Sigur că unele informații prezentate în conferințe le poți găsi online, dar asta înseamnă multe zile de căutări, de documentat, citit zeci sau sute de pagini și de cărți. Ori e mai ușor să prinzi esențialul din prezentarea bine făcută a unui speaker la o conferință. Iar odată ce ți s-a deschis apetitul pentru documentare, vei continua cu altele. Și ăsta va fi argumentul pe care-l voi servi de fiecare dată când cineva mă întreabă de ce merg la conferințe.

PRBeta, ediția a doua, a fost a doua conferință din 2012 la care am participat. Și nu-mi pare rău deloc, deși tot programul din ultima săptămână mi s-a dat peste cap. Mi-au plăcut mult analogiile și ideile enunțate de Sorin Psatta, Dragoș Alexa și Clarence Ceniza. Poate pentru că a fost prima dată când i-am văzut într-o conferință. Bine, și Flavius Bunoiu a avut o prezentare foarte bună și sunt sigură că mulți oameni din sală au reușit să înțeleagă cât de multă muncă implică organizarea unui festival de către o instituție de stat.

Pe scurt, analogiile și informațiile care mi-au plăcut în mod special:

-  PR-ul nou nu mai e o stradă cu un singur sens, ci cu două sensuri, pentru că oamenii reacţionează. Sfat: intră în online, interacţionează, întreabă şi învaţă din greşeli! – Cristi Manafu

- Brandingul are o problemă de branding. Este perceput ciudat şi trezeşte suspiciuni. Brandul este sufletul produsului. Un produs bun este competitiv, de actualitate, cu potenţial şi conform standardelor. Diferenţa dintre fani şi clienţi: clienţii sunt cei care aduc doar o contribuţie comercială, fanii sunt cei care sunt îndrăgostiţi de un produs pe care nu şi-l permit încă, sunt cei care se află mereu în aşteptare. - Dragoș Alexa

- Publicitatea este despre poftă de mâncare. Nici măcar nu creez dorinţe, ci doar le activez. Iar pofta de mâncare esterezultatul comunicării mele. Rezultatul este condiţionat masiv de ce comunic şi cum comunic. Sorin Psatta

- Blogărițele cu care colaborăm au farmec! Farmec este acolo unde sunt prietenele companiei. Nu le spunem cliente, ci le spunem prietene. Chinezu a fost ales Ambasador Oficial Gerovital la JO 2012 din Londra. – Alina Crâncău

Musai să vezi clipul de prezentare:

- Oamenii sunt fiinţe sociale, este în natura noastră să colaborăm. În lipsa colaborării, societatea noastră nu ar fi ce este astăzi. Colaborarea se află la intersecţia posesiei unui produs cu experienţa utilizării acestuia. Astfel, putem cunoaşte produsul înainte să îl posedăm efectiv. Colaborarea online este benefică afacerilor pentru că este socială, durabilă şi profitabilă din punct de vede economic.  - Clarence Ceniza.

Mi-a plăcut în mod special ideea de proiect de tipul „What’s for lunch”. Practic postezi pe un site ce vei găti la cină și pui spre vânzare o porție din mâncarea pregătită. Și cine dorește poate veni la cină pentru o anumită sumă de bani. Mi se pare interesantă și aș aplica-o pentru că mie-mi place ideea de a cina cu cineva, în familie, într-un grup. Și-mi place să cunosc diverse culturi prin gastronomie. Dar un asemenea proiect nu știu dacă ar prinde în Oradea, ci mai degrabă într-un oraș unde există comunități dezvoltate din diverse părți ale lumii.

- Online-ul nu este ieftin, dar este o investiţie care îşi merită banii. În online, tu conduci mediul şi dialogul. În cazul festivalului Toamna Orădeana, principalele obiective au fost creşterea interesului pentru eveniment în segmentul tânăr, atragerea unei noi categorii de public (regional şi naţional) şi introducerea festivalului în circuitul naţional al acestui tip de evenimente. Comunicarea online şi social media nu înlocuiesc nimic, ci fac parte din procesul de comunicare. Dacă nu luaţi în seamă şi acest lucru, s-ar putea să vă restrângeţi comunicarea prea mult. – Flavius Bunoiu

Pentru toate prezentările, concluziile și discuțiile te invit pe blogul oficial al evenimentului unde Corina Săftescu a făcut live blogging și-a scris tot ce era important!

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Dar pentru că am promis unor prieteni că le voi arăta trandafirul înflorit, m-am străduit să fac 2-3 poze cât mai acceptabile. Cât să nu irite prea tare privirile…

Așa-i că are o formă interesantă de stea?

Apropo de plante și natură, mâine are loc Let’s Do It Romania 2012!

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Mâța mea, ca multe alte pisici de apartament, își petrece o bună parte din timp certându-se cu păsările care zboară pe lângă ferestre. Stă la pândă, dă din coadă și „ciri-miorlăie” ca o nebună. Ba mai mult, are momente când fuge dintr-o cameră în cealaltă la ferestre, parcă pentru a-și urmări cât mai bine „dușmanii”. La fel ca un jurnalist/blogăr frustrat. În loc să-și concentreze atenția pe jucăriile care-i sunt la îndemână (blogul propriu, actul jurnalistic), mai bine cârâie la acele păsări pe care niciodată nu le va ajunge. Și care oricum o ignoră.

Tot o analogie cu pisicile e cea legată de nevoi. TheMitsi știe să se exprime atunci când îi e foame, vrea să doarmă, să-i curăț mizeriile din litieră sau când pur și simplu n-are chef de fața mea. Și miorlăie, mârâie sau scuipă, după caz, ori pur și simplu se urcă pe mine și cere s-o mângâi. Ei bine, cunosc oameni cărora le e frică/jenă/lene să-și exprime dorințele. Și apoi devin frustrați. Că nu au ce-și doresc. Nu-i mai simplu să întrebi sau să spui ce vrei/ceea ce te deranjează? Că cei din jur nu-s pui de Mama Omida să-ți ghicească gândurile. Apreciez mai mult sinceritatea brută decât subtilitățile. Bine, asta și pentru că-s cam aiurită și nu prind subtilitățile.

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Iar aici intervin blogurile de nișă. Și din acest motiv merită susținute și promovate. Pentru că îți trebuie o imensă pasiune pentru a transmite un mesaj despre un produs care-ți place, cu atât mai mult dacă nu există o cultură de masă a nișei respective. Cum e și blogul de melci, pe care mai arunc câte-un ochi din Crăciun în Paști.

Îmi permit obrăznicia de a face o mică paralelă a nișei de bloguri de vin cu nișa blogurilor de beauty. Cele de vin sunt mai aranjate, bine structurate (deși sunt scrise de bărbați ), într-un contrast uimitor cu cele de beauty care, pe lângă denumirile deloc user friendly, sunt încărcate, prost structurate și pline de briz-briz-uri. Asta doar ca să amintesc de aspect. Că diferă și la argumentare, dar n-are rost să scriu despre asta acum.

Ideea e că sunt foarte utile blogurile pe nișa vinurilor, mai ales că România se poate lăuda cu mulți producători, cu vinuri bune, dar cu un public needucat care cumpără Babanu la pet pentru că toată lumea știe că e „vin de masă”, deși nu e.

La recomandările de pe Facebook ale lui Darius Tulbure și de pe blog ale lui Bogdan Bocșe, autorul, creatorul și dumnezeul PrintreVinuri.ro, am încercat vreo 3 sau 4 vinuri. După buget, că nu dăm zilnic 75 de lei pe-un Solo Quinta din 2010. Și nu mi-au displăcut recomandările lor, dimpotrivă.

Așa că io vă recomand să mai aruncați câte-o privire pe blogurile de vinuri, mai ales atunci când aveți invitați la masă. Dacă reușesc să-mi fac suficient timp și pentru lilișor.net, poate voi întocmi o listă a blogurilor de nișă care merită studiate mai pe îndelete.

Dintre cele 3 vinuri Caloian (crama Oprișor) degustate aseară în Jazz Caffe, cel roșu rămâne preferatul meu! What can I say, a girl’s gotta drink what a girl’s gotta drink!

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.