Nu vă supăraţi prea tare pe mine că nu răspund rapid la mesaje şi e-mail-uri.

Momentan sunt în Lugoj. Stau cocoţată la fereastra din bucătărie încercând să prind H-ul reţelei de internet pe mobil. Din când în când apare, dar de regulă e înlocuit rapid cu G-ul lent. M-aş mulţumi c-un 3G, dar cred că cer prea mult de la Vodafone.

C’est la vie!

D-asta-mi place în Oradea, că am wifi în bucătărie! Ştie Laurenţiu cum să mă facă fericită!

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Trecând peste titlul malițios, articolul nu precizează niciun brand de zgardă care folosește această substanță, deși  autorul articolului din Daily Mail o face fără vreo reținere. Autoarea româncă nu s-a obosit nici măcar să întrebe vreun veterinar român despre aceste produse, măcar de lua o declarație vreunei autorități în domeniu despre poziția acesteia legată de problema efectelor secundare ale diazinonului asupra omului. Sunt curioasă dacă veterinarii români au cunoștințe de asemenea efecte și studii despre diazinon.

Ba mai mult, cei de la gândul.info nici măcar nu ilustrează cu vreo imagine de produs. Au luat de la britanici poza cu pruncul și câinele, uitând să se documenteze despre produsele românești care conțin acest insecticid. Sunt zeci sau sute de modele de zgărzi antipurici. Care dintre ele sunt toxice? Din câte am văzut, majoritatea oamenilor care cumpără din petshopuri  sau din piață nu se uită la ingrediente, la substanțe active, ci cumpără după buget.

Ah, costă doar 6 lei, iar cealaltă e 20 de lei? Aaaa, păi nu dau 25 de lei pe o pipetă care trebuie aplicată la fiecare 2-3 luni, mai bine-i cumpăr o zgardă cu 10 lei și-l ține 6 luni.

Cam așa gândesc mulți români care cumpără produse pentru animalele lor. Așa că articolul de pe gândul.info e incomplet și alarmist. Românii nu vor da năvală în petshop căutând substanța activă de pe zgardă. Mai ales că deseori nici măcar angajații magazinelor nu fac diferența între substanțe. Mulți vânzători știu doar că Frontline e mai ieftin decât Advantix. Și că zgarda protejează câinele de purici mai mult decât o pipetă, dar e mai puțin eficientă în cazul căpușelor.

Și mai interesant e că articolul din gândul.info nu precizează că multe zgărzi antipurici funcționează cu insecticide de tipul diazinonului. Că doar vorbim de stârpit insecte. Da, sunt și zgărzi care conțin extracte de plante, dar alea nu costă 5 lei!

Ideea e că în cazul oricărei soluții deparazitare se recomandă să te speli pe mâini după ce-ai mângâiat animalul, mai ales în primele zile după aplicare. Dacă nu vrei zgardă, există alternativa pipetelor care-s mai practice și mai eficiente, dar și nițel mai scumpe. Se aplică la fiecare 2-3 luni în funcție de greutatea animalului și-l protejează de insecte. Inconvenientul e că o săptămână câinele nu trebuie să intre în apă și trebuie să te speli pe mâini după ce l-ai mângâiat. Iar pentru pisică, dacă nu iese din casă, nu văd rostul unei zgărzi. E mai simplu să-i dai o pastiluță deparazitară la fiecare 3 luni. Că doar nu crești purici prin casă să aibă nevoie de zgardă! Dacă are acces în curte, pipetele sunt muuult mai practice, întrucât mâțele nu prea acceptă o zgardă în jurul gâtului.

Sunt foarte multe produse pe piață destinate protejării animalelor de insecte. Dacă veterinarul nu te-a sfătuit în privința produselor, deși ar trebui, cumpără de pe site-uri unde există descrieri complete. Pentru medicamente, vitamine și produse anti paraziți îți recomand petcare.ro pentru că știu că oamenii din spatele acestui site au cunoștințe de medicină veterinară și informațiile de pe site sunt mult mai bine prezentate decât pe alte saituri.

N-am scris acest articol pentru a face reclamă unui site, ci pentru a atrage atenția că nu tot ce scrie în mass-media e musai corect. Mă enervează articolele alarmiste, de tipul celui tradus de redactorul gândul, pentru că-s incomplete și nu prezintă alternative, ci doar cauze.

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Săptămâna trecută a avut loc PRBeta, a doua ediție. Din motive de muncă, proiecte urgente și texte complicate, abia azi mi-am făcut timp de blog, adunat idei și sintetizat informații. Asta e, mă transform tot mai repede (ce paradox!) într-o ardeleancă!

Sigur că unele informații prezentate în conferințe le poți găsi online, dar asta înseamnă multe zile de căutări, de documentat, citit zeci sau sute de pagini și de cărți. Ori e mai ușor să prinzi esențialul din prezentarea bine făcută a unui speaker la o conferință. Iar odată ce ți s-a deschis apetitul pentru documentare, vei continua cu altele. Și ăsta va fi argumentul pe care-l voi servi de fiecare dată când cineva mă întreabă de ce merg la conferințe.

PRBeta, ediția a doua, a fost a doua conferință din 2012 la care am participat. Și nu-mi pare rău deloc, deși tot programul din ultima săptămână mi s-a dat peste cap. Mi-au plăcut mult analogiile și ideile enunțate de Sorin Psatta, Dragoș Alexa și Clarence Ceniza. Poate pentru că a fost prima dată când i-am văzut într-o conferință. Bine, și Flavius Bunoiu a avut o prezentare foarte bună și sunt sigură că mulți oameni din sală au reușit să înțeleagă cât de multă muncă implică organizarea unui festival de către o instituție de stat.

Pe scurt, analogiile și informațiile care mi-au plăcut în mod special:

-  PR-ul nou nu mai e o stradă cu un singur sens, ci cu două sensuri, pentru că oamenii reacţionează. Sfat: intră în online, interacţionează, întreabă şi învaţă din greşeli! – Cristi Manafu

- Brandingul are o problemă de branding. Este perceput ciudat şi trezeşte suspiciuni. Brandul este sufletul produsului. Un produs bun este competitiv, de actualitate, cu potenţial şi conform standardelor. Diferenţa dintre fani şi clienţi: clienţii sunt cei care aduc doar o contribuţie comercială, fanii sunt cei care sunt îndrăgostiţi de un produs pe care nu şi-l permit încă, sunt cei care se află mereu în aşteptare. - Dragoș Alexa

- Publicitatea este despre poftă de mâncare. Nici măcar nu creez dorinţe, ci doar le activez. Iar pofta de mâncare esterezultatul comunicării mele. Rezultatul este condiţionat masiv de ce comunic şi cum comunic. Sorin Psatta

- Blogărițele cu care colaborăm au farmec! Farmec este acolo unde sunt prietenele companiei. Nu le spunem cliente, ci le spunem prietene. Chinezu a fost ales Ambasador Oficial Gerovital la JO 2012 din Londra. – Alina Crâncău

Musai să vezi clipul de prezentare:

- Oamenii sunt fiinţe sociale, este în natura noastră să colaborăm. În lipsa colaborării, societatea noastră nu ar fi ce este astăzi. Colaborarea se află la intersecţia posesiei unui produs cu experienţa utilizării acestuia. Astfel, putem cunoaşte produsul înainte să îl posedăm efectiv. Colaborarea online este benefică afacerilor pentru că este socială, durabilă şi profitabilă din punct de vede economic.  - Clarence Ceniza.

Mi-a plăcut în mod special ideea de proiect de tipul „What’s for lunch”. Practic postezi pe un site ce vei găti la cină și pui spre vânzare o porție din mâncarea pregătită. Și cine dorește poate veni la cină pentru o anumită sumă de bani. Mi se pare interesantă și aș aplica-o pentru că mie-mi place ideea de a cina cu cineva, în familie, într-un grup. Și-mi place să cunosc diverse culturi prin gastronomie. Dar un asemenea proiect nu știu dacă ar prinde în Oradea, ci mai degrabă într-un oraș unde există comunități dezvoltate din diverse părți ale lumii.

- Online-ul nu este ieftin, dar este o investiţie care îşi merită banii. În online, tu conduci mediul şi dialogul. În cazul festivalului Toamna Orădeana, principalele obiective au fost creşterea interesului pentru eveniment în segmentul tânăr, atragerea unei noi categorii de public (regional şi naţional) şi introducerea festivalului în circuitul naţional al acestui tip de evenimente. Comunicarea online şi social media nu înlocuiesc nimic, ci fac parte din procesul de comunicare. Dacă nu luaţi în seamă şi acest lucru, s-ar putea să vă restrângeţi comunicarea prea mult. – Flavius Bunoiu

Pentru toate prezentările, concluziile și discuțiile te invit pe blogul oficial al evenimentului unde Corina Săftescu a făcut live blogging și-a scris tot ce era important!

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Dar pentru că am promis unor prieteni că le voi arăta trandafirul înflorit, m-am străduit să fac 2-3 poze cât mai acceptabile. Cât să nu irite prea tare privirile…

Așa-i că are o formă interesantă de stea?

Apropo de plante și natură, mâine are loc Let’s Do It Romania 2012!

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Mâța mea, ca multe alte pisici de apartament, își petrece o bună parte din timp certându-se cu păsările care zboară pe lângă ferestre. Stă la pândă, dă din coadă și „ciri-miorlăie” ca o nebună. Ba mai mult, are momente când fuge dintr-o cameră în cealaltă la ferestre, parcă pentru a-și urmări cât mai bine „dușmanii”. La fel ca un jurnalist/blogăr frustrat. În loc să-și concentreze atenția pe jucăriile care-i sunt la îndemână (blogul propriu, actul jurnalistic), mai bine cârâie la acele păsări pe care niciodată nu le va ajunge. Și care oricum o ignoră.

Tot o analogie cu pisicile e cea legată de nevoi. TheMitsi știe să se exprime atunci când îi e foame, vrea să doarmă, să-i curăț mizeriile din litieră sau când pur și simplu n-are chef de fața mea. Și miorlăie, mârâie sau scuipă, după caz, ori pur și simplu se urcă pe mine și cere s-o mângâi. Ei bine, cunosc oameni cărora le e frică/jenă/lene să-și exprime dorințele. Și apoi devin frustrați. Că nu au ce-și doresc. Nu-i mai simplu să întrebi sau să spui ce vrei/ceea ce te deranjează? Că cei din jur nu-s pui de Mama Omida să-ți ghicească gândurile. Apreciez mai mult sinceritatea brută decât subtilitățile. Bine, asta și pentru că-s cam aiurită și nu prind subtilitățile.

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Iar aici intervin blogurile de nișă. Și din acest motiv merită susținute și promovate. Pentru că îți trebuie o imensă pasiune pentru a transmite un mesaj despre un produs care-ți place, cu atât mai mult dacă nu există o cultură de masă a nișei respective. Cum e și blogul de melci, pe care mai arunc câte-un ochi din Crăciun în Paști.

Îmi permit obrăznicia de a face o mică paralelă a nișei de bloguri de vin cu nișa blogurilor de beauty. Cele de vin sunt mai aranjate, bine structurate (deși sunt scrise de bărbați ), într-un contrast uimitor cu cele de beauty care, pe lângă denumirile deloc user friendly, sunt încărcate, prost structurate și pline de briz-briz-uri. Asta doar ca să amintesc de aspect. Că diferă și la argumentare, dar n-are rost să scriu despre asta acum.

Ideea e că sunt foarte utile blogurile pe nișa vinurilor, mai ales că România se poate lăuda cu mulți producători, cu vinuri bune, dar cu un public needucat care cumpără Babanu la pet pentru că toată lumea știe că e „vin de masă”, deși nu e.

La recomandările de pe Facebook ale lui Darius Tulbure și de pe blog ale lui Bogdan Bocșe, autorul, creatorul și dumnezeul PrintreVinuri.ro, am încercat vreo 3 sau 4 vinuri. După buget, că nu dăm zilnic 75 de lei pe-un Solo Quinta din 2010. Și nu mi-au displăcut recomandările lor, dimpotrivă.

Așa că io vă recomand să mai aruncați câte-o privire pe blogurile de vinuri, mai ales atunci când aveți invitați la masă. Dacă reușesc să-mi fac suficient timp și pentru lilișor.net, poate voi întocmi o listă a blogurilor de nișă care merită studiate mai pe îndelete.

Dintre cele 3 vinuri Caloian (crama Oprișor) degustate aseară în Jazz Caffe, cel roșu rămâne preferatul meu! What can I say, a girl’s gotta drink what a girl’s gotta drink!

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Așa că azi vă arăt colțul meu de liniște: grădina din balcon. Despre busuioc n-am vești bune: cel din comerț a ieșit timid, însă busuiocul popii se lasă așteptat.

Ieri am văzut că trandafirul are un bobocel ce azi a început să înflorească și încă unul ce va înflori în curând. Mi-a fost teamă să nu pierd  întreaga plantă pentru că frunzele au fost afectate de ceva boală specifică, se albeau pe margini. Neștiind cum să procedez pentru a-l ajuta să-și revină, am pus ghiveciul în chiuvetă, am rupt frunzele prea afectate, iar pe celelalte le-am spălat bine cu … săpun. Nu cred că-i cea mai bună tactică, sigur va trebui să pun ceva soluție pentru plante pentru a scăpa de boala trandafirului, dar important e că acum pare să-și revină. Sunt deschisă la sfaturi despre cum să-l îngrijesc.

Și anul acesta am pus roșii, tot 2 soiuri. Dar de data aceasta am plantat doar 10 semințe, din care au ieșit 5 plante. Bune or fi! Dacă vor crește mari și vor da câteva fructe, voi fi fericită! Ce-i drept, nu plantez roșii cu scopul de a avea o recoltă (ar fi chiar culmea la bloc!), ci pentru că-mi place mirosul plantei – mai ales când plouă afară și ud frunzele, se simte un miros plăcut de pământ și roșii -, iar împreună cu busuiocul îndepărtează țânțarii și muștele.

Surpriza vine de la pătrunjel, care-i ditamai tufa. Nu mă așteptam să treacă peste iarna grea și lungă și să crească atât de mare și de stufos. L-am plantat anul trecut prin decembrie și jardiniera am ținut-o la fereastră, în camera mare, unde nu a fost deloc încălzire centralizată.

Mai am o plantă pe care n-o pot denumi pentru că habar n-am ce e. Am semințele de acum 2 ani, am aruncat ambalajele. Face flori mici și albe, se extinde ca pirul și curge peste jardinieră. Arată bine în balcon, tot decorul pare mai verde și mai bogat.

Și-n ultima poză cu flori vă prezint micile crăițe care încep să crească tare mândre, deși parțial le e blocată lumina de un spathiphyllum stufos.

Domnule Dan, țin să te anunț că am rezolvat problema ferestrelor neprotejate de la balcon în cel mai simplu mod: am găsit la Profi o sită pentru grădină. Care se întinde cu un scârț lipicios pe marginea ferestrei, iar sita (din pânză, nu sârmă) se prinde de scârț. Partea proastă e că nu rezistă la ghearele mâței, deja a făcut câteva găurele încercând să prindă o muscă nenorocită. Nu-s suficient de mari pentru a intra gângăniile, dar sunt acolo. La 9,5 lei cât a costat sita, nici nu mă surprinde treaba asta! Oricum bună idee de a prinde sita cu scârț, mai ales pentru cei care au balcoanele închise cu fierotanii din anii ’90. Și n-au pisică obraznică!

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

În copilărie maică-mii îi era atât de groază de drumul de la Lugoj la sat, cu microbuzul, încât de cele mai multe ori lua extra măsuri de precauție: cu 2 zile înainte de voiaj nu aveam voie să mâncăm ouă, lapte și nimic gras. Întotdeauna ne îmbrăca în haine frumoase și curate, dar care nu se pătează ușor. Evident că nu lipseau pungile. Cu cât mai multe, cu atât mai bine.

Anul trecut, când am fost în Redescoperă România, în fiecare dimineață luam minimum 2 pastile împotriva răului de mașină (merci, Diana!). Fără acele pastile nu cred că aș fi ajuns vreodată pe Transalpina sau pe Transfăgărășan.

Azi, venind de la Timișoara la Oradea, pe un drum drept, mi s-a făcut rău în mașină. Atât de rău încât nu puteam scoate vreun sunet de teamă să nu-mi fie și mai rău. Aiurea, știu!

Partea proastă e că senzația de rău persistă și după ce-am ajuns acasă în așa fel încât nu pot să mă concentrez la nimic decât la cum să scap de greață.

Recomandări?

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.

Prima dată am auzit de centrul ăsta acum un an, când s-a deschis. Cu mare tam-tam. Țin minte că am citit nenumărate articole prin presa locală despre cât de mari au fost investițiile, câtă atenție la detalii s-a acordat, cât de luxos e clubul etc. Să-ți spun cum mi s-a părut mine, ca simplu client și orădean care a parcurs un drum anevoios până acolo.

Ce mi-a plăcut?

La intrare am plătit un bilet de 15 lei pentru care, nenea de la poartă ne-a spus, primim 3 mici și-o bere. Bun! Că tot eram înfometați după atâta amar de drum, ne-am hotărât să ne bucurăm de mici și de bere ș-apoi să mai vedem ce-o mai fi de văzut într-un astfel de club.

Ajungem la restaurant. Aflăm că pentru a consuma de contravaloarea biletului trebuie să mergem la căsuța de pe lac. Fiind 2 căsuțe  și 2 lacuri, aplicând una din multele legi ale lui Murphy, evident că ne-am îndreptat spre căsuța unde nu se servea mâncare. Într-un final am găsit-o pe cea bună. Păcat că nu sunt indicații, că ar ajuta turiștii dezorientați. Mi-a plăcut căsuța de pe lac, asigură umbră și răcoare. N-am văzut pescari, dar sunt căbănuțe și hidrobiciclete pe marginea lacului care, cel mai probabil, sunt de închiriat.

Am intrat și-n restaurant. Mese curate, spațiu mare și aerisit. Chelneri amabili, servirea a fost rapidă. Toaletele curate, chit că robineții trebuie rotiți invers pentru a funcționa. Un ospătar de pe sală, foarte aranjat, cu batistuță roșie în buzunar, se asigura că toate mesele au pahare curate, că se strânge vesela folosită etc. Mi s-a părut că era tocmai opusul celorlalți chelneri. Prietenii noștri au comandat niște deserturi, delicioase după cum ne-au spus. Deci și mâncarea trebuie să fie bună!

Mi-a plăcut ideea de club unde poți zbura cu un avion de agrement. E o noutate în peisajul bihorean în materie de distracții și aventuri. Pentru amatori există un teren de golf construit la standarde internaționale, dar și un loc pentru polo sau echitație cu frizieni. Frumoșii frizieni!

Ce nu mi-a plăcut?

Designul restaurantului e cam kitchos. Nu știu cine a decorat localul, dar restaurantul nu m-a impresionat prin design. Mi se pare puțin cam pretențios să pui 2 jilțuri aurite și-o oglindă aurită într-un restaurant al unui club de agrement (n-am poză, din păcate). Unde lumea vine să joace golf, să călărească sau să se dea cu hidrobicicleta. Pentru mine astea sunt contraste care nu se pupă. Dar io nu-s specialist în decoruri, așa că părerea mea despre design n-are o mare importanță.

Cum spuneam mai sus, lipsesc indicațiile. Fiind un club mare, se întinde pe 60 de hectare din câte am citit, consider că n-ar strica niște panouri cu indicații. Unde găsești bilete pentru hidrobiciclete, tarife pentru pescuit, unde găsești echipament pentru golf, unde trebuie să plătești pentru o cursă cu avionul etc. Da, poți întreba la restaurant, dar dacă toți chelnerii sunt ocupați, e mai greu să afli informația de care ai nevoie.

Că la toalete nu există nici prosoape de hârtie, nici aparate de uscat mâinile. Vii de pe terenul de golf, te speli pe mâini și … ai vrea să le și usuci înainte de a te așeza la masă. Nema, nu există așa ceva!

L-am întrebat pe chelner ce tip de înghețată servesc în local (în meniu scrie doar înghețată, în mai multe limbi). Răspunsul lui: „Sunt 3 globuri!”. Chelnerii păreau cam dezorientați, la un moment dat se înghesuiseră 3 la casa de marcat și studiau un bon fiscal tocmai listat. Probabil o parte erau noi, angajați din satele din zonă pentru a face față valului de clienți de 1 mai. Și drept e că s-au mișcat rapid, doar că nu prea aveau habar de meniu. Însă lipsa prosoapelor de hârtie sau a unui aparat de uscat mâinile nu se justifică.

Restul clubului arată bine, iar punctul de atracție îl reprezintă avioanele cu structură ușoară. O cursă costă 100 de lei, parcă. După numărul avioanelor care zburau, sigur au fost destui amatori de sporturi aeronautice.

Concluzie

Kings Land e un club unde merită să mergi dacă ești fan golf, polo, pescuit sau echitație. Sau dacă te țin frânele și vrei să pedalezi până acolo, drumul e … interesant. Probabil va deveni o atracție pentru toți cei ce vor să-și facă nunta în afara orașului sau pentru liceenii ce-și organizează banchetele. Restaurantul, având 300 de locuri, e perfect pentru petreceri, banchete și teambuildinguri. Momentan lipsesc șezlongurile pe care te poți tolăni după ce-ai mâncat bine!

Iar aerul e mult mai curat față de aerul din Oradea, în ciuda uriașelor grămezi de pietriș din zonă. Da, merită să dai o fugă până-n Ineu. Dacă ignori micile detalii pe care le-am observat, clubul poate fi un loc foarte bun de petrecere a timpului liber.

Fotografiile realizate de Laurențiu.

©2012 Lilisor.net. Toate drepturile rezervate.