Și Țițic o ia razna cam tot pe la ora asta, în fiecare seară. Aleargă ca nebuna de zici că are motor cu reacție în fund. Obosesc să o urmăresc cu privirea…

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

It is 2012: Are we still fighting over condoms and the pill? In fact, we are. The score so far: both supporters and opponents of birth control can point to some significant wins, and neither side shows any sign of backing down. ideas.time.com

Unii activişti americani îşi fac griji că ţara lor, care numără peste 312,931,000 de oameni, va dispărea dacă locuitorii folosesc produse contraceptive. În timp ce guvernul lui Obama a insistat ca toate măsurile de contracepţie să fie incluse în planul de sănătate, adică să fie suportate financiar de către companiile de asigurări, cei care se opun contracepţiei susţin că n-ar trebui ca americanii să primească prezervative sau pilule anticoncepţionale gratuite. Şi că oamenii care folosesc aceste metode ucid copiii care ar putea asigura perpetuarea speciei. Că americanii n-ar trebui să decidă singuri (?!) dacă vor să contribuie la repopularea ţării. Ştiam că, într-o democraţie, într-o societate liberă, fiecare om are dreptul de a decide dacă vrea sau nu să devină părinte.

Acum câţiva ani am citit un articol aberant şi foarte religios despre cum pilula contraceptivă ucide. Era genul de articol menit să spele creierele femeilor naive cărora le e lene să gândească şi singure. Despre cum toate femeile care folosesc aceste pilule ucid lunar câte un copil. Da, dacă vorbim abstract, da, fiecare femeie contribuie la dispariţia unui ovul care ar putea deveni o fiinţă umană. Dacă ar fi fecundat!

Şi-apoi se plâng că sunt prea mulţi copii abandonaţi. Că-s prea multe adolescente însărcinate. Că rata divorţurilor creşte exponenţial.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Deşi mereu am preferat Feteasca Neagră demisec înainte de orice alt soi, trebuie să recunosc faptul că mi-a plăcut tare mult şi Corcova Muscat Ottonel. E mmm… delicios, acidulat cu o aromă puternică de piersică, dacă nu mă-nşeală papilele gustative. Nici Rose-ul Caloian nu-i rău, dimpotrivă, e uşor şi nu dă dureri de cap a doua zi. De fapt, consumat cu moderaţie presupun că niciun vin de calitate nu provoacă migrene.

Dar mai bine întrebi oamenii pasionaţi din Jazz Cafe pentru recomandări de vinuri.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

M-am speriat oleacă atunci când l-am auzit pe Laurenţiu vorbindu-mi atât de serios. Ce s-o fi întâmplat? Ce treabă avem, unde mergem?, întreb şi io, ca orice femeie curioasă.

- N-ai auzit? Vine Marius Pop în Jazz Cafe, de la 9. Şi vine cu Daniel Zamfir. Bubu a zis că dacă ratăm concertul ăsta, ne taie de pe lista de fraţi în vin! Şi-o zis să ne grăbim să ajungem să prindem măcar un loc. O să fie înghesuială mare.

Sâmbătă, pe la ora 7, ne-am înfiinţat în Jazz Cafe (pe bd. Magheru, în spatele sălii de fitness). Localul era gol! No, da’ unde-i lumea promisă?!, zic io, prea puţin dezamăgită. Pe la 8 jumate, ca niciodată, orădenii au început să vină. Orădenii vin la concert la timp? No, asta-i bună!

Da, aşa cum mi s-a promis, localul a fost plin la ora începerii concertului (21.00). Marius şi Daniel au fost punctuali, un lucru pe care-l apreciez în mod deosebit. Mă obosesc localurile unde concertul anunţat la ora 22 începe la miezul nopţii.

Despre muzică nu ştiu ce să scriu. Cum să scriu. Ce cuvinte să folosesc. Daniel are o voce incredibilă, e un Frank Sinatra al vremurilor noastre. A cântat oldies but goldies precum Girl from Ipanema (asta mi-a plăcut tare mult), I’ve got you under my skin, dar şi grundge precum Smells like teen spirit. Iar Marius e un chitarist extraordinar, ştiam asta de la Toamna Orădeană.

Cu siguranţă vor apărea clipurile online, Laurenţiu a filmat tot concertul.

N-am prea multe poze că nu era lumină bună şi nu-mi place să folosesc blitz-ul pentru a deranja spectatorii sau artiştii.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Practic aşa se limitează…

Sau îi e frică de raţiune. Căcat, totul a devenit emoţional. De la publicitate, la justiţie, totul trece prin filtrul emoţiei, cel al raţiunii fiind ignorat.

Ştie să devină violent, rău şi nemernic de fiecare dată când e pus în faţa faptelor prezentate raţional, chiar dacă nu-l afectează direct. Refuză, pur şi simplu, să accepte că osul pe care l-a ros a fost doar o modalitate de a i se distrage atenţia de la întregul ciolan pe care l-ar fi putut avea dacă ar fi deschis ochii. Dacă ar fi pus întrebări.

Şi-apoi plânge că are o viaţă mizerabilă. Că e grele viaţa asta. Că nimeni nu-l iubeşte.

Uneori e greu să faci o schimbare mare-n viaţă. Dar abia după ce faci pasul ăsta realizezi cât de mult aveai nevoie de timpul tău şi de filtrul ăla al raţiunii.

Sau poate mi se pare …

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Ar sări arse de cur toate casele de producție că se încalcă drepturile de autor?

A nu se înțelege că susțin online piracy! Dar cred că ar trebui puse niște limite clare între a „pirata muzică/programe/etc” și a crea!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Când are chef de răsfățat și vrea să o scarpine cineva pe sub bărbie și s-o mângâie pe cap, sare rapid pe mine. În 2 timpi și-n 3 mișcări am devenit noua ei unealtă de scărpinat. Îmi aruncă o privire galeșă, cu ochii verzui și pupile negre uriașe, își ridică botul pentru a-mi adulmeca ultima masă și se mulțumește să-și frece obrajii de umărul meu.

Dimineața, de îndată ce-am ridicat capul de pe pernă, începe seredana. Miau-miau-miau-miau! Și continuă până când o iau în brațe și-o scarpin pe burta-i dolofană. Uneori încetează abia după ce ne fugărim prin casă. Sau după o partidă de Stalker-Cat!

Când adoarme la mine-n brațe și e musai să fug la baie, nu s-ar ridica nici în ruptul cozii! Ba chiar dă să muște dacă îndrăznesc să-i mut poziția corpului.

Dacă mă așez în pat, în maximum 5 secunde e-n dormitor lângă gâtul meu, torcând și frământând ca un pisoiaș speriat. Se oftică atunci când îi pun șervețele la gură, să nu-mi murdărească tricourile cu salivă. Mușcă din șervețele, cască nemulțumită apoi se retrage la picioarele mele, lingându-și labele aparent murdare.

Știe că nu suport să mă lingă, așa că am impresia că uneori în mod intenționat îmi linge sprâncenele dimineața. Și uite așa sar ca arsă din pat, fugind la baie să mă spăl pe față. „Yuck, mâță, aia-i limba cu care te lingi la cur! Bleah! Unde-i dezinfectantul?!”, îi strig. Nu pare să-i pese, dimpotrivă, se cațără pe cadă și-apoi pe marginea chiuvetei, curioasă de mirosul soluției.

Nimeni nu m-a avertizat că pisicile trag pârțuri mai puturoase decât oamenii și sforăie mai tare decât bărbații beți! Ei bine, eu nu-s atât de egoistă. Uite, ca să știi și tu, om normal care te gândești să adopți o mâță: pisicile au aceleași nevoi ca oamenii! (ah, ce noutate, nu?!) Vor saliva pe tine, îți vor lăsa miresme greu de suportat după ce mănâncă lactate și te vor speria când le vei auzi sforăind din dulap. Sau din sertarul cu chiloți.

Din când în când vei zări grămezi mici (sau mai mari, depinde de mâță) de păr care alunecă prin casă, similare cu buruienile uscate duse de vânt în deșerturile din western-urile lui Eastwood. De obicei aceste grămezi se vor strânge în colțul cel mai inaccesibil al camerei, sub pat, sub geanta lăsată pe jos după ce-ai venit de la serviciu sau pe blugii pe care i-ai dat jos rapid când ți-ai văzut partenerul gol pușcă ieșind de sub duș. Nu uita totuși să închizi pisica în altă cameră. Cats love to watch…

Și cam asta-i viața cu o pisică de apartament…

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Pe Ţiţic o duc la veterinar cu transportorul ei. De fiecare dată când ieșeam din casă se nimerea să mă întâlnesc cu vreun vecin pe scară. Fie că-i fetiţa vecinului de palier, fie că -i baba de la 1, toată lumea începe să se mâţâie în faţa cuştii, de parcă n-a mai văzut pisică.

Eh, şi cum coboram cătinel scările (că mâța-i grasă și grea la cele aproape 6 kile), dau aproape nas în nas cu vecina de la 1. Care vecină e o doamnă rotundă de vreo 60 de ani. Cred! După ce se hlizeşte la cuşcă, mă ia la întrebări: „Ce-are pisica? O duci la doctor? Şi are ce să-i facă? Şi costă mult? Şi tătă ziua mergi cu ea la doctor?”

Întrebările astea nu m-au deranjat, ba din contră, mă bucuram că cineva mi-ar înțelege grija. Ce m-o scos din sărite o fost treaba cu „Ai de mine, fata me, nu mai bine-ţi făceai un prunc? Dacă tot ai de mers pe la doctori, mai bine mereai cu pruncu, nu cu mâţa.”. Da, mai bine-mi ieșeau peri albi de la grijile pentru propriu-mi copil decât să-mi fac de lucru cu pisica…

Ocazional, şi taică-meu şi părinţii lui Laurenţiu ne mai aruncă pastila cu „da’ prunci nu vreţi să faceţi?!” De parcă ar fi aşa uşor să aduci pe lume un copil, să-l îngrijeşti și să-l educi pentru a se putea descurca singur după o anumită vârstă, de parcă nu ne-ar cunoaşte!

Totuşi, nu înţeleg de ce comparaţia pisică-prunc. Da, ador copiii și mi-e tare dragă Ţiţic, dar de aici până la a o considera un înlocuitor pentru un copil e cale lungă. Cred că mai degrabă poate fi un exerciţiu de menţinere a emoţiilor sub control, mai ales că io-s colerică şi nu-s nici genul de om care tolerează orice.

Ce-i cu graba asta să ne reproducem cât mai mult?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Poți vedea câștigătorii în cadrul unei seri de proiecții. Evenimentul are loc vineri, 27 ianuarie, de la ora 17 și ora 20,00, la Casa de Cultură a Municipiului din Oradea (Piața Ferdinand). Un bilet costă 10 lei și poate fi cumpărat din Lazy Corner, Pod’s si Yellow Submarine.

Se vor proiecta cele mai noi și mai apreciate animații internaționale.

Primilor 2 orădeni care-mi vor spune că au timp și vor să meargă la Anim’est le voi acorda câte o invitație la festival. 

Organizatori: Asociatia Culturala D’ART si Lazy Corner.

Mulțumiri speciale Asociației ESTE ‘N’ EST

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Şi uite aşa folosesc un cooler în defavoarea unui stand pe care-l aveam de mulţi ani. Am ales Cooler-Master Note Pal X-Slim pentru că e subţire, ventilează bine şi în partea din faţă a laptopului, unde se încălzeşte mai tare, şi pare rezistent.

E subţire, are plasă din metal deasupra (mi-am zis io că ar ventila o suprafaţă mai mare decât un cooler care are plasă doar unde-s motoraşele), iar picioruşele din plastic îi asigură stabilitate şi pe birou, dar şi pe reviste când ţin laptopul pe picioare, în pat.

Cablul ajunge în ambele părţi ale laptopului şi are 1 x USB 2.0/1.1 (Power In). Mai pe înţelesul celor ca mine, care nu-s familiari cu   termenii tehnici: chiar dacă folosesc un USB de-al laptopului pentru alimentarea coolerului, cablul are la capăt un USB la care pot conecta altceva, cum e mouse-ul sau card reader-ul. 

În privinţa răcirii, că doar d-asta l-am cumpărat, e eficient. Laptopul nu s-a încălzit, deşi toată ziua am avut 2 browsere deschise (cu realitatea tv LIVE sau grooveshark), skype, YM, Tweetdeck, XN Convert pt poze, un word, Gimp şi-un pdf. Cea mai ridicată temperatură înregistrată de CPUID Hardware monitor a fost de 60 grade Celsius şi media-i 45-47 grade Celsius. Nu mă întreba de jocuri pentru că momentan n-am încercat Age of Empire 2, că ăsta-mi place. Sau Monopoly. Adică jocuri de casnice…

Mă aşteptam să fie zgomotos, dar nu e. Adică e la fel de gălăgios cât e un laptop care rulează un HoN.

Samsungul ăsta nu prea ţine de cald, nici defunctul HP nu ţinea de cald. Bine, în ultimul an se încălzea ceva mai tare pentru că nu i-am curăţat coolerul intern şi era plin de praf şi de păr de pisică…

Dezavantaje? Brr, mi-e frig la încheieturi când scriu articole lungi, că ventilează bine pe toată suprafaţa fundului de laptop. N-are trepte de reglare a vitezei, ci porneşte de îndată ce-l conectezi la laptop.

Cea mai sigură cale spre “omuciderea unui laptop” e să-l ţii pe o suprafaţă care nu-i permite “să ia aer”. De asta şi nevoia unui astfel de echipament. Chiar dacă nu-i alimentat, tot e util pentru că-i permite coolerului din laptop să ventileze.

Articolul ăsta-i scris pentru cei atehnici, pentru rudele şi prietenii în vârstă care caută o alternativă mai eficientă la cartea pusă sub laptop, să poată “respira”.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.