Vine, vine Mos Craciun…

E seara de 24 decembrie. De mica am fost invatata ca in aceasta seara vine moshul, cu desaga plina si imi lasa in cizmulitze sau sub brad cateva cadouri. Am mai fost invatata ca, daca ii scriu o scrisoare frumoasa, o sa primesc exact ceea ce-mi doresc. Toate povestile astea ma faceau sa simt ca intr-adevar, Craciunul e cea mai importanta sarbatoare iar atmosfera – zapada, brad impodobit, cozonac si carnati – era extraordinara.

santa2.jpg

Dar de cativa ani parca sarbatoarea Craciunului nu mai e aceeasi. Nebunie pe strazi, in magazine, in tramvai, petarde aruncate la voia intamplarii….toate astea parca anunta sfarsitul lumii nicidecum nasterea lui Christos!

birth-of-christ.jpg

Prea multa nebunie, prea multa superficialitate … Oameni buni, de ce nu vedem simbolul acestei sarbatori? De ce sa cheltuim sute de lei (noi) pe prostii de un sezon? De ce nu profitam de aceasta perioada sa fim mai buni, mai iubitori, sa profitam de timpul petrecut alaturi de familie …Citeam si presa din aceasta zi premergatoare Craciunului si vedeam titluri de genul “Tatulici i-a distrus lui Gigi Becali o fericire scump platita”, “Carmen Electra e lesbiana?” si altele.

Asa sarbatorim noi Craciunul. Cu barfe, cat mai multe barfe, stiri de 2 bani, limbaj de lemn si cat mai multa rautate atunci cand vine vorba de semenii nostrii.

Eu va doresc sa aveti parte de un Craciun fericit, sa primiti in casele voastre macar un colind si fie ca “Moshul” sa va aduca mai multa bunatate si intelegere fata de cei din jur!

Meet you … somewhere

Venind de la serviciu, dupa o zi obositoare de munca, aud la radio o piesa demult uitata…Wind Of Change, celebra melodie a celor de la Scorpions. Hmm….sa spun drept mi-a cam dat de gandit. In vreo 2 saptamani aderam si noi la marea Uniune Europeana asa ca, vantul schimbarii adie usor.

scorpions.jpg

Tot astazi am auzit la radio despre scandalul din Parlamentul batranei noastre tari, unde W.C Tudor, oops…Vadim Tudor si alienatii sai au transformat o sedinta de guvern in circ, probabil luand ad literam celebra expresie latina “panem et circenses”.
Ma rog, mi s-a terminat si paharul cu bere asa ca…meet u next time my inspiration comes…

Woof…

Eu sunt Ghita. Nu, nu acel Ghita din melodia Cleopatrei Stratan desi… mi-as dori. Macar asa as sti ca cineva, undeva ma asteapta cu drag, la o portita.

dog.jpg

Pe mine ma stiti probabil de pe strazile unui oras agitat. Toata ziua vad oameni care trec grabiti pe langa mine, nici macar nu observa ca exist si eu pe lumea asta. Sunt vagabond, n-am pe nimeni, asa sunt de cand ma stiu. Dar mai stiu ca sunt foarte prietenos, jucaus si protector cu oamenii buni. Nu-mi plac oamenii rai sau prefacuti, de aceea fac scandal cand cineva ma chinuie. Am si eu un suflet, mic.

Cel mai mult ma plac copiii. Si eu pe ei. Sunt atat de plini de viata si de dragalasi. Ei ma mai scot din rutina zilnica: aceea de a umbla pe strazi in cautare de mancare. Pentru mine mancarea e primul lucru la care ma gandesc atunci cand ma trezesc si ultimul lucru pe care-l vad in minte atunci cand adorm. Ce n-as da sa am si eu pe cineva care sa aiba grija de mine si sa ma iubeasca, sa-mi dea de mancare…

dog2.jpg

Poate sunt prea egoist. Acum stau la coltul unui bloc impreuna cu noul meu prieten, Ionica. El are doar 9 anisori, e un copil istet dar nu mai are pe nimeni, asa ca mine. Din cand in cand mai primeste de mancare de la vreun om milostiv si atunci imparte cu mine.

dog3.jpg
Daca Mos Craciun ar exista i-as cere sa ne aduca o familie, mie si lui Ionica. Da, asta-mi doresc de la mosul