Tag Archives: 2008

Responsabilitate sociala – Bilantul pe 2008

1. Care sunt primele 3 companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea in societate si de ce?

In timp ce ma  gandeam la 3 companii pe care le apreciez pentru implicarea lor in societate, mi-am dat seama ca nu prea am de unde alege. Sunt multe companii mari care s-ar fi putut implica, ar fi putut incerca o schimbare a mentalitatii, a lucrurilor in Romania, dar totusi au preferat sa nu o faca. Mi-a placut initiativa Procter & Gamble, cea in care o anumita suma din pretul unor produse era donata copiilor si proiectelor medicale destinate pruncilor. Peste tot in supermarketuri am vazut pliante unde era explicata campania. Mi-a placut campania lor pentru ca au fost printre putinele companii care s-au gandit la copii si la nevoile medicale ale acestora. Daca nu ne pasa de copii, ce ne ramane de facut?!

Umbrela Verde a fost ok dar mai mult pe online. Adica, in Oradea n-am prea vazut ceva legat de Umbrela Verde. Mi-ar fi placut sa particip la ceva campanie in oras. Dar adevarul e ca nici nu consum Tuborg!  🙂

Initiativa Vodafone (si Orange dar nu folosesc!) de a renunta la facturi tiparite in scopul protejarii mediului, e binevenita. Eu am renuntat la factura trimisa prin posta, pe mine m-au convins. Deci au avut rezultate.

2. In ce masura marile companii din Romania au raspuns in 2008 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

Cum spuneam mai sus, s-ar fi putut implica mult mai mai multe companii. Poate la nivel central situatia sta altfel, insa in Oradea lucrurile nu s-au miscat prea tare. Da, si oamenii sunt nepasatori si indiferenti, dar se puteau initia cateva campanii bune care ar fi putut atinge un segment important al populatiei care ar face ceva. In 2008 oradenii au protestat impotriva taierii copacilor de pe malul Crisului, in procesul de amenajare. S-au adoptat, de catre persoane fizice sau vedete, copaci batrani care infrumuseteaza orasul. Insa n-am auzit de companii mari care sa vina cu o initiativa si sa propuna o solutie de compromis, astfel incat ambele parti sa fie impacate. Una e ca o companie mare sa propuna ceva si alta e ca o mana de oameni sa incerce sa schimbe lucrurile.

S-au mai facut niste proteste in legatura cu amenajarea peisagistica de toata jena, care a costat orasul un tanc de bani, insa lucrurile s-au rezumat la atat.

Nu stiu de ce dar mi s-a parut ca totul s-a miscat destul de incet. Daca au existat alte initiative, au fost prea putin mediatizate.

3. Ce asteptari ai de la companiile din Romania, in privinta responsabilitatii sociale, in 2009?

Ma astept sa se miste lucrurile mai bine. Ma astept sa se extinda pe mai multe domenii, sa reuseasca sa mobilizeze mai multe persoane in promovarea campaniilor. E trist cand ai o initiativa buna si nu ai oameni care sa o promoveze sau nu vrei sa “think outside the box” in privinta promovarii.

Sunt curioasa, avand in vedere actuala situatie economica nationala si mondiala, cate companii mari, nationale si multinationale, se vor implica la nivel social in demararea unor campanii bune pe tara cu efect si la nivel local.

Un exemplu e rezolvarea problemei cainilor si a pisicilor fara stapan. Solutii sunt, mesajul exista, trebuie doar sa punem punctul pe “i”. Ar fi misto daca s-ar face o baza de date nationala pentru cainii si pisicile care au cip.

In Oradea ar fi multe de facut, ne trebuie doar un branci si sustinere.

4. Cum crezi ca le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, si in special pe cele de la care cumperi, sa fie mai responsabile in 2009?

Eu deja am scris despre asteptarile mele. E un inceput.

Lilisor in 2008 si 2009

În 2008 am descoperit cât de înşelători pot fi oamenii, cât de nepunctuali sunt bucureştenii (ho, nu sări! nu toţi), cât de mult eu şi bruta mică ne iubim, câţi prieteni care ţin la noi avem şi … mai ales, am cunoscut câteva persoane din online de la care sper să învăţ câte ceva.

Am văzut Praga şi Viena, Dunărea şi civilizaţia. Am dormit în cort la Bratca în timp ce afară ploua cu găleata. Apoi ne-am chinuit să întreţinem focul cu ulei şi slănină! A fost un an destul de plin dar parcă era loc de mai multe aventuri. Cine ştie, poate în 2009.

Am descoperit pizzeria Monte Cristo şi Pensiunea Allegria.

Aproape de finalul lui 2008 ne-am mutat într-un cuibuşor de nebunii şi mi-am iertat socrii. În definitiv, ce rost are să le port pică?! Uneori părinţii nu-şi dau seama când e timpul să-şi lase copiii să se maturizeze, să îşi ducă la îndeplinire dorinţele lor, nu ale părinţilor.

În 2008 ne-am logodit. Anul acesta cel mai probabil vom face şi o nuntă.

Anul acesta vreau să termin cu bine facultatea, să iau licenţa cu brio. Vreau să văd mai multe, să călătoresc şi să dezvolt, alături de bruta mică, cele câteva proiecte în derulare. Cine ştie, poate să plec din ţara asta …

Tu ce ţi-ai propus să (mai) faci în 2009?

A inceput facultatea

Pentru cei de la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea Oradea, anul universitar a început azi, 2 octombrie. Nu de alta, dar noi avem sediul mai departe de Universitate şi era musai să avem o mică festivitate care să nu se ţină la ora 17, ca anul trecut.

Mulţi bobocei (ceva îmi spune că nu au fost nici jumate din ei), puţini studenţi din anii 2 şi 3. Profesori lipsă (a dat gripa-n universitari!), cei prezenţi aranjaţi la 4 ace.

S-a dat startul la prima generaţie de masteranzi de la Bologna, îndrumător de an e prof. Borza. (dacă vă promite internet wireless şi puncte în plus la examene pentru referate şi lucrări, să nu-l credeţi!)

Spre deosebire de anul trecut, Paul Magheru ne-a onorat cu absenţa. Prin urmare n-am mai avut parte de discursuri demagogo-patetice din partea clasei politice.

Claudiu Pop ne-a spus câteva cuvinte despre facultate, oportunităţi şi campania electorală de unde mulţi studenţi pot mânca o pită! Din fericire, s-a limitat la câteva minute.

Per ansamblu, n-a mai fost chiar aşa de plictisitor. Poate şi din cauză că decana a scurtat festivitatea pe motiv de vânt şi frig. Plus că verigheta de proaspăt om însurat a colegului designer, Iepuraşu‘, a stârnit mai mare interes printre colege decât deschiderea anului universitar.

Apropo, veste bună pentru colegi: încă mai sunt mere!!! Prin urmare, luna asta e de mers la şcoală, până nu scutură oamenii ăia toate merele din pomi!

Câteva poze:

Oradea sub apă!

Am ales acest titlu nu pentru că Oradea s-ar fi transformat într-un lac imens ci pentru a atrage atenţia asupra gravităţii unor fapte şi pentru a ironiza titlurile fataliste cu care cotidienele îşi atrag cititorii.

De câteva zile s-a tot vehiculat în presă că mai multe judeţe din vestul şi nord vestul României se află sub cod galben, adică pericol de inundaţii. În Oradea a plouat cu găleata, vreo 2 ore. A fulgerat şi a tunat, m-am speriat şi într-un final s-a luat curentul şi implicit şi internetul.

Am primit câteva poze, făcute de unul prieten.
P1040045.JPG

P1040021.JPG

P1040004.JPG

Asta e strada Olimpiadei. Încă nu m-am dumerit la ce anume sunt campioni oamenii care au trecut pe această stradă: la împins maşini sau la stăpânirea nervilor ?! Cauza principală a inundaţiei pare a fi un canal care nu a făcut faţă ploii torenţiale.

Am postat doar câteva dintre pozele din album, pe restul le găseşti aici.

Un prieten, care lucrează pe strada vecină celei inundate mi-a spus că nu doar maşinile s-au descurcat mai greu cu traficul, ci şi tramvaiele:

Mai inainte era si un tramvai nou blocat prin zona dar nu stiu de ce, ca nu mai era apa, poate a ramas namol 😛

Oradea în anul 2008. Sper că pozele astea vor ajunge şi pe la Primărie, poate se sesizează cineva. 🙂

Update: Dacă mai ţin ploile, poate vom avea propriul Aqualand în centrul oraşului!

Ilie Bolojan – Primarul orădenilor

Adineaori am citit ediţiile online ale principalelor ziare orădene şi aşa cum era de aşteptat, candidatul PNL, Ilie Bolojan a câştigat alegerile locale pentru Primăria Oradea.

Articol din Bihoreanul

Articol de pe Bihon

Se pare că orădenii au fost foarte hotărâţi în privinţa noii conduceri administrative a oraşului, încât s-au prezentat la vot şi l-au ales pe Ilie Bolojan ca primar, încă din primul tur de alegeri.

Din păcate, Mihai Groza a prins încă un mandat de viceprimar.

O surpriză plăcută (cel puţin pentru mine) a fost succesul înregistrat de Radu Tîrle, candidatul PNL la preşedenţia Consiliului Judeţean Bihor. A obţinut mai multe voturi decât fostul prefect, Kiss (UMDR).

Avem un primar nou, asta înseamnă că e musai să avem grijă mai mare de oraşul nostru şi să fim atenţi ca toate proiectele propuse de echipa condusă de Ilie Bolojan să se concretizeze. Dacă nu, îl taxăm!

Lucrurile nu se pot schimba peste noapte dar toate se pot realiza dacă nu o să mai rămânem nepăsători la problemele reale ale oraşului.

Am putea începe cu educarea orădenilor care coboară în staţia de tramvai de la Piaţa Mare, să nu-şi mai arunce gunoiul după balustrada staţiei.

Sau măcar să încercăm să lăsăm la o parte problemele etnice si să acceptăm faptul că trăim într-un oraş european şi că vandalizarea clădirilor cu fostele denumiri maghiare n-are nici un alt scop decât murdărirea unor clădiri.

Cu siguranţă una din marile probleme va fi mentalitatea învechită şi nepăsătoare a multor orădeni, a acelora care preferă să dea din gură decât să pună osul la treabă, care preferă să-şi plângă de milă în loc să muncească.

Spam electoral

De câteva săptămâni Oradea s-a îmbrăcat în veşminte noi, electorale. De pe faţadele blocurilor rânjesc politicienii, cei care promit că va fi mai bine, cei care te îndeamnă să gândeşti ca un orădean şi să alegi un orădean, cei care promit că-ţi vor da şi luna de pe cer numai pentru a primi votul tău.

Oriunde întorci privirea zăreşti afişe electorale. Dinţii photoşopaţi ai lui Groza mă duc cu gândul la un primar hapsân şi fals, moaca lui Raita mă face să fiu mai înţelegătoare cu persoanele defavorizate (oligofrenii) iar afişele celor de la Partidul Ecologic provoacă dureri de cap şi de vedere.

Ieri am avut neplăcuta surpriză să găsesc în casa scării mai multe pliante electorale portocalii. Pentru cei care încă nu cunosc political colors, portocaliul e culoarea PD-L-ului. În fiecare poştă era un astfel de pliant dar cei care le-au împărţit nu s-au oprit doar la asaltarea cutiei poştale. Nu, a fost nevoie să pună la fiecare uşă un astfel de pliant, să nu cumva să uiţi cu cine să votezi.

Dragi politicieni, nu e de ajuns că mă asaltaţi în presă, pe stradă, în tramvai şi chiar la spital cu spamul vostru electoral? E musai să-mi intraţi în casă?

Lăsaţi-mi o fărâmă de intimitate!

Spaghete a la Lilisor

Deşi ştiam că am de învăţat destul de mult pentru cel mai greu examen din întreaga stresiune, tot am cotrobăit prin bucătărie de dimineaţă.

Aşadar astăzi învăţăm să gătim spaghete a la Lilişor. N-am fost deloc inspirată cu numele dar reţeta nu e inventată de mine, doar am adăugat câte ceva la reţeta găsită pe ambalajul delicioaselor paste.

spaghetti

Salivez numai când mă gândesc la ce e în farfurie

Aveţi nevoie de o conservă de carne de porc sau vită, jumatăte de litru de bulion sau un borcănel de 500 gr de pastă de tomate, câţiva căţei de usturoi, 2-3 linguriţe de sos de chili, o ceapă nu prea mare, dacă aveţi ardei sau tocană de ardei, 500 gr. de ciuperci şi o cană de vin ( cam 200 ml de vin roşu)
Ceapa se căleşte în puţin ulei apoi se adaugă ardeiul şi o linguriţă de sos chili (sau puteţi să puneţi cât doriţi, mai ales dacă sosul nu e foarte iute). Ar fi bine ca într-un castronel să amestecaţi vinul cu bulionul şi 2 linguriţe de sos chili pentru ca apoi să le turnaţi peste amestecul de ceapa şi ardei.

mushroom sauce

Sosul de ciuperci – delicios pentru cei care consumă ciuperci

După 5 minute (de gătit la foc mare) ar trebui să aveţi un fel de sos. În aceeaşi cratiţă puneţi puţină apă (o ceşcuţă) şi ciupercile tăiate. După aproximativ 15 minute ar fi recomandat să puneţi şi carnea din conservă peste amestecul de ceapă, ardei şi ciuperci. Săraţi, piperaţi, adăugaţi usturoi şi mai lasaţi sosul la foc mediu încă vreo 20-25 de minute, în funcţie de ciuperci.
Pastele se fierb, aşa cum se fierbe şi oul, pentru cei neiniţiaţi în ale gătitului. Dacă vă ţine, puteţi să consumaţi cu ardei iute. În fotografii se văd 2 sosuri pentru că eu nu mănânc ciuperci drept urmare am ales să fac 2 sosuri.

spaghetti sauce

Sosul iniţial din carne şi vin – o nebunie

La final se stinge cu o bere neagră. Poftă mare şi spor la gătit.
P.S : Această reţetă poate fi gătită şi de bărbaţi. În mod special de cei care petrec prea mult în faţa calculatorului şi uită de tot şi de toate.