Tag Archives: amintiri

In my secret life …

Pentru că azi noapte ne-am uitat la câteva episoade din Lost, sezonul întâi (thank you Rodion!), am adormit ceva mai târziu iar azi dimineaţă eram prea somnoroasă pentru a mai scoate capul pe geam, să văd şi eu cum e vremea.

Aşa că, după duşul de dimineaţă, primul lucru pe care mi-a căzut privirea în dulap au fost pantalonii mei scurţi albi. Şi pentru că la pantalonii ăştia nu se potriveşte orice, i-am asortat cu un top negru (da, zici că sunt o absolventă de liceu de pe vremuri). Norocul meu că am obiceiul să iau cu mine câte o cămaşă sau un sfeter, în caz de frig.

Când ajung în faţa blocului constat cu stupoare că afară dă să plouă. Somnoroasă cum am fost, normal că nu m-am întors să mă schimb, m-am gândit că se schimbă vremea şi pe la 2-3 iese soarele.

Draci! La 2 fără 15 când am plecat la papa, în Oradea ploua, dar încet. Până am terminat de păpat, a început să plouă torenţial. Ce e de făcut când eşti cu picioarele goale în pantaloni scurţi? Normal, te îndrepţi spre un magazin cu ciorapi de damă, d-ăia eleganţi, să nu-ţi îngheţe ceva. Eventual iei tramvaiul până la serviciu.

Din păcate primul tramvai a fost 1N, care duce în Rogerius aşa că o staţie am mers pe jos, prin ploaie. Măcar am avut o umbrelă.

Aşa că la ora asta mă relaxez cu muzica lui Leonard Cohen … In my secret life, Dance me to the end of love (de fiecare dată când difuzam piesa asta, doamna Ani din Lugoj suna la radio să ne felicite pentru program). Good times 🙂

Când aud vocea lui Leonard uit de ploaie, de faptul că sunt udă la picioare şi că sunt ciufulită şi văd partea frumoasă a lucrurilor : I’m still happy 🙂

Enjoy

Amintiri

Acum o săptămână am văzut în tramvai o tanti (pe la vreo 50 de ani), foarte elegantă şi pedantă. Se aşează pe primul scaun din cele 2 lipite şi îşi caută telefonul mobil în geantă.

După vreo 4-5 minute închide, bagă la loc în geantă telefonul şi cotrobăie după altceva. În câteva secunde scoate un teanc de cartele pentru telefonul public.

Nu mai ţin minte când am văzut ultima dată un telefon public, cu atât mai puţin cartele de 80.000 sau 100.000 lei vechi.

Richard Marx Songs

Pe cei care nu suprta melodiile siropoase si melancolice ii rog sa inchida pagina.

Right Here Waiting e melodia mea preferata de la Richard Marx, unul dintre artistii cu ale carui piese am copilarit. Se regaseste pe albumul Repeat Offender si are vreo 19 ani vechime.

In toata cariera sa, Richard Marx a lansat numai 8 albume de studio, dar a compus piese pentru multi interpreti, cum ar fi LeAnn Rimes, 98 Degrees, Keith Urban, Barry Manilow, Chicago, John Farnham, Kenny Rogers etc. E ciudat, dar asta seara, in timp ce ma documentam pentru articolul acesta, am vazut pentru prima data videoclipul „Right Here Waiting”, si tot abia astazi am vazut cum arata artistul. Am crescut cu muzica la radio sau la magnetofon, MTV a aparut mai tarziu.

De mai bine de 8 ani, de cand il ascult n-am stiut cum arata, de unde e, cati ani are etc. Stiam doar ca are o voce calda pe care o recunosteam de fiecare data cand o auzeam.

Piesa Right Here Waiting a fost scrisa in 20 de minute, dupa spusele lui Richard si a fost dedicata sotiei sale, Cynthia, plecata in delegatie in Africa de Sud.

O alta melodie care-mi place se numeste Angelia, de pe albumul „Repeat Offender”, al doilea album de studio al cantaretului.

Si ultima piesa de la Richard Marx pe care o recomand e Hazard, de pe albumul Rush Street. Parca s-ar fi inspirat din „Strainul” de Camus cand a scris melodia.

Remember, remember …

Dintr-un blog intr-altul, am dat de groapacuprosti.ro unde am vazut un video cu interviuri stradale din anii ’90. Mi-am amintit de un episod din copilarie. Aveam 7 sau 8 ani (era ori in ’93 ori in ’94) si ma uitam la stiri, ca in fiecare seara, cu tati meu. Dupa stiri eram obisnuita cu filmul serii (pe atunci nu aveam cablu ci o antena urcata pe bloc) de la TVR dar taica-meu a preferat sa se uite la o emisiune, nu mai stiu cum ii spunea, unde niste nenei batrani discutau de tranzitie, politica etc.
La un moment dat a fost difuzat un clip cu interviuri stradale iar subiectul era “anul bisect“. Intrebarea reporterului era ceva de genul “Credeti ca in anul bisect recoltele vor fi mai bogate?”. Pe atunci nu stiam ce e un an bisect, am urmarit curioasa clipul si raspunsurile oamenilor.
In afara de vreo 2 persoane, toti au crezut ca anul bisect e o chestie satanica sau ca anul bisect inseamna un an mai bogat dar datorita divinitatii. Bineinteles ca am inceput sa-l iau la intrebari pe taica-meu “ce e anul bisect?”, “de ce ii spune asa” etc. Intrebarile unui copil curios.
Dupa ce mi-a povestit tati ce e cu anul bisect m-am tot intrebat de ce oamenii cred ca e rodul Diavolului?!
Ce legatura au 24 de ore in plus cu recolta? Cu politica?
Am gasit pe youtube un episod pilot, care nu tin minte sa fi avut vreo continuitate, al unui show marca ProTv. Apropo interviurile stradale ale lui Viorel Gaita le gasiti la groapacuprosti.ro sau pe Youtube.
Enjoy!

P.S : anul asta e an bisect, azi a fost ziua aceea in plus. Probabil bloggeri spammeri stiu mai bine chestia asta! 😛

Timişul a îngheţat

Adineaori am primit de la un prieten 2 poze din Lugoj, ce înfăţişează râul Timiş îngheţat.

Lugoj nocturna

În poza de mai sus se poate vedea Timişul de pe pasarela din Cotu’ Mic. Vara nu ai loc să-ţi întinzi un prosop. Apa e mai adâncă şi mulţi sar de pe pasarelă. Nu şi eu; înot doar ca toporul.

podul de fier lugoj


Aici se poate vedea gheaţa de pe Timiş în apropiere de Podul de Fier.

Poate pentru unii nu reprezintă mare lucru cele 2 poze, dar pe mine mă duc cu gândul acasă, la nopţile pe care le-am petrecut pe malul Timişului mâncând îngheţată sau spunând bancuri cu prietenii. Sau de serenadele din clasa a 12 a.

Pozele sunt făcute de Arthur cu un 9600z Fuji.

La Păuşa …

Zilele trecute am făcut o vizită în sat, să observăm venirea toamnei la Păuşa. Pe drum am văzut starea în care a ajuns unul din locurile unde bihorenii munceau cu spor, pentru a-l ţării viitor, C.A.P.-ul. Ehe, acu a ajuns o adevărată paragină. Namol cat vezi cu ochii, vântul şuieră prin găurile imense din acoperiş iar gunoiul începe să-şi facă tot mai mult simţită prezenţa prin iarba ce a scăpat de vitele flămânde. Imaginea asta mi-a adus aminte de La Medeleni, romanul lui Ionel Teodoreanu, deşi chiar nu au nici o legătură.

Nici în sat n-am scăpat de ochiul vigilent al brutei mele mici care s-a pus pe pozat tot ce zărea obiectivul. N-am avut unde să mă ascund.

Încă de la intrarea în curte ne-a întâmpinat o frumuseţe mică.

puiut.jpg

Astă vară a venit pe lume alaturi de 2 frăţiori care, din păcate, nu au supravieţuit aventurii prin ogradă.

Oricum frumuseţea asta mică e tare năzdrăvană şi jucăuşă. N-are stare toată ziua şi mereu aleargă doar, doar va prinde coada mămicii sale. Îmi plac la nebunie felinele. Poate pentru că şi eu sunt o “leoaică”.

puiut_lilisor.jpg

Mâine e o nouă zi, una plină de aventuri şi de evenimente neprevăzute. Bucuraţi-vă din plin de ceea ce aveţi. Eu ştiu că mă bucur din plin de lucrurile frumoase din jurul meu.