Tag Archives: animale

calare pe-un Frizian

Calul Frizian din Alba Iulia

În Alba Iulia, la cetate, se schimbă gărzile în fiecare zi la ora 12. Poate şi la altă oră, dacă greşesc, corectează-mă, te rog. Când se schimbă garda, apar câţiva gardieni călare pe cai Frizieni.

Cred că pozele spun totul despre cât sunt de impresionanţi aceşti cai. Musculoşi, puternici, mari şi negri, Frizienii (Friesian horse) vin din Olanda şi sunt animale folosite în special în atelaje şi călărie, însă şi în competiţiile sportive.

Fireşte că n-am rezistat tentaţiei de a mângâia un astfel de cal. Cum să nu-l adori?!

p.s: nu m-am apropiat prea tare de el întrucât tocmai ce-mi scrântisem glezna şi nu mă puteam mişca prea bine. În cazul în care s-ar fi speriat calul de ceva sau de cineva, m-ar fi lovit din plin. Da, e dresat, însă am preferat să fiu precaută.

calare pe-un Frizian

cai frizieni

frizianul de la alba iulia

pedigree donatii hrana adaposturi de caini

Pedigree a oferit un sac de mâncare pentru fiecare post pe blog!

pedigree donatii hrana adaposturi de cainiCum spuneam şi-n postul cu responsabilitatea socială, 2011 a început cu scandalul câinilor fără stăpân. Oare când vom vedea companiile mari producătoare de hrană pentru animale, sponsorizând şi susţinând adăposturile de animale?

Royal Canin, Pedigree, Hills, Belcando, pe când vor face ceva similar acţiunii desfăşurată de Pedigree în Statele Unite ale Americii?

Pe scurt: pentru fiecare post pe blog despre programul PEDIGREE® Adoption Drive, compania oferea un sac de mâncare câinilor din adăposturi. Sigur că asta înseamnă reclamă pentru Pedigree, dar a însemnat şi hrană pentru câinii ţinuţi în adăposturi.

În România s-au înmulţit fără număr samsarii, oamenii cumpără câini de la pseudo-crescători fără să ştie ce înseamnă de fapt să cumperi un câine cu pedigree, de rasă. Şi dau bani grei pentru achiziţia de animale, dar se zgârcesc la hrană. Sau aruncă puii în stradă pentru că nu vor mai multe animale. Iar numărul animalelor abandonate creşte, adăposturile abia având suficiente fonduri pentru castrare/sterilizare şi hrana zilnică.

Un exemplu de urmat e GIA. Au lansat o carte cu şi despre animale, Iubirre, iar banii obţinuţi în urma vânzării se duc la adăpost pentru îngrijirea şi hrana animalelor. O acţiune foarte bună.

Sunt foarte curioasă pe când vom vedea companiile implicându-se şi în problema animalelor abandonate.

Evenimente în acest sfârşit de săptămână în Oradea

  1. Sâmbătă sunteţi invitaţi să donaţi o conservă pentru animalele fără stăpân din Oradea. Evenimentul are loc în Era Shopping Park începând cu ora 11 a dimineţii.
  2. Duminică vă aştept la Schimb de Cărţi Oradea. Ne vedem în cafe Floris din Magazinul Crişul, str. Republicii nr. 30. Ora de începere rămâne ora 15.

Strângere de conserve şi hrană pentru căţei şi pisici

După modelul “Donează o conservă” organizat de Asociaţia Robi în Bucureşti, în Oradea va avea loc un eveniment similar de strângere de conserve şi hrană pentru câinii şi pisicile din centrele de adopţii din Oradea.

Asociaţiile „Prietenii Pisicilor”, „SOS Dogs” Oradea şi Animăluţul.ro vă invită sâmbătă, 18 decembrie 2010, începând cu ora 11 la Era Shopping Park la prima ediţie a campaniei de strângere de conserve şi hrană uscată pentru animăluţele fără stăpân din Oradea.

Scopul campaniei este de a le asigura câinilor şi pisicilor din cele două adăposturi orădene hrana pentru a trece cu bine peste această iarnă.

Centrul “SOS Dogs Oradea” numără deja peste 400 de câini, iar centrul de adopţii pisici “Prietenii Pisicilor” a atins maximul de 30 de pisicuţe şi pisici adulte. Cu ajutorul vostru, al tuturor celor ce iubiţi animalele, câinii şi pisicile fără stăpân din Oradea se vor bucura de o iarnă mai uşoară cu hrană din belşug.

Este binevenit orice ajutor din partea voastră: o conservă, o pătură, un sac de nisip pentru pisici sau vitamine sunt lucruri care nu costă mult, dar care fac atât de mult diferenţa în viaţa unui animal fără stăpân.

strangere mancare pentru animalute

Cum ştii că vin sărbătorile de iarnă?

  • Inboxul la mail e plin de spam

De vreo 3 săptămâni adresa de mail de contact e asaltată de comunicate de presă de la diverse instituţii mai mult sau mai puţin interesante, de invitaţii pe diverse reţele sociale, de ofertele tradiţionale de viagra, rolex şi cialis – de parcă o femeie de 24 de ani ar avea nevoie de aşa ceva 😀 Până acum era de-ajuns să verific mailul o dată pe zi, acum trebuie să-l verific la fiecare 2 ore şi în timpul serviciului chiar n-am când. Grrr! Muri-v-ar la intrarea-n inboxul meu!

  • Magazinele au oferte promoţionale şi afişe cu zăpadă

Vitrinele sunt împânzite de zăpada artificială şi de diverse afişe ce arată a zăpadă albăstruie. Iar ofertele nu contenesc să curgă. Adică în perioada asta se fac cele mai mari vânzări.

  • Hruşcă a venit în România

Asta e din ciclul “Oldies but goldies”. Ce-i drept, nu există Crăciun fără Hruşcă la români, lucru nu neapărat rău. Dar parcă ar fi bine dacă nu i-am auzi colindele în toate magazinele şi Mall-urile din ţară. În definitiv, de Crăciun doar Hruşcă e mai omniprezent decât Doamne-Doamne.

  • La birou am primit decoraţiunile de sărbători

Asta-mi place! Dacă acasă nu cred că voi avea un brăduţ, din motive de pisica prea insistentă şi un Laurenţiu prea încăpăţânat să-mi ia un brad de plastic, măcar la birou îmi voi aminti puţin de frumuseţea Crăciunului.

Later update: De sărbători apar anunţurile şi concursurile de adopţie de animale de Crăciun! Oameni buni, nu daţi cadouri de Crăciun cu animale decât dacă ştiţi clar că beneficiarul are timp şi îşi permite îngrijirea unui animăluţ.

E o prostie să adopţi/cumperi un patruped de Crăciun, Paşte, Sf. Ion, Sf. cu moaştele îngropate, doar pentru că ţie ţi se pare un gest frumos! Dar oricât de nobil ar fi gestul tău, poate beneficiarul se va sătura de câine, pisică, hamster, iepuraş, ignorându-l sau abandonându-l după 2 luni de convieţuire, timp în care îşi dă seama că un animal înseamnă mai mult decât nişte poze haioase postate pe net.

Links @ 1 noiembrie 2010

  • Se caută un avatar pentru pagina de Facebook I Love Oradea. Cea mai reuşită imagine care reprezintă Oradea va fi premiată cu o invitaţie la un meci de paintball.
  • Special pentru cei care au căţei de talie mică: poţi câştiga o haină de iarnă tricotată pentru câinele tău. Hăinuţele sunt foarte frumoase, bine realizate (eu am văzut câteva modele) şi s-ar potrivi perfect câinilor care nu se pot încălzi.
  • Ziua Morţilor, Ziua tuturor sfinţilor sau pur şi simplu, 1 noiembrie. Fiecare om a făcut azi ce-a ştiut mai bine. Noi am sărbătorit cu temperatură şi dureri de cap (io!) şi pizza (eu plus colegii, de ziua unei colege – să ne trăieşti şi, dacă s-ar putea, să nu îmbătrâneşti). Mi-e dor de grâul fiert, măcinat, îmbinat cu nucă şi cacao şi ornat cu bombonele colorate pe care ne certam adeseori în copilărie. Dar cred că e o chestie specifică bănăţenilor, pe aici nimeni nu părea să ştie de obiceiul ăsta.
  • Chinezii au început cel mai mare recensământ de … nici ei nu mai ştiu când. Glumesc, din ultimii 10 ani. Culmea, s-ar putea ca de data asta la numărătoare să le iasă mai puţini oameni. Mulţi chinezi (asemenea altor popoare sub regim comunist) au găsit portiţe de ieşire şi fie nu mai depind atât de mult de sistem, fie au găsit portiţe de a ocoli legile stricte. Iar la numărătoare doar n-or spune adevărul.
  • Cei mai bătrâni CEO ale companiilor din America. Nu vreau să merg pe modelul Anna Nicole Smith, însă nu mai am niciun bunic. Pot fi o nepoată cuminte foc, mai ales dacă primesc o căsuţă cu o grădină mare şi un cec în fiecare lună, să-mi ajungă de pită. 😀 Eh, visez şi eu cu degetele pe tastatură…
  • Şi închei postul cu o imagine de sezon, foto: flickr.com/duncan

Pisicile şi citricele

De prin cărţi şi reviste de specialitate ştiam că felinele, mai ales pisicile de apartament, nu suportă citricele, iar multe soluţii repellent conţin citrice. Ei bine, azi am desfăcut o clementină în speranţa că voi împrăştia aromă de citrice în locurile unde nu are voie să ajungă: pe masă, pe la cabluri, în pat.

Măi, ori pisica mea e mai specială, ori pisicile n-au treabă cu citricele. Monstruleţul abia aştepta să-i dau o coajă de clementină ca s-o terfelească prin toată camera, într-un final alergând fericită cu acea coajă în guriţă, de parcă ar fi câştigat vreun premiu. Iar dacă eu eram în baie, lua coaja în gură şi venea în baie, să o văd eu cum se joacă.

În altă ordine de idei, de azi avem o pisică cu acte-n regulă. Are carnet de sănătate, a fost deparazitată intern şi extern, iar luna viitoare mergem la primul vaccin (după ce împlineşte 3 luni). Între timp vitaminele au ajutat-o să se însănătoşească complet, micuţa noastră rotunjindu-se frumos, aşa cum îi stă bine oricărei pisicuţe (Laurenţiu spune că pisica noastră a făcut curu’ mare).

Aşa mă bucur de mâţa asta de zici că-s o babă nebună. Curios este că oricât de nervoasă sau obosită aş fi când ajung acasă de la lucru, mă amuz instant când o văd ţopăind fericită prin cameră. E tare haioasă când sare după serveţelul textil sau aleargă cu mingea în gură prin casă. Iar când începe să toarcă de fericire pe picioarele mele, uitându-se la mine cu privirea ei perversă, mă calmez şi îmi trece orice supărare.

Ni la ea:

Mitsi pisica

Mitsi-pisi

Hello people, say hello to TheMitsi!

M-a văzut apropiindu-mă de ea, însă a preferat să se retragă la locul sigur. De îndată ce mi-a fost pusă-n braţe şi-am început să o mângâi pe sub ureche, a închis ochişorii şi s-a lăsat alintată.Mitsi pisica

Are aproape 2 luni, e mare cât o palmă și pe cât e de curioasă, pe atât de timidă. Cum zăreşte jucăriile cu clopoţei, nu poate rezista tentaţiei de a le smotoci, curioasă fiind de zgomote.

Ea e Mitsi, noul membru al familiei. Se califică la categoria „cel mai păros membru al clanului”. Iar eu sunt în al 12-lea cer, e prima dată când am un animal de companie.

Mă aşteptam să miorlăie şi să plângă toată noaptea după mama pisică și frați, însă n-a fost cazul. Miorlăia de fiecare dată când o puneam în cutie, la culcare, pesemne că avea chef de joacă, iar noi îi îngrădeam acest drept. Însă imediat ce am stins lumina, a demarat operațiunea „reunoașterea terenului”, pe modul silențios. Ne-a trezit dimineaţa, în timp ce scormonea în nisipul din litieră.

Azi mergem şi la veterinar pentru carnetul de sănătate, planul de vaccinare şi deparazitare.

Acum toarce sub calorifer, unde s-a ascuns la început. I-am improvizat un culcus dintr-un prosop pufos şi nu s-ar mai dezlipi de locul ăla decât atunci când mănâncă şi se joacă.

Mitsi la joacă, după ce şi-a dat seama că mama pisică nu e prin preajmă … (și așa începe viața de femeie cu pisică. lăsați toate glumele proaste cu pisici și femei să vină la mine)

Îţi place la circ?

În cei aproape 24 de ani de viaţă am fost la circ o singură dată, acum trei ani când primisem invitaţii de la o colegă. Atunci mi-a plăcut numărul unei tipe care făcea acrobaţii pe nişte fâşii de pânză ce erau agăţate la înălţime. Însă mi-a părut nespus de rău de caii chinuiţi, de leii care erau slabi şi cărora, din cauza biciuirilor, abia li se mai auzeau răgetele. Clovnii au fost jenanţi, de fapt tot spectacolul a fost atât de penibil încât m-am bucurat că n-a trebuit să plătesc pentru aşa ceva…

De atunci am refuzat să mai merg la vreun astfel de „show”, indiferent de renumele circului. Preţul mare al biletelor nu justifică nici măcar puţin chinul prin care trec acele animale.

Ştiu, într-o perioadă lumea era extaziată de ideea de spectacol cu animale sălbatice dresate, însă bietele fiinţe parcă arată mai bine la televizor, pe Animal Planet, decât în circuri. Iar trucurile pe care le fac în sălbăticie sunt mult mai amuzante decât săriturile şi ţopăielile pe stomacul gol sau sub ameninţarea biciului.

Mai jos e un reportaj emoţionant despre soarta urşilor captivi în România. E foarte trist …

Urechile purcelusilor …

În copilărie, în vacanțele petrecute la țară, îmi plăcea să adorm purcelușii mângâindu-i pe burtică. Sunt atât de drăguți când sunt mici, încât e greu de crezut (când ești copil!) că simpaticii ăstia vor ajunge cârnați și tobă pe masa de Crăciun.
Dacă noi îi mângâiam pe burtică, ei bine americanii se distrează cu … urechile lor! Oricum, fun!
Spor la munca 🙂