Tag Archives: barbati

pisica-adormita

Paradoxul masculinității moderne

Unii bărbați moderni poartă blugi mai strâmți decât port eu, petrec de 3 ori mai multe minute în oglindă aranjându-și freza și n-au nicio problemă în a purta tricouri roz, decoltate. Sau cardigan asimetric. Să mai spun de eșarfele colorate, de multele șampoane și gelurile de duș, cu diverse arome exotice, folosite? De pensatul la 2 săptămâni ori de epilatul cu ceară pe mâini, pentru că arată urât părul creț pe brațele lucrate la sală?!

Sigur că astfel de obiceiuri nu le știrbește din masculinitate, zic unii <cough> bullshit </cough>. Însă aceiași bărbați, care poartă blugi de crapă pe fesele atent lucrate, consideră că e sub demnitatea lor să-și spele paharul după ce-au băut bere. Ah, pardon, mojito, berea nu mai e la modă. Ori să dea cu aspiratorul prin cameră, o dată pe săptămână. Duamne feri să-i rogi să ducă gunoiul ori să ajute la gătirea cinei, e ca și cum le-ai tăia biluțele și le-ai arunca la tomberon.

De fapt, probabil cea mai urâtă trăsătură a bărbatului modern și necioplit e obiceiul de a descrie o femeie ca pe-o bucată de carne …

pisica-adormita

no-mediocrity

Bine că am răbdare, că de aveam putere …

De felul meu sunt liniștită și destul de calmă, când situația e tensionată am tendința de a face glume (pe care, de obicei, doar oamenii isterici nu le înțeleg…) pentru a detensiona atmosfera. Și am răbdare, chiar și atunci când am de-a face cu un om prost. Cum s-a întâmplat azi, cu un curier …

Recurg la sarcasm când the shit hits the fan, că e singura modalitate prin care pot face față unor imbecili. Dacă se aliniază stelele și nimeresc zevzecii taman în ziua când o migrenă mă chinuie cu orele, șansele să rămân calmă scad cu vreo 50%.

Mă sună un curier:

El: „Alo, aaaa, domnu sau doamna aaaa… Liliana?”

Ahm! Da, pentru că vocea mea e atât de groasă încât o poți confunda cu a unui bărbat … 

Eu: „Da, eu sunt Liliana, spuneți …”

El: „Aaaaa, am un pachet pentru domnu sau doamna Liliana, de la Timișoara, nu știu dacă am nimerit numărul de telefon …” (?!?)

Eu: „Liliana e prenume de femeie, încă n-am întâlnit bărbați numiți Liliana, dar fie, nu le știu io pe toate. Unde sunteți?”

EL: „Io-s la adresă, dar nu vă găsesc. Unde să vin?”

Îi explic adresa, de 2 ori, cu o mulțime de detalii în repere: parcare, partea stângă, un cabinet, apartamentul, ce scrie la interfon.

EL: „Bine, întorc mașina și vin imediat”.

Mă sună după 10 minute:

El: „Alo, doamna Liliana, am ajuns, unde să vin?”

Eu: „Urcați la etaj, scrie pe ușă firma, aici sunt”.

El: „Dar unde să urc, că nu văd scări de urcat”

WTF?!

Într-un final cobor și-l aștept în fața clădirii, pe stradă – care e-n centrul orașului! Și stau și aștept. Pentru că e atât de descurcăreț bărbatul ăsta încât a ignorat toate indicațiile mele și m-a căutat în clădirea de peste drum de biroul nostru. Dap! Pentru că … fuck logic!

Dăm unul de altul și începe cu gargara! Că el nu e din zonă, că el nu știe numerele, că trebuia să cobor eu de la început, că câr, că mâr, aaaaaaa, shut the fuck up!!! Durerea de cap e tot mai puternică, simt că-mi iese ochiul drept din orbită, mă înțeapă sub arcadă și mi-e tot mai greu rămân calmă. Colac peste pupăză? Se laudă că mă știe, că a mai adus colete la birou!

Așa că, dacă o exista o divinitate acolo sus, un duh magic și atotștiutor, mulțam, bă! Mulțam că mi-ai dat răbdare și nu putere. Că altfel rămânea fără dinți stimabilul curier!

no-mediocrity

magar

Măi #băieți

Ne bucurăm că existați. Și că ne faceți viața mai ușoară. Câteodată.

Știm că e instinctul vostru primar să (ne) vânați. Ca pe niște căprițe pe cale de dispariție ce nu suntem. Și nouă ne place să fim curtate, dorite, vânate.  Ne plac discuțiile constructive și bărbații care știu să se îmbrace fără a-și întreba mamele unde le sunt boxerii.

Apreciem că vă străduiți să inventați texte și pretexte cât mai inteligente pentru a ne atrage atenția, pentru a vă accepta pe teritoriul nostru.

Dar de ce, tu bărbat independent și puternic, ai fluiera sau sâsâi după o fată pe stradă? Nu știi că prin astfel de obiceiuri îți lipești singur o etichetă pe frunte pe care scrie „Prostovan”?

Seriously, guys?!

magar

Toyota Auris și modelul androgin

 Io am o dilemă. Mă rog, în articolul acesta vom vorbi despre una dintre multele mele dileme. Că doar nu degeaba mi-s femeie curioasă, nu-i așa?

Bun. Se dă următoarea reclamă pentru Toyota Auris:

Să înțeleg că mesajul subliminal e că Auris e o mașină pentru oameni care nu sunt ceea ce par a fi? Pentru că modelul care apare în clip e bărbat, deși la început pare a fi femeie. Adică pentru cei care deși par vulnerabili sunt de fapt puternici? Numai că, un bărbat care arată ca o femeie, nu mă convinge, pe mine ca femeie. Ori e un bărbat cu o privire de om hotărât și o voce caldă, dar fermă, ori nu-i. Punct!

Numele persoanei din reclamă e Stav Strashko și, după cum se vede și-n finalul clipului, e bărbat. Are 20 de ani, s-a născut prin Ucraina (ahm, să fie un efect întârziat al Cernobîlului?!) și a copilărit în Tel Aviv. Mereu e confundat cu o femeie pentru că … să recunoaștem, arată ca o femeie fără forme.

În altă ordine de idei, mi se pare doar mie sau tinerii care vor deveni bărbații de mâine sunt tot mai efeminați? Îmbracă haine asemănătoare celor pentru femei, cât mai colorate și cât mai vaporoase, se dau cu mai mult parfum decât noi, ba chiar unii au împrumutat gesturi feminine. Să nu mai spun de scenele de „drama queen” pe care le fac prietenilor, când dau ochii peste cap, se oftică și refuză să mai vorbească.

Grrr, ăsta ar trebui să fie comportament de femeie cu prea mult estrogen, nu de bărbat sigur pe el.

Sau, repet, poate mi se pare.

Bărbaţii au auzul selectiv!

Eu, în dormitor. El, Laurenţiu, în camera lui. Cele două încăperi sunt despărţite de un perete.

Eu: „Trimite-mi te rog pozele de la Schimb de Cărţi.”

El: „Nu te aud!”

Eu, calmă: „Hai, tu, trimite-mi pozele de azi.”

El: „Nu te aud!”

Eu: „Blowjob????”

El, venind rapid în dormitor: „Ce-ai spus?!”

Concluzia: bărbaţii aud doar ce vor!

Update: Până la urmă tot am primit pozele.

Pozele făcute la beţie

Ia aminte: niciodată, dar absolut niciodată să nu laşi aparatul foto cu baterii aproape încărcate şi cardul pe jumătate gol la îndemâna unor bărbaţi beţi! Niciodată! 

În caz contrar, când vei descărca şi procesa pozele vei găsi zeci, uneori sute de imagini precum sunt cele de mai jos. Partea amuzantă e că aşa poţi observa cum vede lumea omul beat.

Bărbaţii care-au pus mâna pe aparatul meu foto, Canonul 400D, s-au apucat să pozeze fire de iarbă (evident, neclare), acoperişuri, furtunul din apă, salcii şi multe alte lucruri neesenţiale. Nici măcar vreun fund de femeie frumoasă, o ţâţă, ceva! Erau prea beţi, bag de samă! În schimb s-au maimuţărit în faţa camerei, de crapă invidia-n piţipoance… Dar pozele alea nu vi le arăt, că n-au farmec pentru cei care nu ştiţi glumele grupului.

Pentru cele clare şi frumoase, intră în postul despre Balta Moţului, Hidişel.

cutii goale de pizza

Sondaj: Laurenţiu rămâne singur o săptămână!

Ce crezi că voi găsi când voi reveni acasă #dinromania?

a). multe doze de bere aruncate prin bucatarie

b). o pisică înfometată care-mi va muşca degetele când voi încerca s-o mângâi, crezând că-s cremwusti

c). multe cutii goale de pizza

d). pe Laurenţiu în pijamale, înjurând bateriile mouse-ului că se termină când era gata-gata să omoare bestia

e). totul va fi curat, pisica hrănită, vasele spălate şi puse în dulap, butelie nouă, Laurenţiu va găti spaghete

Răspunsul corect: c).

Dovada foto:

cutii goale de pizza

Da, pisica a fost hrănită. Cu mâncare pentru pisici… sper!

 

sexy guy

În fiecare firmă există un tip care …

sexy guye horny şi e single! Şi drept urmare se dă la toate femeile din firmă. Mă rog, la aproape toate, că femeia de serviciu, tanti poştaş şi femeile care depăşesc vârsta de 40 de ani sunt excluse.

Îl recunoşti uşor: îţi spune că eşti frumoasă, că îţi stă bine azi părul (chit că arăţi ca şi cum nu te-ai fi pieptănat de o săptămână), râde la glumele tale şi te invită în oraş.

Când vede că n-are succes, trece la următoarea femeie din raza sa vizuală. Continuă cu aventurile până când îi pică una în plasă.

Nu prea contează cine-i pică în plasă, atâta vreme cât îşi poate potoli poftele trupeşti…

(pentru a preveni orice comentariu legat de actualul meu loc de muncă, musai să precizez că ăsta e un post vechi, de  mai bine de 2 ani. Am vreo 100 de draft-uri în admin, le public atunci când n-am inspiraţie)

 

 

Vine o vreme în viaţa oricărei femei …

… când trebuie să recunoască faptul că are fundul mare! Dar nu oricum, ci doar că e mai mare decât era în urmă cu 2-3 sau 5 ani. (Niculae, şterge-ţi zâmbetul ăla de pe faţă!)

De obicei momentul ăsta are loc atunci când mergi la cumpărături pentru un nou costum de baie sau un compleu de lenjerie senzuală, să-l surprinzi plăcut într-o seară.

În magazin, fiind sigură pe dimensiunile tale, ceri mărimea S, pentru că  ştii sigur că asta ţi-e mărimea. În scurt timp realizezi că măsura S, care-ţi venea ca turnată, nu mai intră decât până la jumătatea pulpei. Şi ceri mărimea M, iar mai apoi mărimea L şi tot aşa mai departe, pe măsură ce trec anii.

Deşi cred că orice femeie care se respectă ştie că la fiecare 10 ani creatorii de modă micşorează atât de mult standardele, încât şi dacă fundul a rămas la aceeaşi dimensiune, hainele nu se mai potrivesc.

Iar noi, doamnele şi domnişoarele respectabile, rămânem mâhnite, gândindu-ne că e ceva în neregulă cu noi. Dar de fapt totul e doar o conspiraţie mondială a bărbaţilor.

Nicio femeie nu are fundul prea mare! Bărbaţii au palmele prea mici …

sexi ass

foto: boitalk; de fapt sursa originală e asta: rjophotography.com