Tag Archives: betfia

barza-style-betfia

Cirque du Soleil, varianta de Betfia

Se ia un om fără oase, bine na, un om flexibil și se agață de-o funie. Și ăsta-i rezultatul:

cirque-du-soleil-betfia

Dacă-l agăți de-o frânghie, sus pe stâncă, va imita liliecii, pentru că asta fac oamenii care petrec mult timp în peșteri: ajung să se confunde cu unele vietăți din subteran.

batman-betfia

În ultima imagine cred că încerca să le arate pruncilor cum au apărut ei pe lume: aduși de barză!

barza-style-betfia

Imaginile-s de la Betfia, la Atelierul de tiroliană și cățărat pentru prunci și adulți organizat de Carpatic Fun. Da, pruncii au fost mai curajoși decât adulții. Da, fetițele nu s-au lăsat mai prejos și nu doar că s-au dat pe tiroliană de zeci de ori, dar s-au și cățărat până-n vârful stâncii.

Din motive de febră musculară și răceală, de data aceasta am fost doar „pozator-paparazzi” de ocazie, dar pentru că au trecut niște ani de la ultimul rapel, la următorul atelier nu voi mai sta pe tușă.

Atelierele de cățărat și tiroliană se țin duminica, de pe la ora 16, la Betfia la crater.

Și-o ultimă poză cu Kati, dragonița croșetată, premiul pentru cel mai curajos prunc:

dragon-crosetat

balvanyos

Top 10 locuri care merită vizitate în România

Anca a fost prima care a scris despre top 10 destinaţii #dinRomania. Încă n-am ajuns în toate locurile respective, dar nici n-au intrat zilele-n sac. Ei, totuşi îţi pot recomanda 10 locuri frumoase din România pe unde am ajuns şi care m-au fermecat. Pentru că drumurile nu m-au dus prin Maramureş sau prin Moldova, îţi arăt câteva dintre cele mai frumoase locuri din Ardeal (şi Banat).

10. Peştera din Româneşti, jud. Timiş

E una dintre puţinele peşteri unde se ţin concerte simfonice şi de muzică rock. Peştera e mică, însă acustica e incredibilă. Puţinii lilieci care dorm agăţati de tavan sună de parcă ar fi câteva sute, datorită acusticii, fireşte. Drumul până la peşteră e plăcut, asta dacă nu prinzi o zi ploioasă. Copacii sunt marcaţi până la intrare, practic nu te poţi pierde nici să vrei! Iar de îndată ce ieşi din peşteră şi urci dealul, te poţi bucura de câteva privelişti superbe. E chiar frumoasă zona, păcat că mulţi oameni sunt mai orientaţi spre distrugere, decât spre conservare. În imagine e Dâmpul lui Filip, după ce ieşi din peşteră şi urci micul deal.

dampul lui filip pestera romanesti

9. „Craterul” de la Betfia, jud. Bihor

E un loc îndrăgit de amatorii de off-road (deşi e cam interzis), pentru teambuilding-uri (acolo am făcut rapel şi ne-am dat pe tiroliană anul trecut) şi pentru a frige slănină cu ceapă, ceea ce n-am mai făcut de vreo 2 ani. 😀 După ce-ai ajuns sus, lângă observator, poţi cuprinde cu privirea Băile Felix şi o mică parte din Băile 1 Mai, precum şi satul Betfia. După ce cobori de la „crater”, poţi vizita şi Rezervaţia Naturală Pârâul Peţa, loc unic în Europa.

„Craterul” de la Betfia face parte din rezervaţia naturală paleontologică Dealul Şomleu, şi e de fapt un aven cu o adâncime de 86 de metri, puţul având o cădere aproape verticală de 54 de metri. În zonă i se spune „crater” întrucât odinioară, pe versantul sudic, funcţiona o carieră de calcar. În cadrul rezervaţiei au fost descoperite, în 13 puncte fosiliere, nenumărate fosile de reptile, amfibieni, păsări şi mamifere. O imagine din observator:

betfia

8. Peştera Scărişoara, Gârda de Sus, jud. Alba

E un loc fenomenal! Coborârea în cei 48 de metri ai avenului se face pe scări înguste (de aceea e indicat să-ţi iei încălţări care nu alunecă), iar odată ajuns jos, te sfătuiesc să închizi fermoarul bluzei. E rece, temperatura ajunge la 1-2 grade Celsius, din câte povestea ghidul. Are o lungime de 720 de metri şi o adâncime de 105 metri. Peştera e amenajată, însă nu m-aş risca să merg acolo cu prunci sub 10 ani.

ghetarul de la scarisoara

7. Şuncuiuş, jud. Bihor

Prima dată când am fost la Şuncuiuş aveam 16 ani şi fusesem acceptată într-o tabără de fete. Tot atunci am făcut rapel pentru prima dată. Nu cred că voi uita vreodată groaza ce m-a apucat când, după ce am urcat pe stâncă, m-a pus Necuratu’ să mă uit în jos. Câteva clipe mai târziu reuşeam să mă adun şi să-mi demonstrez că pot să cobor de pe stâncă şi fără să mă panichez. Şi-am reuşit. Ce-i drept, oamenii care ţineau frânghiile aveau şi experienţa persoanelor fricoase. În zona Şuncuiuş am vizitat mai multe peşteri, printre care Peştera Unguru Mare şi Peştera Vadul Crişului. Dacă vrei să te cazezi, alege să stai la căsuţe. Iar după ce ajungi sus pe munte, nu uita să-ţi iei aparatul foto cu tine, priveliştea e incredibilă. Dacă mergi cu familia, atenţie la Crişul Repede. Apa nu e adâncă, însă e rapidă şi plină de vârtejuri.

Suncuiusfoto: http://www.speoarta.ro

6. Salina de la Turda, jud. Cluj

Ţi-am mai povestit de Turda şi de navele extraterestre de acolo. E chiar impresionant locul! Mi-a plăcut mai mult decât salina Praid, care deşi e mai mare, încă evocă perioada comunistă. În salina de la Turda te poţi plimba cu barca pe un lac sărat, aflat în interiorul salinei.

lacul sarat din salina turda

5. Balvanyos, jud. Covasna

Aici am fost acum vreo 4 ani, la un teambuilding. Era septembrie, pădurea de foioase începea să dea „haina” verde pe una mai arămie. Drumul până acolo e pe placul oricărui amator de curbe şi serpentine. Şi dacă tot ai ajuns până la Balvanyos, poţi da o fugă până la lacul Sf. Ana, care-i la 10 km. Imaginează-ţi că-n fiecare dimineaţă, cât am stat acolo, am văzut astfel de peisaje:

balvanyos

imaginea superbă am împrumutat-o de pe hotelbalvanyos.ro

4. Porolissum, Moigrad, jud. Sălaj

Castrul roman, devenit ulterior capitala provinciei romane Dacia Porolissensis în 124 d.C., a avut un rol important în timpul împăratului Traian: de a apăra principalul loc de trecere prin munţii Carpaţi. Drumul roman încă există, într-o stare mai bună decât şoseaua din Orăşeni, de exemplu. Câteva panorame marca Zdeto găseşti aici!

porolissum

3. Transfăgărăşan

Bine, nu e un loc de vizitat însă e o şosea pe care trebuie să mergi măcar o dată în viaţă. Şi dacă tot ai „făcut” transfăgărăşanul, trebuie să te opreşti pe la Bâlea lac. Să vezi oglinda munţilor.

transfagarasan iunie 2011

2. Cetatea Alba Carolina, Alba Iulia

Am rămas gură cască văzând ce bine arată cetatea din Alba Iulia. De altfel, habar n-aveam că-n acel oraş mic, dar important dpdv istoric există o cetate atât de mare care invită românii să-şi cunoască istoria. Cel mai probabil voi scrie un post separat despre  cel mai impresionant loc vizitat în Redescoperă România. Fotografii reuşite găseşti şi aici.

cetatea alba carolina

1. Transalpina

Prima dată când am auzit de Transalpina, nu m-am gândit că mă va impresiona atât de mult. Poate mi-a plăcut pentru senzaţia de a fi „cu capul în nori”, poate pentru că e un drum bun, cu multe curbe şi peisaje incredibile. De altfel, cred că e o şosea care arată cât de frumoasă poate fi ţara asta, la fiecare urcuş ai ce vedea. Şi dacă tot ai străbătut Transalpina, nu strică să te opreşti la Rânca, o staţiune mică şi cochetă care promite multe.

Şi pentru că ar trebui să fie leapşă, o dau mai departe Ioanei, că ştiu că are câteva locuri de recomandat din România. Iar cei care vor prelua leapşa mai departe, vor primi un cadou din partea echipei Redescoperă România.

transalpina

Sporturi extreme la Betfia

Desigur, sporturile astea pot fi catalogate extreme de cei ca mine, care petrec prea mult timp la birou: Rapel şi Tiroliană. Noi am fost la Betfia, lângă 1 mai, jud. Bihor.
A fost o zi foarte activă şi solicitantă din punct de vedere fizic însă, surpriză, mă simt mai odihnită decât atunci când lucrez o zi întreagă la birou 🙂

sporturi extreme la Betfia

Deşi echipamentul e sigur, corzile putând susţine greutăţi de probabil 100 de ori mai mari decât mine, tot n-am rezistat tentaţiei şi, înainte de a ajunge pe marginea stâncii la tiroliană, am întrebat omuleţul-instructor dacă e sigur că frânghia nu se va rupe cu mine. Asta în condiţiile în care io cântăresc 50 de kile cu tot cu ambalaj. Deh, intrasem puţin în spaimă, dar mi-a trecut atât de repede încât am fugit rapid, nerăbdătoare de alte senzaţii tari spre rapel. Oricum, băieţii de la iiihaa.ro ne-au explicat de nu ştiu câte ori că nu vom păţi nimic, că suntem în siguranţă, că nu se va rupe coarda cu nici una dintre noi etc.

Eeee, la rapel a fost punctul culminant. Văzându-mă cocoţată pe stâncă, jos ditamai cariera de piatră, tenişii mei alunecând prea tare, mi-a stat oleacă inima-n piept dar mi-am revenit rapid. Mai nasol a fost când frânghia nu voia nici cum să coboare, oricât mă lăsam în ham. Again, prea puţine kilograme la pachet. Data viitoare voi purta pantaloni largi cu pietre în buzunare. 😀

lilisor pe tiroliana Lilisor la rapel

Da, aia-s io. Da, sunt albă precum brânza pe picioare şi da, am urlat ca nebuna când m-am dat pe tiroliană. Mai ales când am rămas agăţată la mijlocul coardei şi mai puţin când am aterizat (la propriu!) cu fundul pe pământ. Cu ocazia asta mi-am dat seama că am nevoie de mai multă mişcare, sunt atât de stângace şi de fricoasă încât până şi o maimuţă s-ar descurca mai bine la sporturile astea.

Of, de-ar fi mai multe zile precum cea de azi…