Tag Archives: blogari

Despre aşa zisul război blogări vs. jurnalişti din Oradea

În primul rând, nu e vorba de vreo luptă între cele două tabere. N-a fost şi, sper!, nu va fi vreodată. Nu pot spune că blogării sunt mai buni, mai deştepţi, mai frumoşi sau mai obiectivi decât jurnaliştii. Dar nici jurnaliştii nu pot fi încadraţi, nu toţi, la categoria “oameni de presă” obiectivi şi nici nu pot susţine că ar fi “câinele de pază al societăţii”. Rolul ăsta s-a pierdut în momentul în care presa, mass-media s-a transformat într-o afacere profitabilă. O afacere unde contează mai mult să ai contract de publicitate cu firmele, decât să scrii obiectiv despre acestea, un business unde e important să primeşti informaţii despre concurenţa unei firme pentru a le publica, pentru o anumită sumă, evident!

Cele două tabere se completează sau, mă rog, aşa ar trebui să funcţioneze. Fiecare tabără se supune unor reguli specifice. Dar la baza ambelor tabere se află bunul simţ. Cel puţin teoretic. Pentru că practic, bunul simţ lipseşte adeseori atât de la blogări, cât şi de la jurnalişti. La fel se întâmplă şi-n cazul responsabilităţii. Probabil ar fi mai bună relaţia dintre cele două tabere dacă fiecare ar renunţa la orgoliile stupide şi-ar lăsa nasul mai jos. Calitatea ta, ca blogăr sau jurnalist, se evidenţiază prin munca ta, nu în aroganţa de care dai dovadă în conferinţe sau discuţii.

Tot tărăboiul din Oradea a pornit de la o conferinţă de presă la Festivalul de Teatru Scurt unde o anumită jurnalistă de la un mare cotidian orădean i-a reproşat directorului instituţiei că ea nu scrie despre festival pe “10 milioane de lei salariu şi doar pentru o singură acreditare”. Cum adică nu poate merge pe gratis la teatru cu soţul? “Dacă vrea X coleg să meargă la teatru cu logodnica lui, ce face? Plăteşte bilet?”, “Am colegi care n-au ce pune pe masă la copil şi vrei să plătească biletul la teatru?”. “Veţi vedea, cum ne-aţi dat voi acreditări, aşa se va şi scrie, nu o zic eu, vă transmit doar ce-au spus colegii mei din redacţie”. Sunt cuvintele jurnalistei, au fost 5 oameni de faţă când doamna a răbufnit în felul ăsta în faţa directorului instituţiei. E aberant să pui problema în felul ăsta! De la asta au pornit toate discuţiile! Când am precizat că presa nu primeşte totul gratis, s-a dezlănţuit iadul.

Io zic aşa:

  • Dacă ai nemulţumiri legate de salariu, te adresezi şefului tău, nu unui director de instituţie publică;
  • În toate ţările civilizate şi la festivalurile civilizate, presa primeşte un număr limitat de acreditări. Aşa se elimină sălile supra-aglomerate cu jurnalişti+rude care se înghesuie la spectacole, care profită de legitimaţia de presă pentru a vedea o piesă ori un concert pe gratis. Şi nu, jurnaliştii sportivi nu primesc acreditări la festivale de teatru, iar cei de cultură nu primesc acreditări la meciuri de fotbal, tenis etc.

Luând în considerare cele precizate mai sus, eu nu am vreo problemă cu presa din Oradea. Că taxez greşelile de fiecare dată când le văd, e partea a doua. Le taxez şi la blogări (întreabă-l numai pe Laurenţiu cât pot fi de nesuferită când mă roagă să-i corectez textele), deşi în tabăra asta nu există un editor care să verifice un text înainte de publicare, cum e-n presă.

Închei, că mi-e teamă că mă întind prea mult cu scrisul şi e târziu, mâine e o altă zi de muncă (deşi, când vei citi acest text e posibil să fie zi, depinde când îl programez să apară). Nicio tabără nu e fără cusur! Sunt blogări buni şi obiectivi care ştiu cât de important e să ai credibilitate, sunt jurnalişti excelenţi care ştiu meserie şi nu-şi bat capul cu prostii de genul: “lucrez pe 10 milioane, nu scriu despre asta pentru că nu am alte beneficii personale”, dar sunt şi lichele (repet, de ambele părţi) care profită de o anumită poziţie, titulatură, pentru a obţine diverse bunuri sau bani!

Nimeni nu încearcă să fure meseria celuilalt! Terminaţi odată cu aroganţele şi cu prostiile! Fiecare tabără are un anumit public şi-un anumit specific!