Deja v-am povestit o bună parte din aventurile de săptămâna trecută din Bucureşti, e cazul să vă povestesc şi de oamenii drăguţi care ne-au ţinut companie şi ne-au purtat pe străduţele bucureştene.

Corina e prima. Ne-a „pescuit” din aerogara Băneasa (foarte, foarte aglomerată!!), s-a asigurat că suntem cazaţi la Hotel Stil şi că vom avea parte de un tur al Bucureştiului aşa cum nu ne-am fi imaginat. Mulţumesc încă o dată!

Apoi ne-am întâlnit cu ze one and ze only one … Gogu Kaizer. Sau Kaizer Gogu. Sau Gogu Kaizer. Ne-a dus prin centrul vechi al capitalei, am văzut cetatea şi zona Lipscani (se lucra de zor la restaurări), am studiat imaginile expuse într-un parc (am uitat numele parcului, help please?!) şi după un drum luuuung, cam cât o zi de post, am ajuns la Kopel’s. Aici l-am găsit pe Copolovici, dornic de oaspeţi şi „dotat” cu papa bun. Tot aici am întâlnit-o pe Maddame, o domniţă foarte-foarte simpatică, iar Adrian Ciubotaru m-a iertat că nu l-am pupat de ziua lui. Am o fobie când vine vorba de pupat oameni, iar ziua de vineri mi-a pus la grea încercare răbdarea.
Ah, da, fotografiile realizate de Vlad Petreanu şi Cosmin Tudoran sunt superbe! Iar băieţii de la CasaLoco sunt demenţiali.

Evident că nu mai ţin minte exact toate persoanele cunoscute în prima zi (am o memorie îngrozitoare când vine vorba de nume şi de orientare în spaţiu!), aşa că mai bine citiţi la Andreea rezumatul.

Bun. Repede-repejor către ziua turului #prinbucurestiulmeu. Şi aici am întâlnit şi reîntâlnit mulţi oameni din online, am stresat-o pe Ciupercuţa, am admirat rochia Ancăi N, m-am lăsat fermecată de ochii superbi ai Alinei Constantinescu şi am povestit la plimbare prin Muzeul Satului cu OmFericit. Tudor făcea pe fotograful paparazzi în timp ce-i descriam lui Laurenţiu prin telefon cât de frumoase sunt ţoalele maramureşene.

Seara am petrecut-o-n camera de hotel, Simona se distra cu oamenii de pe Twitter în timp ce încercam să fiu calmă în ciuda fulgerelor ce se vedeau pe fereastră. Da, mi-e frică de furtuni! Nebuloasa şi Andreea au avut parte de evenimente mai interesante, iar Dan sforăia în camera de lângă noi.

Plimbările prin Bucureşti au continuat şi duminică, 20 iunie. Am luat la pas parcul Herăstrău, asta după ce am mers cu metroul o staţie. Eh, am uitat să iau o piatră-n gură la prima călătorie cu metroul *.

Pentru că Sorin mi-a refuzat invitaţia de a mă însoţi în hidrobicicletă pe lac (nu te iert!), am luat vaporaşul şi am făcut câteva poze superbe (pentru o săpunieră, pozele sunt chiar reuşite!). Multă lume în parcul Herăstrău şi multe biciclete.

La îmbarcare ne-am bucurat de compania unei domnişoare de domnişoară, am răsuflat uşurată când am constat că singurul spray care putea fi confiscat în aeroport avea exact 100 ml (în bagajul de mână nu ai voie cu lichide ce depăşesc 100 ml), iar însoţitoarea de bord, ei bine domnişoara a fost tot timpul cu zâmbetul pe buze.

Chiar şi atunci când am trecut prin turbulenţe, avionul a părut să cadă în gol pentru câteva secunde (care au părut ani lumină) însă domnişoara era tot cu zâmbetul pe buze. Evident că şi noi am bufnit în râs la gândul că „gropile din aer nu-s gropile din şosele”, vorba Nebuloasei.

Au mai participat (atenţie, urmează multe, multe linkuri:D) Roxana şi Alex Farca, Ligia Adam, Cezar Dumitru, Alex Ciucă, Alexandra Puşcaşu, Răzvan Pascu, Pyuric, Mihai Lungu, Nicoleta Gavrilă, Petruş Lungu, Valentin Sturzu, Andra Zaharia, Minxieee, Clickio, Andreea Burlacu, Mika Pană, Victor Caraş, Oana şi Ştefan, LupAlb, DeMaio, Ela & Alex şi Maldita.
Şi câteva panorame de la Norc
Read the rest of this entry »

Designerul a făcut-o din nou! După ce în trecut mi-a dedicat luna Mai, pentru anul 2010 voi zburda în calendarul bloggerilor în luna Iunie.

Promit să zburd fericită toată luna cireşelor

Mersi Designere!

Înainte să vin în Oradea, Gheorghe m-a “ameninţat”: “Ai să vezi tu ce pierzi, nicăieri nu e ca în Timişoara. ‘O să-ţi fie dor!”. Într-adevăr, mi-e dor de Timişoara şi mi-e dor de oamenii simpli şi simpatici. Desigur, şi în Oradea oamenii sunt simpatici şi frumoşi dar nu-i văd prea des (ah, ce subtilă am fost!).

Bloggerii timişoreni sunt mulţi, uniţi (cu mici excepţii) şi ştiu să petreacă. Ne-am întâlnit la Hotel Timişoara (mulţumesc pentru ospitalitate!), în salonul Londra, unde ne-am cunoscut, am povestit câte-n lună şi stele, şi unde au curs râuri de beutură. Petrecerea a fost spartă de 3 indivizi care s-au infiltrat printre bloggeri şi au încercat să se distreze mai mult decât restul participanţilor. Au fost puşi la zid, numerotaţi şi arătaţi posterităţii:

Şi acum să-ţi povestesc 2-3 cuvinte despre oamenii cu care am apucat să socializez (au fost mulţi iar eu la miezul nopţii deja dormeam dusă, ruptă de oboseală):

- Richie şi chimeşa lui. Foarte mişto omul! Reiau şi aici ideea de a face concursuri de cinema în Oradea, eu sigur aş participa! Pretty please?!

- Cele două Tomate: Andreea şi tomăţica de pe tricou. Dacă nu ştiai încă,  Tomata cu Scufiţă e la fel de simpatică şi prietenoasă în real life precum e pe blog.

- Dora e un fel de soră geamănă de suflet. Avem aceeaşi vârstă, iubim pisicile, serialele CSI şi îl detestăm pe David Caruso şi multe altele, dar nu ne dăm în vileag pe blog

- Dojo, adică Ramona. E unul dintre puţinii oameni care mă motivează.

- Ovi, tatăl Denisei. A întinerit atmosfera

Raka, Raul, Tudor Sîrb şi prietena lui Tudor (Bloodie), fratele lui Ovi Sîrb aşa cum i-am prezentat surioarei pe cei doi oameni frumoşi, sau Corina (frumoasă fată), cu toţi am apucat să povestesc puţin.

Din motive de ochi prea sensibili la fumul de ţigară şi rezistenţă scăzută la bere m-am retras prea devreme, altfel adormeam pe jos sau pe canapea.

Nu vă supăraţi pe mine, pur şi simplu organismul meu începe să se închidă automat la contactul cu fumul de ţigară şi 2 pahare cu bere.

Însă mă bucur că am apucat să vă văd pe toţi la un loc şi să particip la unul din celebrele blogmeeturi timişorene.

Poze la Tomata şi la Răzvan, a lui e poza cu incriminaţii!

Ne-am întâlnit ieri seară, 29 iulie 2009, începând cu ora 18, pe terasa localului Time Out de lângă Biserica cu Lună.

Scopul: să aflăm câteva răspunsuri la problemele orădenilor, direct de la sursă, adică de la Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea.

Punctual şi diplomat, primarul a renunţat la cravată pentru a se face comod alături de noi ceilalţi care nu suntem nevoiţi să ne îmbrăcăm la costum în fiecare zi.

Problemele abordate: asfaltarea (pe alocuri, total fără un plan pus la punct) străzilor, centura oraşului, problema curăţeniei oraşului, cluburile orădene, parcurile pentru căţei, amenzile aplicate celor ce nu-şi îngrijesc imobilele, situaţia facturii de energie electrica de la blocurile NATO şi altele.

Deşi a devenit primar în urmă cu doar un an, se pot vedea câteva lucrări duse la bun sfârşit. Printre ele enumăr parcările din zonele aglomerate, au dispărut gunoaiele de pe str. Vasile Conta, s-au dat jos panourile publicitare total neproductive, lucrările la şoseaua de centură şi multe altele.  Pe măsură ce le voi observa, voi publica pe blog să vedeţi şi voi!

Desigur, lucrurile nu sunt nici pe un sfert terminate. Sunt încă multe de făcut dar e nevoie de timp şi de bani!

Cu riscul de a părea naivă vă spun că eu cred că se pot schimba în bine lucrurile. Încet-încet, desigur. Şi cu ajutorul nostru, al tuturor.

Ilie Bolojan, ca orice alt primar de oraş, e doar un om. Fizic nu are cum să rezolve toate problemele oraşului în 2 timpi şi 3 mişcări. Însă consider că putem da o mână de ajutor semnalând anumite probleme ale oraşului.

Decizia primarului de a sta la discuţii cu o parte din cetăţenii oraşului, e binevenită. Înseamnă că totuşi nu scriem degeaba de Oradea şi problemele întâlnite aici. E un fel de feed-back şi ăsta, nu?

Un exemplu:

Trotuarul de pe Bd. Dacia e supraaglomerat de mulţi şoferi grăbiţi care parchează maşinile chiar lângă scări. Nu de puţine ori s-a întâmplat să văd mame care se chinuiau să urce scările cu tot cu cărucior în braţe, pentru a trece mai departe pe trotuar. Într-o zi o doamnă, cu un copil cu dizabilităţi fizice, nu avea loc să circule pe trotuar aşa că a început să urle în faţa blocului în speranţa că posesorul maşinii se va simţi şi va muta maşina.

Azi dimineaţă Poliţia Comunitară a venit şi a lăsat bilete de avertisment pe parbrizurile tuturor maşinilor parcate aiurea pe trotuar. De s-ar delimita cumva spaţiul ăla. La nici 10 minute după ce au plecat poliţiştii un bou cu o dubiţă şi-a parcat maşina la câţiva centimetri de scară.

Din păcate, mentalitatea orădeanului de rând e cea care pune multe piedici unor idei bune …

!!!11

Din ciclul “L-am văzut pe Zoso“, azi avem următoarea imagine.

P.S: sa pun tag Zoso?!