Designerul a făcut-o din nou! După ce în trecut mi-a dedicat luna Mai, pentru anul 2010 voi zburda în calendarul bloggerilor în luna Iunie.

Promit să zburd fericită toată luna cireşelor

Mersi Designere!

Înainte să vin în Oradea, Gheorghe m-a “ameninţat”: “Ai să vezi tu ce pierzi, nicăieri nu e ca în Timişoara. ‘O să-ţi fie dor!”. Într-adevăr, mi-e dor de Timişoara şi mi-e dor de oamenii simpli şi simpatici. Desigur, şi în Oradea oamenii sunt simpatici şi frumoşi dar nu-i văd prea des (ah, ce subtilă am fost!).

Bloggerii timişoreni sunt mulţi, uniţi (cu mici excepţii) şi ştiu să petreacă. Ne-am întâlnit la Hotel Timişoara (mulţumesc pentru ospitalitate!), în salonul Londra, unde ne-am cunoscut, am povestit câte-n lună şi stele, şi unde au curs râuri de beutură. Petrecerea a fost spartă de 3 indivizi care s-au infiltrat printre bloggeri şi au încercat să se distreze mai mult decât restul participanţilor. Au fost puşi la zid, numerotaţi şi arătaţi posterităţii:

Şi acum să-ţi povestesc 2-3 cuvinte despre oamenii cu care am apucat să socializez (au fost mulţi iar eu la miezul nopţii deja dormeam dusă, ruptă de oboseală):

- Richie şi chimeşa lui. Foarte mişto omul! Reiau şi aici ideea de a face concursuri de cinema în Oradea, eu sigur aş participa! Pretty please?!

- Cele două Tomate: Andreea şi tomăţica de pe tricou. Dacă nu ştiai încă,  Tomata cu Scufiţă e la fel de simpatică şi prietenoasă în real life precum e pe blog.

- Dora e un fel de soră geamănă de suflet. Avem aceeaşi vârstă, iubim pisicile, serialele CSI şi îl detestăm pe David Caruso şi multe altele, dar nu ne dăm în vileag pe blog

- Dojo, adică Ramona. E unul dintre puţinii oameni care mă motivează.

- Ovi, tatăl Denisei. A întinerit atmosfera

Raka, Raul, Tudor Sîrb şi prietena lui Tudor (Bloodie), fratele lui Ovi Sîrb aşa cum i-am prezentat surioarei pe cei doi oameni frumoşi, sau Corina (frumoasă fată), cu toţi am apucat să povestesc puţin.

Din motive de ochi prea sensibili la fumul de ţigară şi rezistenţă scăzută la bere m-am retras prea devreme, altfel adormeam pe jos sau pe canapea.

Nu vă supăraţi pe mine, pur şi simplu organismul meu începe să se închidă automat la contactul cu fumul de ţigară şi 2 pahare cu bere.

Însă mă bucur că am apucat să vă văd pe toţi la un loc şi să particip la unul din celebrele blogmeeturi timişorene.

Poze la Tomata şi la Răzvan, a lui e poza cu incriminaţii!

Ne-am întâlnit ieri seară, 29 iulie 2009, începând cu ora 18, pe terasa localului Time Out de lângă Biserica cu Lună.

Scopul: să aflăm câteva răspunsuri la problemele orădenilor, direct de la sursă, adică de la Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea.

Punctual şi diplomat, primarul a renunţat la cravată pentru a se face comod alături de noi ceilalţi care nu suntem nevoiţi să ne îmbrăcăm la costum în fiecare zi.

Problemele abordate: asfaltarea (pe alocuri, total fără un plan pus la punct) străzilor, centura oraşului, problema curăţeniei oraşului, cluburile orădene, parcurile pentru căţei, amenzile aplicate celor ce nu-şi îngrijesc imobilele, situaţia facturii de energie electrica de la blocurile NATO şi altele.

Deşi a devenit primar în urmă cu doar un an, se pot vedea câteva lucrări duse la bun sfârşit. Printre ele enumăr parcările din zonele aglomerate, au dispărut gunoaiele de pe str. Vasile Conta, s-au dat jos panourile publicitare total neproductive, lucrările la şoseaua de centură şi multe altele.  Pe măsură ce le voi observa, voi publica pe blog să vedeţi şi voi!

Desigur, lucrurile nu sunt nici pe un sfert terminate. Sunt încă multe de făcut dar e nevoie de timp şi de bani!

Cu riscul de a părea naivă vă spun că eu cred că se pot schimba în bine lucrurile. Încet-încet, desigur. Şi cu ajutorul nostru, al tuturor.

Ilie Bolojan, ca orice alt primar de oraş, e doar un om. Fizic nu are cum să rezolve toate problemele oraşului în 2 timpi şi 3 mişcări. Însă consider că putem da o mână de ajutor semnalând anumite probleme ale oraşului.

Decizia primarului de a sta la discuţii cu o parte din cetăţenii oraşului, e binevenită. Înseamnă că totuşi nu scriem degeaba de Oradea şi problemele întâlnite aici. E un fel de feed-back şi ăsta, nu?

Un exemplu:

Trotuarul de pe Bd. Dacia e supraaglomerat de mulţi şoferi grăbiţi care parchează maşinile chiar lângă scări. Nu de puţine ori s-a întâmplat să văd mame care se chinuiau să urce scările cu tot cu cărucior în braţe, pentru a trece mai departe pe trotuar. Într-o zi o doamnă, cu un copil cu dizabilităţi fizice, nu avea loc să circule pe trotuar aşa că a început să urle în faţa blocului în speranţa că posesorul maşinii se va simţi şi va muta maşina.

Azi dimineaţă Poliţia Comunitară a venit şi a lăsat bilete de avertisment pe parbrizurile tuturor maşinilor parcate aiurea pe trotuar. De s-ar delimita cumva spaţiul ăla. La nici 10 minute după ce au plecat poliţiştii un bou cu o dubiţă şi-a parcat maşina la câţiva centimetri de scară.

Din păcate, mentalitatea orădeanului de rând e cea care pune multe piedici unor idei bune …

!!!11

Din ciclul “L-am văzut pe Zoso“, azi avem următoarea imagine.

P.S: sa pun tag Zoso?!

Pentru mine a fost prima astfel de conferinţă despre online la care am participat până acum. L-am mai auzit pe Vali povestind de una-alta, despre bloguri şi bani din blog, dar n-am avut ocazia să stau într-o încăpere cu atâţia oameni care, într-o oarecare măsură, fac bani din online ca bloggeri.

Nu s-au discutat lucruri noi, neştiute până acum. Toate chestiunile abordate sunt “old” şi răs-discutate.

• Din prezentarea Cristinei (cu multe intervenţii din partea lui Bobby), am înţeles că practic un blogger care scrie pe un blog de nişă face aceeaşi treabă pe care trebuie să o facă şi un jurnalist care scrie pentru o publicaţie de nişă: documentare, contactare de posibili parteneri media, exclusivităţi.

Practic trebuie să te evidenţiezi cu ceva faţă de ceilalţi existenţi pe piaţă. Lucrurile astea se aplică foarte bine şi siteurilor de nişă. Cel mai important lucru, care diferenţiază un blogger de nişă de un jurnalist de nişă, e că primului trebuie musai să-i placă ceea ce face pentru ca nu va face bani prea repede din activitatea asta, ori un jurnalist e plătit să scrie, indiferent dacă publicaţia are succes sau ba. Hai, să nu-mi spui că n-ai văzut jurnalişti care au ales profesia asta doar pentru renume…

• Tudor, de la Microsoft ne-a ţinut o prezentare despre bloggeri şi corporaţii, despre relaţia dintre cele 2 grupări antagonice

Ce mi-a plăcut (lucru cu care sunt perfect de-acord!) a fost îndemnul de a nu folosi blogul ca o armă de răzbunare.  N-am încredere nici într-un jurnalist care scrie la comandă lucruri nasoale despre o persoană sau o instituţie, fără a avea argumente solide.

Se pare că în percepţia unora, New Media=Google! Riiightt!!

• Laurenţiu a povestit despre hosting. Ce trebuie să ştii, cum să-ţi alegi compania de hosting etc.

Simplu, la obiect deşi mai are de lucrat la partea de coerenţă. Pentru o primă prezentare, a fost ok. Eu abia aştept să se ocupe mai mult de articole de hosting scrise “pentru blonde”. Ok, eu nu-mi fac griji de găzduire, că doar d-aia îi fac de mâncare, dar sunt destule persoane care nu fac pasul spre un domeniu propriu pentru că nu ştiu cu ce se mănâncă toată treaba asta cu hosting-ul. Nu-i aşa, Dan?

• Alex aka Buddha, a ţinut o prezentare despre plug-in-urile necesare unui blogger.

Partea cu “Recent Comments”, “Top posts” sau “Cei mai vorbăreţi” nu-mi place. Pur şi simplu nu-mi place. De aceea nu le am activate pe blog. Eu folosesc 5 plug-in-uri, n-am nevoie de mai mult.

Ce voiam să precizez şi n-am apucat pentru că timpul ne cam presa, a fost faptul că sunt puţine tutoriale pentru “proşti” pe net, în limba română evident. Laurenţiu nu mă ajută să-mi modific blogul, nu are timp şi chef de asta. Aşa că blonda din mine îşi bagă nasul în temă şi face prostii, pe principiul “dacă şterg asta, ce se întâmplă pe pagină?!” Cred că nu sunt singura care face asta. De exemplu, n-am ştiut cum să-mi pun tag cloud. Am căutat pe google şi am dat de un blog, parcă, unde era explicat cum să-ţi pui tag cloud-ul într-un widget. E un început. Dar sunt atâtea lucruri neştiute (nu e vorba de RSS!) şi puţine locuri de unde să te informezi. Dacă îmi spui că există bloguri în engleză care explică, it’s not enough. Suntem români, ce naiba, suntem mai proşti decât alţii?!

• Vali nu ne-a arătat nimic în PowerPoint. Dar a povestit despre bani din blog, cu cât să te vinzi (evident, e vorba de produsul intelectual ) şi cum să faci să atragi posibili clienţi.

Normal că cea mai mare curiozitate a fost legată de cât de mult câştigă bloggerul Vali Petcu din blog. Nu înţeleg de ce lumea e atât de curioasă de chestia asta.  Nu mai bine te preocupi de cât de mult poţi câştiga?!

Bobby Voicu suferă de logoree sau mă rog, blogoree (:P) însă are un stil anume de a întreţine atmosfera fără să plictisească.

M-au dezamăgit, într-o oarecare măsură, puţinele întrebări ce au venit din partea orădenilor participanţi. Vin oameni care au ceva de spus, oameni de la care poţi învăţa atât de multe dar tu nu pui vreo întrebare?! Cu riscul de a mă face de ruşine, mai degrabă întreb decât să plec de la eveniment cu un mare ghiveci în cap. Mă rog, aşa sunt eu.

Ieri m-am simţit ca la un curs de la facultate. Bobby, în rolul profesorului “open minded” iar noi, în rolurile studenţilor curioşi sau dezorientaţi, după caz. Nu ştiu de voi, dar eu nu pot să tac la astfel de cursuri. De aceea m-a cam surprins lipsa întrebărilor orădenilor.

Poze le voi adăuga după ce le procesez!

P.S: Dany, copilul nostru de weekend, îmi şopteşte că şi el a scris despre eveniment!