Lilişor.net » bloggeri

Plec să descopăr Podişul Transilvaniei

lilisor — Wed, 08 Jun 2011 21:29:12 +0000

Nici nu ştiu cum să exprim în scris bucuria care m-a cuprins când am aflat că e rândul meu să Redescopăr România. Acum e rândul lui Laurenţiu să rămână singur o săptămână. (hihi!)

De aproape 5 ani, de când locuiesc în Oradea n-am apucat să văd şi cealaltă parte a Transilvaniei, aşa că abia aştept să văd ce minunăţii se mai ascund #dinromania. (exprimare cam ca nuca-n perete, dar ideea e că pe twitter poţi urmări aventurile noastre)

Şi ştii care mai e partea frumoasă? Că voi avea ocazia să cunosc alţi oameni interesanţi, oameni pe care-i citesc de ceva vreme şi pe care nu credeam că voi avea vreodată ocazia să-i văd face to face.

Echipa Redescoperă România, ediţia 12-19 iunie e formată din:

Şi să nu uităm că Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

PRbeta – unde blogării şi PR-iştii s-au înţeles

lilisor — Sat, 14 May 2011 13:59:13 +0000

După ce-am recuperat tot somnul pe care l-am pierdut în ultimele zile, vă povestesc în dulcele stil ardelenesc (adică, la 2 zile după eveniment) cum a fost la PRbeta. Amu, imaginează-ţi că eşti într-un mare fast food şi ai în faţă un meniu cu cele mai multe mâncăruri preferate ale tale. Şi când vine rândul tău să comanzi, trebuie să alegi un produs care ţi-a plăcut mai mult. Cam aşa sunt io acum. Aşa că o să spun că mi-a plăcut tot magazinul de fast food, pentru că nu mă pot decide asupra unui singur produs. Felicitări Cristina şi Nebuloasa pentru eveniment!

Ceea ce înseamnă că majoritatea şpicărilor (copyright Andrei Crivăţ) s-au „vândut” bine în timpul prezentărilor.

Înainte de a intra la conferinţă, am fost întâmpinaţi de o gloată de nemulţumiţi că nu fuseseră invitaţi la PRbeta. Asta ca să înţelegi cât de important a fost evenimentul pentru mulţi. La mulţi 2 ani, Status Pimp!

Încep cu Alina „Florica” Crâncău, ale cărei murături s-au asortat perfect cu Crocodilul Trilulilu şi #crocovineri. Deşi spuneam că nu-mi plac saiturile unde se adună femei, pentru că-s imprevizibile şi răutăcioase, Alina a mizat tocmai pe PR-ul adresat (mai mult) femeilor. Lor le poţi vinde aproape orice şi succesul e mai rapid, pentru că, nu-i aşa?!, femeile vor vorbi apoi despre tine şi murăturile tale. Şi bine zice!

Monica Jitariuc a avut o prezentare enigmatică pentru blogări, din partea unei agenţii. Practic a oferit câteva sfaturi de bun simţ tuturor blogărilor care vor să-şi vândă „marfa”. Pe scurt: nu aştepta să-ţi pice în mână banii şi parteneriatele, caută să te faci remarcat, scrie cât mai coerent şi obiectiv, fă-ţi PR în mediul online. La The Practice nu se pune accent pe bannere, ci pe advertoriale. Nu m-am lămurit însă dacă se cer articolele la proof read.

Şi cu asta ajung la prezentarea Raluxăi, care a stârnit nişte controverse în sală în momentul în care a precizat că ţine de bunul simţ al unui blogăr să dea advertorialele la revizuit înainte de a le publica. E cu două tăişuri treaba asta. Întâi pentru că o companie care se promovează printr-un advertorial îţi cumpără ideile şi dacă ţi le cenzurează, se pierde farmecul articolului, pierderea fiind de ambele părţi. Dar pe de altă parte, poate că în urma revizuirii, tu, ca blogăr, ai ocazia să corectezi anumite greşeli ce ţin de produs sau de felul în care compania s-a făcut înţeleasă. Iar compania poate vedea unde e (dacă e) buba în comunicarea cu presa şi clienţii.

Bogdana Butnar, cea pentru care venisem iniţial la PRbeta a fost senzaţională. Dar asta ai aflat deja de pe celelalte bloguri unde s-a mai scris despre conferinţă. Dar ştii de ce a fost senzaţională? Pentru că a vorbit pe înţelesul oricărui om care activează în online, dar nu e PR-ist, specialist în marketing, media şi alte funcţii pentru care unii au muncit din greu. A prezentat câteva soluţii despre cum îţi poţi monitoriza reputaţia online şi produsul pe care-l „vinzi”. Foloseşte asta, aialaltă, asta e gratuită, aialaltă e plătită. Foarte clar totul. Cu ocazia asta am aflat că fac bine ceea ce fac la serviciu, folosind 98% din instrumentele indicate.

În plus, din prezentarea sa, a lui Victor Kapra şi Cristina Bazavan, s-a simţit experienţa şi vârsta. Chiar povesteam cu Cipri, după eveniment, că s-a observat clar o diferenţă de vârstă şi experienţă între şpicări. Dar nu în sensul de „bătrânii vs. tinerii”, ci mai degrabă în sensul de „oameni calmi, cu experienţă şi răbdare” şi „oamenii mai categorici, mai repeziţi”. Victor Kapra a fost foarte calm, foarte liniştit în comparaţie cu Raluxa, de exemplu. A părut să aibă mai multă răbdare în a răspunde întrebărilor din public şi când a luat microfonul în mână, părea cel mai firesc gest din lume să ne povestească despre una şi alta, spre deosebire de Ana Bulgăr, care nu părea tocmai în largul ei în faţa unei săli cu vreo 100 de oameni care-i analizau fiecare cuvânt. N-aş vrea să credeţi că şpicării mai categorici n-au fost interesanţi, din contră. Punctam doar o diferenţă care s-a simţit, din punctul de vedere al unei persoane (moi!) care i-a văzut (pe şpicări) pentru prima dată într-o conferinţă.

Cristina Bazavan şi Victor Kapra sunt doi oameni cu experienţă în mass media clasică. Aşa că sunt căliţi şi ştiu mai bine cum să jongleze cu publicul.

Şi pentru că am depăşit deja 700 de caractere în postarea asta, vă spun ce-am învăţat de la PRbeta Timişoara: că tot ceea ce scrii, pui online te defineşte. Mare atenţie la ceea ce faci online, analizează-ţi comportamentul şi caută să-ţi faci PR în cel mai onest mod.

poze de la eveniment găseşti aici, e album public.

PRbeta – conferinţă regională despre relaţiile publice

lilisor — Wed, 30 Mar 2011 15:38:37 +0000

Mai toate evenimentele interesante se organizează în Bucureşti, ar zice “provincianul”. Şi eu mai zic asta, uneori, înciudată că nu-mi permit să merg la marile conferinţe despre online sau la AdBreak-urile despre care citesc doar în newsletterele IQAds.

Partea bună e că lucrurile încep să se mişte puţin şi-n spre oraşele mari şi dezvoltate, cum sunt Timişoara şi Cluj. Aşa se face că în 12 mai, la Hotel Timişoara, se anunţă o mişcare incredibilă de piarişti, piarişte şi oameni din onlain. Se întâmplă PRbeta, prima conferință regională despre RelațiilePublice în context web 2.0.

Temele abordate încadrul conferinței:

campanii de succes aplicate în online-ul românesc

studii de caz aduse de companii de nivel național

metode de monitorizare a brandului și ale campaniilor în mediul online

tipuri de interacțiune ale companiilor cu mediul online

categorii de bloggeri care pot fi integrați în campaniile de promovare

importanța comunicării cu presa online și cu blogurile din domeniu

campanii lansate de bloggeri

Jurnaliștii și implicarea în campaniile online

La conferință vor vorbi reprezentanți ai companiilor care se promovează online, specialiști din cadrul agențiilor de PR, bloggeri care s-au implicat în campanii online în 2010 și jurnaliști online. Din partea companiilor vorbesc Ana Bulgăr, Ruxandra Predescu, Alina Crâncău, Bogdan Theodor Olteanu și Monica Jitariuc. Din partea bloggerilor prezintă Alexandru Negrea, Bobby Voicu, Raluca Popa și Andrei Crivăț. Iar din partea jurnaliștilor dăm cuvântul Cristinei Bazavan, Amaliei Matei și lui Victor Kapra.

Nu ştiu de voi, dar când am văzut cine prezintă, mi-am zis că trebuie să ajung acolo. Şi-am să-ţi spun de ce: unde-i Bobby Voicu, întotdeauna e un eveniment de unde ai ce învăţa, chiar dacă eşti dat drept contraexemplu în faţa unei audienţe masive. Pentru că aşa vei avea ocazia să corectezi ceea ce tu credeai că funcţionează. Iar dacă e şi Ana (să mai spun că ea e în spatele proiectului ReDescoperă România?!), sigur voi avea ce învăţa de acolo. Pentru că, de bine, de rău, şi eu tot în online activez, deşi nu-mi stă în fire să fac mare caz din asta.

Dacă vrei să participi, te poţi înscrie aici (ai timp să te înscrii până-n 11 mai).

Cine mai vine cu noi la PRbeta în 12 mai în Timişoara?

foto lead

Despre oamenii întâlniţi la #prinbucurestiulmeu

lilisor — Sat, 26 Jun 2010 13:00:53 +0000

Deja v-am povestit o bună parte din aventurile de săptămâna trecută din Bucureşti, e cazul să vă povestesc şi de oamenii drăguţi care ne-au ţinut companie şi ne-au purtat pe străduţele bucureştene.

Corina e prima. Ne-a „pescuit” din aerogara Băneasa (foarte, foarte aglomerată!!), s-a asigurat că suntem cazaţi la Hotel Stil şi că vom avea parte de un tur al Bucureştiului aşa cum nu ne-am fi imaginat. Mulţumesc încă o dată!

Apoi ne-am întâlnit cu ze one and ze only one … Gogu Kaizer. Sau Kaizer Gogu. Sau Gogu Kaizer. Ne-a dus prin centrul vechi al capitalei, am văzut cetatea şi zona Lipscani (se lucra de zor la restaurări), am studiat imaginile expuse într-un parc (am uitat numele parcului, help please?!) şi după un drum luuuung, cam cât o zi de post, am ajuns la Kopel’s. Aici l-am găsit pe Copolovici, dornic de oaspeţi şi „dotat” cu papa bun. Tot aici am întâlnit-o pe Maddame, o domniţă foarte-foarte simpatică, iar Adrian Ciubotaru m-a iertat că nu l-am pupat de ziua lui. Am o fobie când vine vorba de pupat oameni, iar ziua de vineri mi-a pus la grea încercare răbdarea.
Ah, da, fotografiile realizate de Vlad Petreanu şi Cosmin Tudoran sunt superbe! Iar băieţii de la CasaLoco sunt demenţiali.

Evident că nu mai ţin minte exact toate persoanele cunoscute în prima zi (am o memorie îngrozitoare când vine vorba de nume şi de orientare în spaţiu!), aşa că mai bine citiţi la Andreea rezumatul.

Bun. Repede-repejor către ziua turului #prinbucurestiulmeu. Şi aici am întâlnit şi reîntâlnit mulţi oameni din online, am stresat-o pe Ciupercuţa, am admirat rochia Ancăi N, m-am lăsat fermecată de ochii superbi ai Alinei Constantinescu şi am povestit la plimbare prin Muzeul Satului cu OmFericit. Tudor făcea pe fotograful paparazzi în timp ce-i descriam lui Laurenţiu prin telefon cât de frumoase sunt ţoalele maramureşene.

Seara am petrecut-o-n camera de hotel, Simona se distra cu oamenii de pe Twitter în timp ce încercam să fiu calmă în ciuda fulgerelor ce se vedeau pe fereastră. Da, mi-e frică de furtuni! Nebuloasa şi Andreea au avut parte de evenimente mai interesante, iar Dan sforăia în camera de lângă noi.

Plimbările prin Bucureşti au continuat şi duminică, 20 iunie. Am luat la pas parcul Herăstrău, asta după ce am mers cu metroul o staţie. Eh, am uitat să iau o piatră-n gură la prima călătorie cu metroul *.

Pentru că Sorin mi-a refuzat invitaţia de a mă însoţi în hidrobicicletă pe lac (nu te iert!), am luat vaporaşul şi am făcut câteva poze superbe (pentru o săpunieră, pozele sunt chiar reuşite!). Multă lume în parcul Herăstrău şi multe biciclete.

La îmbarcare ne-am bucurat de compania unei domnişoare de domnişoară, am răsuflat uşurată când am constat că singurul spray care putea fi confiscat în aeroport avea exact 100 ml (în bagajul de mână nu ai voie cu lichide ce depăşesc 100 ml), iar însoţitoarea de bord, ei bine domnişoara a fost tot timpul cu zâmbetul pe buze.

Chiar şi atunci când am trecut prin turbulenţe, avionul a părut să cadă în gol pentru câteva secunde (care au părut ani lumină) însă domnişoara era tot cu zâmbetul pe buze. Evident că şi noi am bufnit în râs la gândul că „gropile din aer nu-s gropile din şosele”, vorba Nebuloasei.

Au mai participat (atenţie, urmează multe, multe linkuri:D) Roxana şi Alex Farca, Ligia Adam, Cezar Dumitru, Alex Ciucă, Alexandra Puşcaşu, Răzvan Pascu, Pyuric, Mihai Lungu, Nicoleta Gavrilă, Petruş Lungu, Valentin Sturzu, Andra Zaharia, Minxieee, Clickio, Andreea Burlacu, Mika Pană, Victor Caraş, Oana şi Ştefan, LupAlb, DeMaio, Ela & Alex şi Maldita.
Şi câteva panorame de la Norc

_________________________________________________
* – la noi, prin Banat, se spune că atunci când mergi pentru prima dată undeva, trebuie să iei o piatră-n gură. E o glumă populară. Asta în caz că se întreba cineva care-i treaba cu piatra …

Sunt o zana de luna iunie

lilisor — Fri, 18 Dec 2009 14:23:56 +0000

Designerul a făcut-o din nou! După ce în trecut mi-a dedicat luna Mai, pentru anul 2010 voi zburda în calendarul bloggerilor în luna Iunie.

Promit să zburd fericită toată luna cireşelor

Mersi Designere!

De la Blogmeetul Timisorean citire:

lilisor — Mon, 26 Oct 2009 13:43:27 +0000

Înainte să vin în Oradea, Gheorghe m-a “ameninţat”: “Ai să vezi tu ce pierzi, nicăieri nu e ca în Timişoara. ‘O să-ţi fie dor!”. Într-adevăr, mi-e dor de Timişoara şi mi-e dor de oamenii simpli şi simpatici. Desigur, şi în Oradea oamenii sunt simpatici şi frumoşi dar nu-i văd prea des (ah, ce subtilă am fost!).

Bloggerii timişoreni sunt mulţi, uniţi (cu mici excepţii) şi ştiu să petreacă. Ne-am întâlnit la Hotel Timişoara (mulţumesc pentru ospitalitate!), în salonul Londra, unde ne-am cunoscut, am povestit câte-n lună şi stele, şi unde au curs râuri de beutură. Petrecerea a fost spartă de 3 indivizi care s-au infiltrat printre bloggeri şi au încercat să se distreze mai mult decât restul participanţilor. Au fost puşi la zid, numerotaţi şi arătaţi posterităţii:

Şi acum să-ţi povestesc 2-3 cuvinte despre oamenii cu care am apucat să socializez (au fost mulţi iar eu la miezul nopţii deja dormeam dusă, ruptă de oboseală):

- Richie şi chimeşa lui. Foarte mişto omul! Reiau şi aici ideea de a face concursuri de cinema în Oradea, eu sigur aş participa! Pretty please?!

- Cele două Tomate: Andreea şi tomăţica de pe tricou. Dacă nu ştiai încă, Tomata cu Scufiţă e la fel de simpatică şi prietenoasă în real life precum e pe blog.

- Dora e un fel de soră geamănă de suflet. Avem aceeaşi vârstă, iubim pisicile, serialele CSI şi îl detestăm pe David Caruso şi multe altele, dar nu ne dăm în vileag pe blog

- Dojo, adică Ramona. E unul dintre puţinii oameni care mă motivează.

- Ovi, tatăl Denisei. A întinerit atmosfera

Raka, Raul, Tudor Sîrb şi prietena lui Tudor (Bloodie), fratele lui Ovi Sîrb aşa cum i-am prezentat surioarei pe cei doi oameni frumoşi, sau Corina (frumoasă fată), cu toţi am apucat să povestesc puţin.

Din motive de ochi prea sensibili la fumul de ţigară şi rezistenţă scăzută la bere m-am retras prea devreme, altfel adormeam pe jos sau pe canapea.

Nu vă supăraţi pe mine, pur şi simplu organismul meu începe să se închidă automat la contactul cu fumul de ţigară şi 2 pahare cu bere.

Însă mă bucur că am apucat să vă văd pe toţi la un loc şi să particip la unul din celebrele blogmeeturi timişorene.

Poze la Tomata şi la Răzvan, a lui e poza cu incriminaţii!

La taifas cu Ilie Bolojan

lilisor — Thu, 30 Jul 2009 17:42:28 +0000

Ne-am întâlnit ieri seară, 29 iulie 2009, începând cu ora 18, pe terasa localului Time Out de lângă Biserica cu Lună.

Scopul: să aflăm câteva răspunsuri la problemele orădenilor, direct de la sursă, adică de la Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea.

Punctual şi diplomat, primarul a renunţat la cravată pentru a se face comod alături de noi ceilalţi care nu suntem nevoiţi să ne îmbrăcăm la costum în fiecare zi.

Problemele abordate: asfaltarea (pe alocuri, total fără un plan pus la punct) străzilor, centura oraşului, problema curăţeniei oraşului, cluburile orădene, parcurile pentru căţei, amenzile aplicate celor ce nu-şi îngrijesc imobilele, situaţia facturii de energie electrica de la blocurile NATO şi altele.

Deşi a devenit primar în urmă cu doar un an, se pot vedea câteva lucrări duse la bun sfârşit. Printre ele enumăr parcările din zonele aglomerate, au dispărut gunoaiele de pe str. Vasile Conta, s-au dat jos panourile publicitare total neproductive, lucrările la şoseaua de centură şi multe altele. Pe măsură ce le voi observa, voi publica pe blog să vedeţi şi voi!

Desigur, lucrurile nu sunt nici pe un sfert terminate. Sunt încă multe de făcut dar e nevoie de timp şi de bani!

Cu riscul de a părea naivă vă spun că eu cred că se pot schimba în bine lucrurile. Încet-încet, desigur. Şi cu ajutorul nostru, al tuturor.

Ilie Bolojan, ca orice alt primar de oraş, e doar un om. Fizic nu are cum să rezolve toate problemele oraşului în 2 timpi şi 3 mişcări. Însă consider că putem da o mână de ajutor semnalând anumite probleme ale oraşului.

Decizia primarului de a sta la discuţii cu o parte din cetăţenii oraşului, e binevenită. Înseamnă că totuşi nu scriem degeaba de Oradea şi problemele întâlnite aici. E un fel de feed-back şi ăsta, nu?

Un exemplu:

Trotuarul de pe Bd. Dacia e supraaglomerat de mulţi şoferi grăbiţi care parchează maşinile chiar lângă scări. Nu de puţine ori s-a întâmplat să văd mame care se chinuiau să urce scările cu tot cu cărucior în braţe, pentru a trece mai departe pe trotuar. Într-o zi o doamnă, cu un copil cu dizabilităţi fizice, nu avea loc să circule pe trotuar aşa că a început să urle în faţa blocului în speranţa că posesorul maşinii se va simţi şi va muta maşina.

Azi dimineaţă Poliţia Comunitară a venit şi a lăsat bilete de avertisment pe parbrizurile tuturor maşinilor parcate aiurea pe trotuar. De s-ar delimita cumva spaţiul ăla. La nici 10 minute după ce au plecat poliţiştii un bou cu o dubiţă şi-a parcat maşina la câţiva centimetri de scară.

Din păcate, mentalitatea orădeanului de rând e cea care pune multe piedici unor idei bune …

L-am vazut pe Zoso!!!!!!!!!!

lilisor — Tue, 30 Jun 2009 17:53:25 +0000

!!!11

Din ciclul “L-am văzut pe Zoso“, azi avem următoarea imagine.

P.S: sa pun tag Zoso?!

Prezentari, oameni, bloggeri @ BlogTrip

lilisor — Sun, 28 Jun 2009 09:55:08 +0000

Pentru mine a fost prima astfel de conferinţă despre online la care am participat până acum. L-am mai auzit pe Vali povestind de una-alta, despre bloguri şi bani din blog, dar n-am avut ocazia să stau într-o încăpere cu atâţia oameni care, într-o oarecare măsură, fac bani din online ca bloggeri.

Nu s-au discutat lucruri noi, neştiute până acum. Toate chestiunile abordate sunt “old” şi răs-discutate.

Din prezentarea Cristinei (cu multe intervenţii din partea lui Bobby), am înţeles că practic un blogger care scrie pe un blog de nişă face aceeaşi treabă pe care trebuie să o facă şi un jurnalist care scrie pentru o publicaţie de nişă: documentare, contactare de posibili parteneri media, exclusivităţi.

Practic trebuie să te evidenţiezi cu ceva faţă de ceilalţi existenţi pe piaţă. Lucrurile astea se aplică foarte bine şi siteurilor de nişă. Cel mai important lucru, care diferenţiază un blogger de nişă de un jurnalist de nişă, e că primului trebuie musai să-i placă ceea ce face pentru ca nu va face bani prea repede din activitatea asta, ori un jurnalist e plătit să scrie, indiferent dacă publicaţia are succes sau ba. Hai, să nu-mi spui că n-ai văzut jurnalişti care au ales profesia asta doar pentru renume…

Tudor, de la Microsoft ne-a ţinut o prezentare despre bloggeri şi corporaţii, despre relaţia dintre cele 2 grupări antagonice

Ce mi-a plăcut (lucru cu care sunt perfect de-acord!) a fost îndemnul de a nu folosi blogul ca o armă de răzbunare. N-am încredere nici într-un jurnalist care scrie la comandă lucruri nasoale despre o persoană sau o instituţie, fără a avea argumente solide.

Se pare că în percepţia unora, New Media=Google! Riiightt!!

Laurenţiu a povestit despre hosting. Ce trebuie să ştii, cum să-ţi alegi compania de hosting etc.

Simplu, la obiect deşi mai are de lucrat la partea de coerenţă. Pentru o primă prezentare, a fost ok. Eu abia aştept să se ocupe mai mult de articole de hosting scrise “pentru blonde”. Ok, eu nu-mi fac griji de găzduire, că doar d-aia îi fac de mâncare, dar sunt destule persoane care nu fac pasul spre un domeniu propriu pentru că nu ştiu cu ce se mănâncă toată treaba asta cu hosting-ul. Nu-i aşa, Dan?

Alex aka Buddha, a ţinut o prezentare despre plug-in-urile necesare unui blogger.

Partea cu “Recent Comments”, “Top posts” sau “Cei mai vorbăreţi” nu-mi place. Pur şi simplu nu-mi place. De aceea nu le am activate pe blog. Eu folosesc 5 plug-in-uri, n-am nevoie de mai mult.

Ce voiam să precizez şi n-am apucat pentru că timpul ne cam presa, a fost faptul că sunt puţine tutoriale pentru “proşti” pe net, în limba română evident. Laurenţiu nu mă ajută să-mi modific blogul, nu are timp şi chef de asta. Aşa că blonda din mine îşi bagă nasul în temă şi face prostii, pe principiul “dacă şterg asta, ce se întâmplă pe pagină?!” Cred că nu sunt singura care face asta. De exemplu, n-am ştiut cum să-mi pun tag cloud. Am căutat pe google şi am dat de un blog, parcă, unde era explicat cum să-ţi pui tag cloud-ul într-un widget. E un început. Dar sunt atâtea lucruri neştiute (nu e vorba de RSS!) şi puţine locuri de unde să te informezi. Dacă îmi spui că există bloguri în engleză care explică, it’s not enough. Suntem români, ce naiba, suntem mai proşti decât alţii?!

Vali nu ne-a arătat nimic în PowerPoint. Dar a povestit despre bani din blog, cu cât să te vinzi (evident, e vorba de produsul intelectual ) şi cum să faci să atragi posibili clienţi.

Normal că cea mai mare curiozitate a fost legată de cât de mult câştigă bloggerul Vali Petcu din blog. Nu înţeleg de ce lumea e atât de curioasă de chestia asta. Nu mai bine te preocupi de cât de mult poţi câştiga?!

Bobby Voicu suferă de logoree sau mă rog, blogoree (:P) însă are un stil anume de a întreţine atmosfera fără să plictisească.

M-au dezamăgit, într-o oarecare măsură, puţinele întrebări ce au venit din partea orădenilor participanţi. Vin oameni care au ceva de spus, oameni de la care poţi învăţa atât de multe dar tu nu pui vreo întrebare?! Cu riscul de a mă face de ruşine, mai degrabă întreb decât să plec de la eveniment cu un mare ghiveci în cap. Mă rog, aşa sunt eu.

Ieri m-am simţit ca la un curs de la facultate. Bobby, în rolul profesorului “open minded” iar noi, în rolurile studenţilor curioşi sau dezorientaţi, după caz. Nu ştiu de voi, dar eu nu pot să tac la astfel de cursuri. De aceea m-a cam surprins lipsa întrebărilor orădenilor.

Poze le voi adăuga după ce le procesez!

P.S: Dany, copilul nostru de weekend, îmi şopteşte că şi el a scris despre eveniment!

Ce sunt bloggerii si ce sunt jurnalistii?

lilisor — Tue, 17 Feb 2009 03:05:04 +0000

Am întâlnit jurnalişti capabili să descrie o lume în câteva fraze, jurnalişti care m-au fascinat prin stilul lor aparte de a aşterne cuvintele într-un mod propriu care mă face să vreau să aflu mai multe.

Nu mai ştiu mulţi astfel de jurnalişti astăzi. Meseria de ziarist, odinioară o activitate onorabilă, a devenit o chestie relativă, un bun de consum. Nu mai contează că nu ştii să scrii, dacă arăţi bine şi ai “papagal” dă-i bătaie, bagă mare după cum ar zice unii.

Dintre bloggeri sunt puţini cei pe care chiar îi apreciez pentru ceea ce fac. Sunt puţini oameni cu blog care au ceva de spus într-o manieră aparte. Bine, nici nu citesc decât vreo 4 sau 5 bloguri. Mulţi bloggeri consideră că au ceva de spus, că sunt importanţi şi se folosesc de paginile web pentru a-şi etala frustrările. Într-o oarecare măsură cu toţii facem asta. Chiar şi ca jurnalişti! Nu de puţine ori am citit articole scrise de persoane frustrate, încărcate de ură şi ranchiună. Şi atunci, cum poţi spune că tu eşti mai presus de un blogăraş amărât? Doar pentru că tu ştii să acorzi subiectul cu predicatul nu înseamnă că eşti mai bun.

Ce m-a făcut să-mi pierd total încredere în tagma jurnaliştilor e modalitatea de manipulare în masă! Doare când văd cum oameni trecuţi prin viaţă înghit cu atâta credinţă porcăriile oferite zilnic la televizor. Doare când văd că refuză să gândească pentru ei.

E lesne de înţeles că atunci când refuzi să te informezi singur, şansele de a fi dezinformat cresc exponenţial.

Nu contest calitatea de jurnalist, acela care ştie să se documenteze, care ştie să atribuie sursele şi calităţile oamenilor, care e în stare să relateze un eveniment fără a deforma realitatea etc. Din păcate, acest tip de jurnalist e pe cale de dispariţie. Cine mai are tupeu să se lanseze în anchete? Sunt prea costisitoare, prea anevoioase, presupun multă muncă de investigaţie şi analiză, unde mai pui că e foarte probabil să deranjezi oameni importanţi care pot face în aşa fel încât tu să nu mai ai pâine pe masă. Aşa că ne axăm pe “fabricarea de vedete” peste noapte. O fotografie făcută pe furiş poate declanşa un adevărat scandal “mediatic”. Vai, ce tragedie! Dar cine sunt protagoniştii? Ah, Gigică şi Vasilica? De ce sunt importanţi? Ah, că aşa vinzi ziarul şi-ţi iei salariul …

Jurnalistul de azi e vedeta care scrie la ziar. E celebritatea care-ţi spune ce să mănânci, cu cine să votezi şi cum să te îmbraci. Nu-ţi mai oferă informaţia nealterată, îţi impune să faci ceva. Dacă nu eşti de acord cu mine eşti un grobian, un nemernic şi un imbecil, ar spune vedeta cu nume de ţăran. Simte că celebritatea îi este ameninţată şi ripostează cât încă are oi care-l urmează necontenit. Şi uite aşa, totul se transformă într-o joacă stupidă copilărească, în care vedeta speriată aruncă în stânga şi în dreapta cu pietre, să nu cumva să-i ia cineva jucăria mult iubită.

Dacă nu-i poţi învinge, alătură-te lor, zice o vorbă, nu?

Situaţia e aproape la fel şi în rândul bloggerilor. E mai uşor să preiei un articol scris prost şi să-l comentezi, fără să verifici sursele. În felul acesta participi, involuntar, la răspândirea mesajului care dezinformează.

Păcat că acele persoane care nu au ce căuta în mediul informaţiei nu se vor simţi. În schimb, sper să nu se simtă lezate acele persoane pe care le apreciez pentru munca lor: adevăraţii ziarişti şi gazetari.

În ceea ce mă priveşte, locul acesta e spaţiul meu. E singurul loc unde pot să-mi exprim liberă opiniile. Nu mă consider jurnalist şi nici blogger de valoare. În definitiv, cu toţii avem nevoie de un spaţiu doar al nostru unde să ne eliberăm de gânduri. Doar aşa putem învăţa din propriile greşeli!