Tag Archives: Bratca

Lucruri simple

Știi senzația aceea când stai întins pe pământ, pe-o culme, vântul adie ușor, iar soarele îți încălzește obrajii? Când e atât de liniște în jur încât doar greierii și lăcustele, care-și fac curte lângă urechile tale, se aud.

Zâmbești, întinzi brațele pe lângă trup și te bucuri din nou de soarele de toamnă. De iarba mișcată de vântul fără putere.

Pe deal în Bratca, noiembrie 2018

Am urcat culmea gâfâind, asudând mai tare decât un vițel ce se zbenguia pe lângă cireadă.

Bratca spre Lorău noiembrie 2018

Dar când am ajuns sus pulsul s-a liniștit, respirația a revenit la normal. Am mâncat un sandvis, am gustat vișinata și m-am întins pe jos. În 5 minute visam. Sigur, poate-i vina vișinatei, rezistența mea la alcool e egală cu puterea unei furnici de a căra o sticlă de bere în spinare.

Lorău, Bihor

O oră de somn sus pe culme, sub soarele blând, a fost mai odihnitoare decât o noapte întreagă de sforăit.

Bratca noiembrie 2018

Mi-era dor de o excursie la munte. Nicăieri nu mă liniștesc așa de repede cum o fac la munte. În ciuda efortului fizic pe care-l cere. De fapt, poate tocmai de asta mă liniștesc la munte. Pentru că pentru fiecare peisaj minunat trebuie să trec singură prin hopuri fizice.

Prin pădure Valea Boiului

Pot să-mi analizez gândurile și ideile fără a fi distrasă de dramele exagerate ale altora.

Ne place să amplificăm fiecare detaliu, să-l ridicăm la rang de dramă. Șoferul de taxi ți-a cerut cu 2 lei mai mult pentru o cursă?! Ah, ce tragedie! Colegul de birou are o zi plină și nu a zâmbit la gluma banală pe care ai făcut-o la cafea? Vai, ce dramă! Reacționăm exagerat la orice acțiune fără valoare și ne încărcăm cu prea multe detalii nesemnificative.

Valea Boiului noiembrie 2018

Totul e extrem de important și totul e dramatizat. Iar lucrurile simple, care ne aduc bucurie și ne oferă starea de liniște după care tânjim periodic, sunt banalizate. Ori uitate.

Sau poate-mi place la munte pentru că, în sezoanele reci, e pustiu. E lipsit de zgomotul urban.

Septembrie-n Bratca

Da, da, știu că imediat intrăm în noiembrie, iar eu public poze din septembrie din Bratca. Cui nu-i place, să nu se uite, na! :))) Dar a fost o plimbare relaxantă și din motive de muncă și proiecte abia acum am găsit câteva minute să editez puțin (contrast, crop și watermark) pozele din excursie. Bine, drept e că nu cred că interesează pe cineva, în afară de mine și cei care-am fost în excursie, să vadă poze cu Bratca și-un câine, dar pt că acesta e blogul meu și eu decid ce public, iaca poze.

Am găsit multe brândușe de toamnă și le-am adăugat la colecția de poze cu flori. Singurele plante (roade, de fapt) pe care le culeg prin excursii sunt fructele de pădure: afine, merișoare, zmeură, frăguțe. Sau, când trecem prin sate, mai culeg câte-un măr ori un ciorchine de struguri.

Viața-i prea scurtă pentru a sta doar în casă.

brandusa-bratca

bratca-de-sus

bratca-livada

caine-cu-bat-in-gura

craita

flori-in-par

photoception

valea boiului

Valea Boiului, iunie 2015

La o aruncătură de băț de Bratca (mă rog, aruncătura unui uriaș campion la oina, pentru care 3 km e o nimica toată). Până acolo te încălzești bine, atât de bine încât apa rece o să ți se pară un duș cald.

De văzut, admirat și menținut curat!

valea boiului

apuseni-valea-boiului

apa-valea-boiului

valea-boiului-bratca

bratca bihor

slanina-fripta

Note to self: usturoiul e nemaipomenit lângă pita cu slănină friptă! 😀

Back

De fapt am revenit sâmbătă, dar lenea a fost prea mare pentru a-mi permite apropierea de laptop. Aşa de lene mi-a fost că nici nu m-am schimbat de pijamale tot weekendul. A fost primul an, de când lucrez, în care am avut liber de 1 mai, în care am reuşit să las deoparte agitaţia oraşului şi calculatorul. Şi zău că nu mi-a părut rău!

Cum a fost la Bratca? Am avut de toate: soare, vânt, ploaie chiar şi lapoviţă (sau cel puţin asta urla nu mai ştiu cine în timp ce ne chinuiam sa menţinem focul pentru Bograci!) Dar a fost frumos! Culmea e că m-am bronzat puţin.

Aerul curat de munte mi-a făcut bine, am descoperit că pot să dorm şi fără să mă odihnesc (adică dorm dar aud gălăgia de afară şi totuşi mi-e prea lene pentru a ieşi din sacul de dormit!)

Păpica e mai bună în natură, berea merge după aproape orice, stomacul e rezistent doar că ficatul nu prea a fost de acord cu tot ce am păpat. Norocul meu cu Dicarbocalm!

Aşa cum spunea şi Bruta mică, nasol a fost momentul cu maneliştii care s-au săturat de cabana lor şi au venit să ne strice buna dispoziţie cu urletele lor de 2 bani. Bine că a venit ploaia şi a spălat platoul de jegul lăsat de manelari.

Pentru cei curioşi, n-am lăsat gunoi în urma noastră. Toate pet-urile le-am strâns în saci de gunoi (thnx Kiki) şi le-au dus băieţii la tomberonul pe care scria “Primăria Bratca”. Valea Brătcuţei e plină de astfel de tomberoane, aşa că dacă mergi pe acolo nu ai nici o scuză pentru a lăsa gunoaiele în natură.

Peisajul … e de nedescris! Oriunde te uitai, vedeai pădure, natură, verdeaţă. Pentru 4 zile am scăpat de imaginea seacă a blocurilor, a maşinilor urâte sau prea strălucitoare.

Ce e trist e faptul că se construiesc tot mai multe cabane. Platourile de camping dispar încet dar sigur şi sunt înlocuite de cabane cu 2 etaje. Dacă aş fi pesimistă aş spune că pe vremea când voi avea copii de vârsta mea, nu vor mai exista locuri libere de camping. Sper să fie doar un gând pesimist!

A fost frumos dar s-a terminat! De azi revin la obişnuitul program de 9 ore în faţa calculatorului, căutând subiecte pentru articole mai mult sau mai puţin reuşite sau interesante! Norocul meu cu Nescafe, care mă scoate din amorţeală în fiecare dimineaţă în care trebuie să vin la muncă.

Tu cum te-ai petrecut de Paşte şi 1 Mai?