Tag Archives: caini

bere nefiltrata si grau

Câteva poze

… pentru că la fotografii încă nu mă pricep!

wild rose

Un trandafir sălbatic găsit pe valea Sighiștelului

pisica si cartile

Atât de multe cărți, atât de puțin timp …

bere nefiltrata si grau

Cereale în diverse stadii ale producției

seth si hugo

 

Unu-n stânga, celălalt în dreapta. Așa reușesc să ignore orice vânat care zburdă prin fața botului. Doi câini de vânătoare care mai degrabă aleargă pe lângă bicicletă decât să prindă iepuri de câmp.

 

 

 

caine rau

De ce să-ţi laşi câinele pe străzi?

caine rauÎn zona unde lucrez sunt multe case. Dacă românul stă la casă, inevitabil are cel puţin un câine. Partea proastă e că de multe ori românul ăsta care îşi permite să locuiască la casă, dă drumul câinelui pe străzi. Să colinde, să scape de dorinţa arzătoare de a se împerechea. Sau pentru că “mi-e milă să-l ţin doar în curte, uite, săracul, cum plânge după ceilalţi căţei”.

Problema e că orice câine e teritorial. Şi dacă se întâmplă să treci pe trotuar prin faţa casei pe care o apără, sunt mari şanse să te mârâie sau să te muşte. În cel mai bun caz te latră sau te ignoră.

Nu-i înţeleg pe oamenii ăştia care-şi lasă câinii să iasă din curte. Mai ales pe cei care locuiesc la oraş. Da, pe tine, ca proprietar te ascultă, dar dacă mă muşcă pentru că am trecut prin faţa casei tale, în drum spre serviciu, fără a-i face vreun rău? Dacă nu-i place că am o plasă în mână şi crede că-s hoţ şi sare la mine? (sunt câini care sar la orice persoană care are capul acoperit sau o geantă masivă)

Oameni buni, nu vă mai lăsaţi câinii pe străzi. Pe lângă faptul că reprezintă un risc pentru oameni, pot fi accidentaţi de maşini (majoritatea câinilor latră după maşini, biciclişti sau motociclişti).

Eu umblu cu un pepper spray în geantă. Nu mi-e frică să-l folosesc, mai ales dacă integritatea mea corporală e ameninţată de colţii unei potăi.

foto: flickr.com

Scurtele de miercuri

Am început săptămâna cu veşti bune, sper să se termine la fel de bine şi să nu cadă avionul cu mine! 😀

– Vineri voi păşi, pentru prima dată în viaţa asta, în Bucureşti. Vă rog frumos, nu postaţi comentarii stupide legate de bănăţeni/ardeleni/regăţeni. Vreau să văd o parte din oraş prin ochii unui turist, sau mă rog, prin ochelarii mei, fără să fiu nevoită să moderez comentarii nesimţite! O altă premieră va fi zborul cu avionul. Cam cât costă o paraşută?!

– S-a lansat New Moon/Lună Nouă, continuarea Twilight. Cel puţin a avut loc premiera în America, nu pentru noi, codaşii. Citeşte un prim review. Presimt că îmi vor plăcea vârcolacii, abdomenele alea nu pot fi ignorate 😀

– “Belle de Jour” o fostă prostituată ce a cunoscut succesul literar în urma publicării aventurilor sale este de fapt o tanti savant, Brooke Magnanti pe numele său real. Jurnalul său, devenit best-seller, a fost adaptat într-un serial american, Secret Diary of a Call Girl, şi a reuşit să fie model pentru multe aspirante într-ale literaturii erotice. Brooke, tânără studentă, crescută într-o familie catolică, a fost nevoită să se angajeze ca escortă pentru a se putea întreţine în Londra în timpul facultăţii. După terminarea studiilor, tânăra a renunţat la cea mai veche meserie din lume, povestindu-şi aventurile sub anonimat. Singurul care ştia numele real al lui Belle de Jour a fost prietenul ei care a dat-o-n vileag după ce s-au despărţit. Bărbaţii ăştia, nu poţi avea încredere în ei!

Peta Buscombe, preşedinta Press Complaints Commission vrea să reglementeze blogosfera din UK.

“Some of the bloggers are now creating their own ecosystems which are quite sophisticated,” Baroness Buscombe told me. “Is the reader of those blogs assuming that it’s news, and is [the blogosphere] the new newspapers? It’s a very interesting area and quite challenging.” -> Ian Burrell

Normal că bloggerii din UK nu stau cu mâinile în sân ci pregătesc o scrisorică amplă pe care o vor adresa doamnei mai sus menţionate, cu argumente solide.

who wants to be seen working to the ethical standards of the MSM when, with a few exceptions, these are so much lower than our own?” -> Guardian

Şi la final, aşa cum deja te-am obişnuit deja, o imagine drăguţă: meet Bonny, o frumuseţe mică rasa Akita Inu ce provine din canisa Kiryoku Go din Arad

Catelusa Akita Inu

Catelusa Akita Inu


Pe scurt, de luni dimineata :)

– A fost Schimb de Cărţi Oradea. Cred că a fost cea mai frumoasă întâlnire de până acum. Vă mulţumesc tuturor ce aţi participat.

– Câteva cuvinte despre Auschwitz – The Residence of Death primită la Schimb de Cărţi. E una dintre puţinele cărţi care te poate marca.

– Albuţa, căţeluşa ciobanesc romanesc (de fapt e un mix de carpatin cu bucovinean) a crescut şi s-a făcut o frumuseţe blănoasă.

– Pedofilii şi pradatorii sexuali există în realitate,  nu doar în Criminal Minds. De aproape 20 de ani, un britanic maniac sexual îşi face de cap pe străzile din Anglia. Scotland Yard a demarat cea mai mare urmărire din ultimii ani. Culmea e ca principalul suspect e un tată model cu 7 copii!

– Se pregăteşte o “revoluţie” în mass-media din Anglia! Dacă până acum legea ce reglementează instituţiile media din patria lui Shakespeare spunea clar că o instituţie nu are voie să deţină mai mult de un post de radio şi un ziar local, ei bine, Ofcom (un fel de CNA de-al lor) vrea să renunţe la această lege. Adică britanicii vor avea liber la înfiinţarea de televiziuni, posturi FM şi “fiţuici”. E criză şi în jurnalism!

Albuţa si Sety

Albuţa si Sety. Foto: Dan Oprea

Nu mai puneti nume de oameni la caini!

chihuahuaLângă firma unde prestez de luni până vineri există un mic magazin de papetărie. Doamna care lucrează acolo (cred că e patron, nu știu sigur) are o cățelușă, rasa Chihuahua dacă nu mă înșel. Adică un șobolan pe tocuri, cum zice o colegă. Pe cât de mică, pe atât de agresivă. Nu glumesc, e rea cățeaua, mușcă.

Când am intrat prima dată în magazinul doamnei, m-am speriat când cățelușa a început să latre și să alerge printre picioarele mele. Nu știam ce să fac, să calc pe ea sau să ies din magazin.

Ieri, după ce a închis prăvălia, tanti împreună cu patrupedul se îndreptau spre mașină, să plece acasă. Probabil crezând că șobolanul cățeaua a intrat în autoturism, a pornit motorul și a plecat. Câinele însă marca roțile mașinilor din jur și n-a văzut că ”mamițica” a luat-o din loc așa că a rămas pe dinafară.

Săracul animal tremura tot de frig (bătea vântul) și făcea ture mirosind mașina de lângă locul unde parcase stăpâna, sperând că de fapt e automobilul mămicii. Ne era milă de el când l-am văzut atât de speriat și dezorientat…

La un moment dat trecuse pe acolo o femeie care o cunoaște pe stăpână și implicit pe cățea. Și începe și strigă ”Lili, hai la mine! Lili, hai mami că ți-e frig”. Io să fac atac de cord! Cât de tâmpit trebuie să fii să-ți numești câinele Lili? Sau Marius? Sau Vasile? Sau Gheorghe? Dar Ion?

Tanti a încercat să mă consoleze spunându-mi că în sat la ea o vacă e numită Corina. WTF?!

Nero, Speedy, Lola, Sică, Țucă, Bonny, Mița, Rudolf, Albu nu mai sunt valabile? Vă simțiți mai bine dacă le dați un nume uman?

Pfiu, drăcia naibii, am ajuns să-mi împart numele cu un șobolan pe tocuri …

Pentru a mă răzbuna am să aflu numele femeii și am să denumesc singurul maidanez ce-și face veacul pe lângă firmă după numele ei, să vadă ce mișto e.

p.s: nimeni n-a reușit să prindă cățeaua, să o țină la loc sigur până revenea stăpâna, să nu fie călcată de vreo mașină. Dacă se apropia cineva de ea lătra și era agresivă.

Catelusi cu parul cret…

Cei doi protagonişti din clipul de mai jos ne-au ţinut companie şi ne-au asigurat o pază excelentă în weekendul petrecut la Arsenal Park din Orăştie.

La un moment dat, după ce s-au plictisit să se joace unul cu celălalt, s-au “bătut” pentru un băţ, găsit printre frunzele uscate.

p.s: video filmat de subsemnata, editat de Cipri şi urcat pe youtube de Laurenţiu.

It’s raining cats and dogs

Mă folosesc de expresia englezilor pentru a-ţi face cunoştinţă cu 2  animăluţe jucăuşe pe care le-am întâlnit în vara asta.

Aproape de liceul unde mi-am petrecut 4 ani din viaţă, trece agale un motan. Alb pictat cu negru sau poate negru pătat cu alb, motanul, aparent bine hrănit, s-a uitat la noi plictisit, a ezitat să fugă şi abia când a văzut 2 nebune urlând “Ţiţu, ţiţu, hai pisu, hai .. ” s-a gândit că e cazul să-şi mişte blana grea din loc.

L-am ajuns din urmă şi l-am încolţit într-o scară de bloc. Motanul, vizibil mai plictisit, s-a jucat puţin cu degetele noastre după care a plecat în căutarea pisicii perfecte. Sau probabil oriunde altundeva numai să nu mai îndure drăgălăşeniile nebunelor.

După jumătate de oră, în parcul George Enescu (Lugoj), dăm peste un pui de labrador. Puiuţul avea o zi proastă, era pentru prima dată când era scos afară în lesă. Nu avea stare, sărea în lesă, lătra, scheorlăia, orice numai să-i atragă cumva atenţia stăpânei că nu-i place.

Ehe, n-a fost după el. Tanti stăpâna cuţului ne-a povestit că drăgălaşa creatură a fost găsită la uşă, abandonată la doar câteva săptămâni de la naştere. Avea o pată pe bărbie, motiv pentru care, spunea tanti, e o corcitură de labrador şi cine l-a avut a vrut să se debaraseze de el. E imposibil să nu-l îndrăgeşti din primele minute.

Nouă ne-a plăcut şi, mai important, căţelul a părut să se împace foarte bine cu cele 2 nebune. S-ar mai fi jucat cu noi, dar era timpul să plece spre casa lui.

Cele 2 nebune eram noi:

Somn bizar …

De pe la 4 dimineaţa câinii din spatele blocului scheorlăie şi latră într-o veselie. De parcă şi-au pus în gând să enerveze lumea. Culmea, şi-au făcut culcuş între blocuri, unde e ecoul mai puternic.

Soacră-mea zice că urlă că s-ar fi prins pe undeva. Eventual s-au încurcat în nervii noştri, că de câteva săptămâni tot aşa fac.

Pe lângă câţeaua asta (care de mică a fost foarte gălăgioasă şi proastă) mai există alţi 2 câini sterilizaţi. Ei n-au treabă cu somnul nostru. Din când în când mai latră pe vreun intrus dar nu te ţin treaz toată noaptea.

Partea nasoală e că vecina de la parter iubeşte foarte mult câinii de la bloc doar că ea e surdă şi n-aude gălăgia din fiecare noapte.

Dacă tot ne-a sărit somnul ne-am pus să analizăm zgomotele pe care le fac … Unii numără oi, noi “analizăm” scheorlăituri de câine!

Alo, hingherii?!?

Ajutor! De mai bine de jumătate de an câinii din spatele blocului sărbătoresc nu-ştiu-ce. Altfel nu-mi pot explica gălăgia pe care o fac în fiecare noapte. Ziua dorm (eu sunt la lucru, nu-i aud) iar noaptea, de pe la ora 11, începe spectacolul.

Mai nasol e că de o lună o căţea a fătat câţiva pui. Pe lângă faptul că e gălăgioasă din cale afară, mai e şi foarte agresivă. De pe vremea când era un pui era foarte agresivă, dar numai noaptea. Lătra pe maică-sa, pe “iubit”, pe ceilalţi câini cu care ziua se juca liniştită.

Tot weekendul am ascultat chiorlăiturile şi lătrăturile lor. Nici măcar geamurile termopan nu mă mai ajută. Zona din spatele blocului are ecou, aşa că zgomotul devine uneori insuportabil pentru auzul meu sensibil.

Unde sunt asociaţiile alea care protejează animalele?! De ce nu vin să-i ia de aici, să nu-i mai chinuie băieţii care îşi bat joc de câini?!

Există hingheri în Oradea? Dacă da, atunci să vină să-şi facă treaba!