Ce presupune asta? Cărţile de la Schimb de Cărţi Oradea le vom înscrie într-o listă de pe google docs (adică vei putea vedea la cine a ajuns cartea ta). Tu, ca membru al Colţului Cititorului vei primi o legitimaţie pe baza căreia vei putea împrumuta oricând o carte din biblioteca neconvenţională construită la Schimb de Cărţi.

Şi tot pe baza acelei legitimaţii vei avea parte de discounturi în Lazy Corner.

Vii, citeşti (muzica din Lazy nu e asurzitoare, din fericire) şi bei un ceai cald.

Mai multe detalii vom discuta duminică, 27 noiembrie, de la ora 16 în Lazy Corner, str. Barbu Ştefănescu Delavrancea nr. 1.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

John Williams (schindlers list soundtrack) – Theme from Shindlers List

Asculta mai multe audio diverse

Numele Trandafirului, de Umberto Eco, e o carte care mi-a fost recomandată de un profesor în facultate. Auzisem că e o carte care schimbă mentalităţi, care te ajută să descoperi lumea prin intermediul semnelor (combină elemente de semiotică). Mi-a plăcut pentru că e un fel de variantă mai complexă şi elaborată într-o lume religioasă a romanelor poliţiste scrise de Agatha Christie.

Acţiunea are loc într-o mănăstire din Italia, în 1327, atunci când fratele William din Baskerville (sau Guglielmo) şi novicele Adso ajung în lăcaşul sfânt benedictin. Pe drum, Guglielmo oferă o primă lecţie de interpretare a semnelor: reuşeşte să-şi dea seama pe cine (sau, mă rog, ce anume) căutau călugării mănăstirii: calul abatelui. Cum a reuşit? Interpretând semnele şi ştiind câteva lucruri de bază despre abaţie, zonă şi comportamentul oamenilor.

Acţiunea e descrisă prin prisma novicelui Adso care povesteşte la bătrâneţe învăţămintele fratelui Guglielmo.

Odată ajunsi la mănăstire, abatele le solicită ajutorul (de fapt, îi solicită ajutorul lui Guglielmo) pentru a descifra misterul morţii unui călugăr. Întâmplarea face ca un călugăr să fi fost găsit strivit pe stâncile de la baza zidului bibliotecii, singura explicaţie pentru moartea omului fiind suicidul. Pe măsură ce fratele Guglielmo interpretează semnele şi situaţiile, apar mai mulţi călugări morţi, în mod evident ucişi de o altă persoană, nu de Diavol, aşa cum credeau toţi oamenii bisericii din acele vremuri.

Trebuie să menţionez că Guglielmo încearcă să menţină concluziile în partea materială a situaţiei, evitând să se pronunţe asupra spiritelor care ar putea fi în spatele acelor fapte teribile. De altfel, toate indiciile adunate de cei doi eroi se conturează în jurul cărţii Poetica de Aristotel, o carte care ar ucide, susţin călugării şi abatele.

Întrucât toate crimele se desfăşoară în jurul abaţiei construită într-o zonă inaccesibilă, muntoasă, tot acolo vom descoperi şi misterul crimelor. Abaţia adăposteşte o bibliotecă impresionantă, fiind secretă pentru restul lumii. De altfel, semnele din jurul acestei biblioteci îl ajută pe Guglielmo să descopere adevăratul criminal, pe care nu-l voi dezvălui pentru a nu strica farmecul cărţii.

Sigur că Numele Trandafirului nu e una dintre cele mai uşoare cărţi, adeseori se sare de la o vreme la alta, de la o situaţie la o alta, complet diferită, dar care la final are legătură cu ancheta celor doi. E o carte complexă, încărcată de simboluri.
De ce mi-a plăcut atât de mult? Pentru că un om al Bisericii a reuşit să descifreze misterul morţilor suspecte fără să se lase pradă credinţei! A căutat logica şi raţiunea şi a încercat s-o intercaleze în lumea credincioşilor. V-o recomand cu drag!

Unde poţi găsi cartea Numele Trandafirului? Într-o librarie online, fireşte!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Se anunţă o ediţie interesantă …

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Ştii cumva din ce carte e citatul? Indiciu: autorul a primul premiul Nobel pentru Literatură în 1985. (am încurcat borcanele, Llosa a fost laureat în 2010, nu Marquez. Merci, Ioana!)

foto

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Dacă vrea cineva să citească Traficantul de arme de Hugh Laurie, cartea lui Mirela, să se anunţe. Probabil că voi apuca să-i fac o scurtă descriere în curând. O recomand!

Ne vedem în 17 aprilie, da?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Ambele cărţi ajung să descrie iubirea la o vârstă atât de înaintată, încât n-ai crede că o persoană de 70 sau 90 de ani ar mai putea experimenta iubirea după o viaţă plină de aventuri.

Fermina Daza şi Florentino Ariza sunt personajele principale, iubirea dintre cei doi fiind folosită ca o ramă pentru a descrie aventurile celorlalte personaje care fie mor, fie îşi pierd din importanţă. Sunt doar doi tineri nebuni care se îndrăgostesc prin intermediul scrisorilor. Florentino avea darul de a scrie atât de frumos (cel puţin aşa ne este descris de autor), încât reuşea să cucerească femeile în ciuda aspectului său: era slut. Cum ar veni, peniţa şi vorba reuşesc să învingă muşchii şi ochii frumoşi.

Deşi cei doi tineri nu reuşesc să-şi împlinească iubirea, întâi din pricina tatălui Ferminei care avea alte planuri pentru fata sa frumoasă, apoi ea îşi dă seama că el nu e bărbatul pe care şi l-ar dori de soţ, viaţa le dă şansa să cunoască fericirea. Fermina se mărită cu cel mai râvnit burlac, doctorul Juvenal Urbino, iar Florentino devine un bărbat al femeilor, însă niciodată uitând-o pe Fermina, ba din contră, tot ce face, e pentru a o recăpăta pe ea, iubirea vieţii sale. Şi reuşeşte să o recucerească 53 de ani mai târziu, după ce soţul Ferminei moare într-un mod stupid (se caţără într-un pom să prindă papagalul vorbitor şi alunecă pe scară, rupându-şi spinarea). Iubirea dintre cei doi se reaprinde, însă nu e felul acela de dragoste nebună şi explozivă, ci e o nevoie comună de a-şi alunga singurătatea şi de a nu rămâne singuri înainte de a muri.

Mă rog, nu m-am putut identifica deloc cu Fermina cea îndrăgostită de Florentino pentru că nu-s adepta cuvintelor siropoase, a romantismului exagerat, a bărbatului care devine cârpă în faţa femeii. Mai degrabă m-am regăsit în Fermina soţie de doctor, iubita unui om raţional şi practic. Florentino mi se pare prea moale, prea visător, prea instabil. Poate de aceea m-am regăsit mai mult în Fermina cea care se bucură de stabilitatea unei căsnicii alături de doctorul Urbino, în defavoarea Ferminei nesigure pe ea, a fetei care nu ştie exact ce vrea.

Cartea mi-a plăcut până în momentul când apare în peisaj o puştoaică de 14 ani care ajunge amanta lui Florentino. N-ar fi fost vreo problemă, dar el are 70 de ani când ea intră în scenă. Iar iubirea dintre un moş de 70 cu o fetiţă de 14 ani, mi se pare greţoasă, exagerată chiar.  Probabil ăsta e motivul pentru care nu m-a impresionat nici Povestea Târfelor Mele Triste, deşi apreciez că a rămas la stadiul de dragoste nonsexuală povestea de iubire dintre nonagenar şi puştoaica ce voia să-şi vândă trupul pentru 3 pesos.

Poate sunt doar o persoană cu preconcepţii, dar nu pot înţelege cum un bărbat de 70 sau 90 de ani poate iubi cu o ardoare de nedescris o fetiţă de 13-14 ani.

Per total, cartea Dragostea în vremea holerei e excelentă, în ciuda pasajului cu iubirea incestuoasă (în concepţia mea, evident). E uşor de lecturat, pe alocuri trebuie să acorzi puţină atenţie mai mare întrucât uneori sare de la un plan la altul şi de la o vreme la alta.

O recenzie bună găseşti pe bookblog.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

1. Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini

Lecturând cartea, vei înţelege de ce autorul a decis să o intituleze astfel. Nu e vreun roman poliţist sau SF, e o carte realistă care şochează şi reuşeşte să schimbe, sau cel puţin aşa sper, mentalităţile occidentalilor despre afgani. Recunosc, nu ştiam prea multe despre cultura afgană, ba chiar, undeva în fundul minţii, aveam impresia că toţi afganii sunt terorişti, aşa cum au fost adesea portretizaţi de mass media internaţională (mai ales cea americană!).

Am savurat cartea lui Khaled Hosseini în fiecare dimineaţă înainte să merg la serviciu. Chiar dacă anumite întâmplări sunt şocante şi stânesc ură faţă de anumite personaje (am o aversiune faţă de violatori şi nu suport oamenii care consideră că aparţin unei „rase superioare”), per total, Vânătorii de zmeie e o carte care m-a impresionat profund. Finalul nu e tocmai aşa cum m-aş fi aşteptat, e un final deschis, te lasă puţin în suspans.

Recenzie găseşti la Tomata.

2. Apel către lichele  de Gabriel Liiceanu

Cartea e o culegere de texte scrise de Gabriel Liiceanu în primii ani după revoluţia din 1989. Îţi postez unul dintre citatele pe care le-am notat din carte:

„Asemeni sifilisului care se strecoară sub promisiunea voluptăţii şi a otrăvii care se ascunde în mărul superb rumenit, comunismul este o boală a seducţiei. Cei care au pus-o pe lume, au adus-o, au transportat-o dintr-o parte în alta a lumii ştiau oare că erau purtătorii unei boli, că paradisul pe care-l promiteau era mincinos, că în urma lor se va întinde iadul, iadul pe pământ?”, pagina 35.

Practic toate textele condamnă nu doar ciuma numită comunism, ci şi toţi acei activişti şi secretari de partid care, după crima din ziua de Crăciun, au decis să aducă „democraţia” într-o ţară unde oamenii ştiau să trăiască după modelele oferite de propriul stat.

E o carte pe care o recomand persoanelor care încă mai cred că perioada comunistă a României a fost cel mai bun lucru care se putea întâmpla.

Graţian m-a convins să citesc această carte. Altă recenzie bună găseşti la Ioana Ştef.

3. Tehnici de manipulare de Bogdan Ficeac

Cartea asta am citit-o astă vară şi mi-a rămas întipărită în memorie. Exemplele date de autor sunt copleşitoare. De altfel, după ce citeşti Tehnici de manipulare, îţi recomand să continui cu Apel către lichele. Ai să înţelegi apoi de ce. Bogdan Ficeac explică felul în care s-a manipulat populaţia României prin intermediul televiziunii de stat, cât de apatici suntem ca naţie în ceea ce priveşte deciziile de care depinde tocmai viaţa noastră. Îţi dau 2 citate excelente din carte, sper că nu se supără autorul:

„Straniu este faptul că, deşi autoritarea a fost înlăturată de la putere la 22 decembrie, totuşi marea majoritatea a victimelor s-a înregistrat după această dată. Nu s-a oferit o explicaţie oficială coerentă care să motiveze această ciudaţenie. Există doar părerea neoficială că numărul mare de morţi, de care era făcut responsabil fostul dictator, a avut rolul de a legitima rapid, în faţa lumii, noul regim de la Bucureşti.” pagina 40.

„Anomia desemnează un fenomen social anormal, patologic generat de lipsa de reguli morale şi juridice menite să oganizeze viaţa economică şi socială [...] Cu alte cuvinte, o întreagă societate devine bolnavă atunci când regulile, tradiţiile şi legile se modifică brusc, dispar sau se întârzie înlocuirea lor la timp. Lipsiţi de vechiul sistem de valori prin care se raportau permanent la situaţiile sociale, oamenii devin vulnerabili, dezorientaţi, nervoşi”.

Datorită acestei cărţi am descoperit câteva cazuri bune de studiat de manipulare în masă.

Cartea poate fi citită şi pe scribd.com!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Aşa e când mergi la cumpărături un ignorant şi vii înapoi un … om cu ochelari noi!

Mândră-s de ei. Cu ocazia asta mi-am luat şi-un set de curăţare a lentilelor la care am primit şi şurubelniţe speciale pentru a strânge ramele.

Să nu mă mai rog de diverşi oameni cu şurubelniţe să-mi strângă şuruburile de la ochelari. În plus, acum nu mai am vreo scuză să-i pierd. Încă mă întreb cum naiba am reuşit să pierd ceilalţi ochelari.

În altă ordine de idei, partea superbă a poveştii e că azi mi-a venit coletul de la Okian cu cele două cărţi scrise de Nassim Nicholas Taleb – The Black Swan şi Fooled by Randomness. Aşa că pot citi liniştită, fără să mai experimentez dureri de ochi şi de cap, mai ales că ambele cărţi sunt în limba engleză. O şansă în plus să-mi aprofundez cunoştinţele şi să nu mă enervez cu traducerile execrabile în limba română.

În felul ăsta voi avea un concediu interesant după sărbătorile de iarnă….

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

În privinţa localului, rămâne să propuneţi şi să ne hotărâm. Repet: un local central, unde toată lumea poate ajunge şi unde ne putem înţelege între noi.

UPDATE: Ne vedem în Floris Cafe din Crişul, str. Republicii nr. 30. Duminică, 19 decembrie, începând cu ora 15.

Rugămintea mea e ca la ediţia din decembrie să aduceţi toate cărţile împrumutate în timpul anului pentru a fi restituite.

Între timp, mai jos aveţi o mică listă a câtova cărţi şi autori care se cer. Dacă aveţi vreuna dintre aceste cărţi şi doriţi să fericiţi pe cineva, o puteţi face aducându-i o carte mult căutată:

1. Alina Gâdoiu – cărţi de psihologie

2. Ioana Ştef – Yasunari Kawabata, Salman Rushdie

3. Graţian Lascu – Gabriel Liiceanu, Noica, Ţuţea, Eseuri de Eliade

4. Carlos Ruiz Zafón – Umbra vântului (nu şi-a specificat numele)

5. Meli Stoica – cărţi istorice

6. Marius – Milan Kundera

7. Cipri Alexei – Puiul de Ion Alexandru Bratescu-Voinesti

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.