Tag Archives: cinema

Sergiu Costache Adrian Titieni Gheorghe Ifrim _ Domestic

Filme românești: Domestic 2013

În ultimul an am mers la cinema la aproape toate filmele românești care au fost proiectate în Oradea. Mi-era ciudă pe mine că merg la cinema la toate prostiile americane, blockbuster-e și popcorn movies, însă ratez tocmai proiecțiile românești (de ex. Morgen). Bune, rele, ușurele sau banale, filmele românești au scăpat de influențele nicolesciene și unele sunt chiar interesante.

Mi-a plăcut „După dealuri” chit că știam povestea (cine nu știe de Tanacu?!), mi-a plăcut și Poziția Copilului. E un film pe care orice mamă trebuie să-l vadă. Orice femeie prea posesivă. Orice om care-i sufocă pe cei din jur cu posesivitatea și egoismul său nociv. Poziția Copilului e filmul în care am revăzut viețile a cel puțin 3 cunoștințe și prieteni (cu excepția accidentului). Mi-a părut rău că Minte-mă frumos n-a avut parte de promovare, că e un film ușor și amuzant. Mai amuzant decât multe comedii americane care au avut încasări de milioane de dolari.

În 24 martie (ora 19, cinema Cortina – Oradea Shopping City) va avea loc proiecția de gală în Oradea a filmului lui Adrian Sitaru, Domestic. Despre cum animalele de companie ne schimbă viețile. Io am scris mai demult pe tema asta.

Vor participa și actorii (sper totuși că sesiunea de întrebări cu actorii va avea loc înainte de proiecția filmului). Nu știu dacă protagoniștii mieunători, ciripitori și hămăitori ne vor onora cu prezența.

Rezervările se fac pe pagina cinematografului (singurul din Oradea, probabil din tot Bihorul?!).

Ne vedem la Domestic?

Sergiu Costache Adrian Titieni Gheorghe Ifrim _ Domestic

Twitter a omorat starul de cinema?

evil+twitterÎn afară de Transformers II şi Ice Age 3, sunt puţine alte filme de anul acesta care m-au impresionat.

Aici menţionez The Taking of Pelham 123 cu Danzel Washington, remake după filmul din ’74 şi State of Play, cu Russell Crowe şi Ben Affleck.
În 2008 am aşteptat cu sufletul la gură să apară The Dark Knight la Hollywood Multiplex, apoi 7 Pounds (excelent film!) sau Hancock (marketingul a făcut minuni pentru filmul ăsta!) cu Will Smith. Au fost multe alte producţii cinematografice pentru care ne făceam timp să mergem la cinema.

Filme bune în 2009?

Anul acesta a fost cam sărac în ceea ce priveşte producţia de filme. Chiar dacă tehnologia 3D a ajuns şi la noi, parcă e tot degeaba. Ce rost are să dai 10-12 lei pe un bilet pentru a vedea un film prost?!

Brooks Barnes, un jurnalist de la New York Times, scrie un articol excelent despre cum “reuşesc” starurile de cinema să nu mai atragă audienţe record.

Barnes compară situaţia de anul acesta cu cea de la începutul anilor 2000, atunci când Tom Cruise şi Russel Crowe făceau furori în cinematografe cu Mission Impossible şi Gladiator. Ce filme! Mă rog, M.I nu mi-a plăcut în mod special dar Gladiator a fost filmul anilor ’00!

Twitter şi filmele…

Desigur, pe atunci internetul nu cunoscuse amploarea de acum iar Twitter nici nu exista. Şi atunci pe ce mă bazez atunci când spun că “Ciripitorul” a omorât starul de cinema? Aşa cum spune şi Barnes, spectatorii au la dispoziţie un canal media prin intermediul căruia îşi pot trimite instant părerile referitoare la filmul pe care îl urmăresc.

Cât poţi spune în 140 de caractere? Destul cât să-l convingi pe om să nu meargă la cinema! Sau să meargă! Dacă tot mai multe persoane vor scrie pe twitter despre un film că e prost (iar mesajul va fi preluat- prin retweet- de mulţi alţii), cu atât mai multe alte persoane vor lua de bună părerea şi nu vor urmări producţia. Pentru că puterea opiniei, ridicată la rang de părere universală, e fenomenală! Totuşi e un cuţit cu 2 tăişuri…

Casele de producţie au început să observe acest fenomen. Poate se vor pune de acord cu cinematografele pentru a interzice intrarea în sala de cinema cu telefonul mobil. În esenţă, n-ar fi o idee rea întrucât prea mulţi nesimţiti nu-şi închid mobilul atunci când se află în sala de cinema sau vorbesc la telefon în timpul filmului.

Anul acesta am rămas stupefiată când am aflat că cel mai prost film al anului, Twilight, a câştigat o mulţime de premii. Ce-i drept, toate au fost obţinute în urma milioanelor de voturi primite de la adolescenţi îndrăgostiţi de Edward şi Bella. Păcat că Bella joacă execrabil iar filmul a fost un mare eşec cinematografic. Nici măcar nu se ridică la standardul Harry Potter!

Cât de mult te influenţează părerea unui blogger despre un film?

[image credit]

Hancock si Get Smart

În ultimele 3 săptămâni am fost pe la cinema, să vedem şi noi dacă sunt atât de bune filmele despre care lumea nu conteneşte să vorbească.

Hancock – e un film făinuţ, Will Smith joacă bine însă nu mi-a plăcut rolul lui Charlize Theron. Poate pentru că o consider mai strălucită în roluri mai … serioase. Cea mai amuzantă scenă a fost cea în care Hancock o testează pe Charlize, să vadă dacă e la fel ca şi el. Îi dă cu druga peste cap, o înţeapă cu furculiţa de grătar şi când să-i dea peste cap cu 2 tigăi, se întoarce … Destul de previzibil filmul – când puştiulică îi povesteşte de băiatul din cartier care îl bate, era de aşteptat că “bătăuşul” va păţi ceva – dar amuzant. Totuşi parcă nu merită 12 lei biletul la premieră. Sau sunt prea zgărcită!

Get Smart – ei bine, pot spune că a fost cel mai fain film pe care l-am vizionat … de multă vreme! O parodie mai faină nu puteau face. Au parodiat 007, Speed (cel cu Keanu Reeves), Fahrenheit 9/11 şi alte filme de care nu-mi mai aduc aminte. Merită văzut! Cele mai amuzante faze: cam toate, însă merită menţionate dansul cu grăsana, întâlnirea cu liderii Kaos şi “intimidarea” inamicului cu telefonul. Steve Carell joacă foarte bine, parcă mai bine decât Jim Carrey îl roluri de genul ăsta. Nu se maimuţăreşte precum Jim şi are un stil care nu plictiseşte. Nici de Anne Hathaway nu mă pot plânge. După ce a jucat rolul unei prinţese în nu mai ştiu ce film, nu credeam că va avea farmec într-o parodie de genul Get Smart. M-am înşelat. Joacă foarte bine!

Când venim din Lugoj mergem să vedem şi The Dark Knight, să ne convingem dacă Heath Ledger a jucat atât de bine precum se speculează.

Cinemateca de acasă

În ultimele zile am avut timp să vizionez şi ceva filme. Recomandările mele :
1. American Gangster. Prima gând care mi-a venit în minte după vizionarea primelor minute e că acest film ar fi un fel de readaptare a trilogiei Naşul care l-a consacrat pe Marlon Brando. Ei bine, nu a fost aşa. Mi-a plăcut la nebunie şarmul lui Denzel Washington, nebunia şi nonconformismul lui Russell Crowe şi felul în care cei doi oponenţi au ajuns să colaboreze după ani întregi în care au avut în comun banii şi drogurile. Russel interpretează rolul unui poliţist cinstit, ultimul mohican aş putea spune într-o lume în care drogurile făceau legea. Împreună cu câţiva camarazi reuşeşte să anihileze, treptat, întreagă societate construită în urma traficului de stupefiante şi crime. Denzel, un băiat sărac, crescut pe lângă unul dintre magnaţii lumii interlope, reuşeşte cu tact şi discreţie să ofere plăcere şi vise şi în acelaşi timp să impună respect. În ceea ce mă priveşte, American Gangster e unul dintre cele mai bune filme ale anului 2007.

americangangster.jpg Continue reading