Tag Archives: Cluj

Patricia Kaas la Cluj. Cum a fost?

Din motive obiective, n-am mai ajuns la concertul pe care l-a susținut Patricia Kaas la Cluj, un spectacol dedicat lui Edith Piaf. Dar a fost Adela și iată care-i părerea ei:

Daca pana acum ziceam ca nu stiu careia ii sunt fana mai mare, lui Edith Piaf sau ei, concertul asta m-a convins. Ei.
Parca si piesele lui Piaf sunau mai bine pe vocea ei puternica si asa, usor ragusita.

Patricia Kaas, un nume cu care am crescut, datorita pasiunii mamei mele, pentru rafinamentul vocii ei. Am asteptat cu mare nerabdare concertul. Nu imi imagina ca ar putea fi altfel decat senzationala. A inceput doar cu vreo 15 minute intarziere, fata de ora mentionata pe bilete. In ciuda caldurii epuizante din sala, artista a facut un spectacol minunat – de la tinute elegante (3 diferite, de-a lungul celor aproape 3 ore de concert), pana la miscarile scenice impecabile. Show-ul, omagiu adus lui Edih Piaf, a cuprins atat piese consacrate din repertoriul vedetei, cat si versuri mai putin cunoscute.
Cuvintele, prinzand viata pe vocea patrunzatoare a artistei, te faceau sa simti de la pasiune si dorinta, pana la durere sfasietoare, tot ce a redat Edith Piaf, prin cantecele sale.

Și Zăineasca a fost la fel de impresionată!

Deep Purple la Cluj

Când am ajuns în Parcul Central, aproape de Cluj Arena, pe toate aleile am văzut bărbați în haine de piele, tricouri negre, părul lung și, în unele cazuri, baticuri cu cranii desenate legate în jurul gâtului. Se plimbau alene, zâmbind și glumind, printre mamele cu prunci adormiți în cărucioare. La un moment dat o motocicletă, cu o țeavă de eșapament „tuningată”, a acoperit muzica ce se auzea dinspre stadion și-a lăsat un fum sufocant în urmă. La intrarea pe stadion mi s-a verificat ghiozdanul. „Am o carte. Așa-i că nu se consideră armă? Am și o ciocolată, dar sunt egoistă și nu o împart!”, am glumit cu fetele care m-au percheziționat și nu mi le-au confiscat. De-o parte și de alta a intrării zeci de sticle de apă și de suc se odihneau. Nu e voie cu vreo băutură cumpărată din afara stadionului.

Poate-s eu mai norocoasă, dar n-am văzut îmbrânceli, n-am auzit înjurături și nici bătăi. În tribună, la câteva scaune depărtare de noi erau câțiva bărbați ce se înfruptaseră prea mult din aroma berii. Țopăiau și dansau de zor, încercând să stârnească publicul cam țeapăn. De fapt, mulți spectatori din jurul meu erau trecuți de 40 de ani. Părinți și copiii lor adulți, mame cu prunci de 2-3 ani, adolescenți în geci de piele, familii întregi am văzut în tribună. Trebuie să fie interesant să mergi cu părinții la un concert rock al unei trupe care a cunoscut succesul când familia ta tocmai se forma.

Phoenix, în formula fără Nicu Covaci, a încălzit atmosfera cu piesele pe care probabil și copiii de 5 ani le cunosc: Pisica neagră, Andrii Popa etc. N-am prins primele formații, am preferat să văd un film la TIFF. Angajații SMURD, care până atunci au dansat pe marginea terenului, s-au liniștit de îndată ce Deep Purple a pășit pe scenă. Au început să patruleze pe stadion, preventiv. La finalul concertului au împachetat totul și-au plecat fără să aibă vreun pacient pe targă.

Pe Cohen nu l-am văzut, nici măcar pe Slowhand (încă!), dar i-am văzut live pe Deep Purple. I-am auzit în concert acum când sunt bătrâni și nu mai au aceeași energie pe care o aveau acum 20 de ani. Bătrâni, dar profesioniști. Sigur, la fiecare 2 piese Ian Gillian trebuia să-și odihnească vocea, timp în care tobele, clapele, chitara sau bass-ul își făceau de cap. Vocea lui Ian oricum nu se auzea foarte tare, de multe ori se pierdea sub chitară ori bass.

La un moment dat Don Airey a dat-o pe piese clasice, la care publicul a reacționat neașteptat de bine. Au cântat și piese de pe noul album la care publicul n-a prea cooperat, însă la Smoke on the Water s-a dezlănțuit lumea (dooh!) și s-au aprins sute de luminițe în mulțimea din fața scenei. Nu înțeleg de ce ai vrea să filmezi cu telefonul mobil un concert (măcar de-ar fi fost un aparat foto decent). Sunetul pe care-l înregistrează mobilul e sub limita decenței, iar imaginea e în mare parte neagră, pentru că nu e lumină. Mă rog, fiecare om are un motiv pentru care face ceea ce face.

Steve Morse e nebun! A interacționat cu publicul, stârnindu-l să strige în ritmul chitarei, iar Roger Glover sărea pe scenă de parcă avea cu 30 de ani mai puțin!

Da, se simte că au o vârstă – la voce și mișcare scenică, dar la partea instrumentală they rocked the show, ca să mă exprim americănește.

Și cam așa o fost Deep Purple la Cluj pentru mine! Sunt curioasă câți dintre cei ce mă citiți ați mai fost.

elixirul iubirii

Muzeul de Istorie a Farmaciei din Cluj

Probabil nu-s singura din țara asta care nu știa că-n Cluj există un Muzeu de Istorie a Farmaciei. Din păcate, și această instituție a fost afectată de restructurări, retrocedări, renovări, realegeri, repolitizări și alte re-uri. Blogării clujeni (servus vouă, mulțam pentru elixir!) au pus tastă la tastă, talent la talent și-au pornit o campanie pentru atragerea atenției asupra acestei instituții. Cât încă o mai au!

În data de 24 februarie, adică de Dragobete, între orele 18 și 23, Muzeul Farmaciei își deschide porțile pentru o Seară a Iubirii: toți vizitatorii vor primi reducere la biletul de intrare (care va costa 3 lei) și, ca bonus, vor afla cum se prepară un elixir al iubirii, după rețeta spițerilor medievali. Asta pe lângă surprizele muzicale pregătite de prietenii noștri de la trupa OM.

De fapt, care-i scopul acestei campanii? Clădirea în care funcționează Muzeul Farmaciei, casa Hintz, a fost retrocedată, în baza legii știi-tu-care. Dacă Ministrul Culturii ar aloca fondurile necesare răscumpărării clădirii (odinioară aici era cea mai veche farmacie din tăt Cluju’, care s-o transformat în muzeu după ce-or apărut boambele la supermarket!), Muzeul Farmaciei din Cluj ar putea foarte bine să rămână în stare de funcționare. Ce-i drept, clădirea nu arată ca o frunză verde de stoc, dar sigur e mai valoroasă!

Îmi e cam ciudă că n-o să fiu în Cluj în seara asta, eram tare curioasă să aflu din ce-i făcut Elixirul ăsta. Plus că-n Oradea avem o lansare de carte în vreo 2 ore.

Vă doresc s-aveți parte de-un vin bun românesc de Dragobete!

elixirul iubirii

p.s: ce gust are elixirul dragostei? Vă pot spune că pișcă oleacă la limbă, cam atât cât pișcă vinul roșu demisec, doar că elixirul ăsta are coacăze. Sau sper că fructele alea mici de le-am ronțăit erau coacăze.


Jolidon la Cluj Brands Tour 2011

Nu ştiu dacă există vreun termen în psihologie care să cuprindă şi să descrie starea în care sunt acum. Dar de când am revenit din Cluj, de la ClujBrands Tour, mă tot chinui să-mi găsesc cuvintele pentru a descrie cât de interesant a fost evenimentul. Şi nimic nu-mi convine. Parcă nu-mi mai găsesc cuvintele să pot transpune ce a însemnat evenimentul ăsta, am descoperit o mulţime de lucruri. De ieri tot povestesc prietenilor şi colegilor despre Cluj, despre fabrica de lenjerie, despre cât de migăloasă e toată munca în industria de confecţii.

Ţi-am povestit acum câţiva ani că sunt fan Jolidon. În magazinele Jolidon am găsit lenjerie pe mărimea mea, aşa mică şi pricăjită cum sunt! Şi Doamne, ce bine se simt pe trup produsele făcute la Cluj. Ei, io habar n-aveam că Jolidon e un brand clujean, până n-am aflat de la Alina. Da, ştiam că e o fabrică Jolidon în România (într-o noapte, sunase la radio, la o emisiune cu dedicaţii muzicale, o tipă care era la lucru la fabrică şi îşi lăuda colectivul de fete de la maşinile de cusut), dar nu ştiam că ideea şi afacerea au pornit dintr-un apartament clujean în 1993, cu 3 maşini de cusut. Şi mai ales că omul, care a îndrăznit să mizeze pe afacerea cu lenjerie intimă, Gabriel Cîrlig, e un absolvent de o facultate cu profil electrotehnic.

Doamna Olga Stanciu, o femeie atât de tânără la suflet, ne-a prezentat un scurt istoric al brand-ului Jolidon de-a lungul timpului. Da, în 2008 şi 2009 compania a trecut prin câteva hopuri financiare, asemenea altor firme şi fabrici româneşti, din cauza a la criză, dar lucrurile s-au schimbat în bine datorită exportului. Ştiai că produsele Jolidon sunt confecţionate din materii prime aduse de la furnizori străini? În România nu se mai fabrică dantelă, materiale textile diverse, elastic etc. Practic, produsele Jolidon sunt produse româneşti din materii prime străine!

În fabrica de confecţii n-am făcut prea multe poze (mai multe şi mai frumoase găseşti la Laurenţiu), dar am profitat de ocazie şi-am mai schimbat câteva vorbe cu vreo 2-3 angajaţi. Unul dintre ei lucrează în industria de confecţii textile de 11 ani, mi-a povestit că nu se vede făcând altceva, îi place prea mult ceea ce face.

Aseară, ieşind la cumpărături “la mall“, am intrat într-un magazin de lenjerie. Când am văzut pietricelele aplicate pe cupele sutienelor, mi-am adus aminte instant de doamnele dintr-o încăpere care lipeau manual fiecare pietricică în parte. E o muncă migăloasă, care cere nu doar răbdare, dar şi concentrare. Sigur, noi putem spune că e uşor să lipeşti nişte pietricele cu un pistol de lipit, dar mulţi dintre voi, cei care lucraţi la calculator, n-aţi reuşi să faceţi treaba asta 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână.

Cluj Brands Tour este un eveniment organizat cu sprijinul Primăriei Cluj-Napoca. Sponsorii oficiali ai evenimentului sunt: Banca TransilvaniaNapolactVitacomFarmecJolidonUrsus şi Trilulilu, iar ca parteneri îi avem pe: Best Western Plus Fusion HotelAutonomLudwig Bavarian BierhausStarbucks şi Webfactor.

dimineata in cluj

Ziua 1 din Redescoperă România

Pentru mine prima zi a început cu un drum cu trenul până-n Cluj. O călătorie interesantă prin tuneluri şi printr-un peisaj de vis, cu o companie nu prea plăcută. Păcat că n-am avut aparatul foto cu mine, că sigur mi-ar fi ieşit câteva cadre superbe.
Până acum am tot venit prin Cluj cu maşina, printre emoţiile legate de serpentine, admirând Piatra Craiului (ce frumos arată vara târziu, când foioasele se îmbracă în culori roşiatice şi aurii). Din fericire, călătoria cu CFR-ul are şi o parte bună: trenul are viteză mică şi poţi observa o mulţime de lucruri.

Fireşte că-s invidioasă pe oamenii care-au trecut şi-au vizitat câteva obiective superbe #dinromania. Poţi vedea câteva poze superbe în albumul de pe Facebook.

Azi începem aventura în a doua zi, sunt curioasă de tradiţiile de Rusalii de prin părţile astea.

Bună dimineaţa din Cluj 🙂

Redescoperă România este un proiect Petrom, realizat impreuna cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45şi Muzeul National al Taranului Roman.

dimineata in cluj

Ş-am fost la Campionatul de Gătit în Aer Liber

De vreo 2 zile mă tot gândesc ce să scriu şi cum să scriu de evenimentul ăsta (alt semn că mă molipsesc de lenea ardelenească). N-aş vrea să fiu înţeleasă greşit, a fost o experienţă pe cât de obositoare şi pe alocuri enervantă, pe atât de interesantă şi parcă aş mai participa odată.

Mi-a plăcut organizarea, faptul că a fost curăţenie în spaţiul alocat Campionatului Internaţional de Gătit în Aer Liber – femeile şi nenii de serviciu făceau ture la fiecare 10 minute, măturau şi aruncau în sacii de gunoi tot ce era lăsat pe jos de clujenii vizitatori – , şi mi-a mai plăcut faptul că am văzut bucătari profesionişti gătind. Rar mi-e dat să văd bărbaţi care curăţă cartofi, care amestecă legumele şi condimentele în aşa fel încât simţi că te saturi doar mirosind mâncarea. Păcat că n-am avut timp să stau mai mult să-i observ, mi-ar fi prins bine câteva sfaturi culinare.Gulas in Paine

Nu-ţi povestesc prea multe despre felul în care clujenii s-au năpustit asupra cortului nostru, Adi Hădean a descris foarte bine şi diplomat felul în care s-au comportat anumiţi clujeni (n-are rost să despicăm prea mult firul în patru, ce-a fost, a fost!). Mă mir doar că la sfârşitul zilei am mai avut şorţul pe mine şi ochelarii pe nas.

Mă rog, astea-s detalii mai puţin interesante. Ce e important e că am făcut (nu eu, toată echipa, eu am fost ajutor de bucătar) un gulaş excelent, picant! Organizatorii ne-au pus la dispoziţie o butelie, un arzător, mese şi scaune, chiuvete unde să spălăm legumele, ba chiar am primit şi detergent de vase. Nouă ne-a rămas doar să gătim gulaşul la ceaun după o reţetă de familie din Bihor. Pentru juriu am servit ciorba în pâine, alături de vin Fetească Neagră Merlot. Vinul a fost perfect iar mâncarea delicioasă, atât cât am apucat să gust.

George Catană cred că a gătit Payaya şi tare mult aş fi vrut să gust, dar n-am avut timp. Adi Hădean şi cele 3 echipe de Nişte Ţărani au pregătit o mulţime de bucate, mirosul mâncării ajungea până la cortul nostru. Mica armată de romani a făcut senzaţie, mă mir totuşi că nu s-au plâns de frig când s-a lăsat seara având în vedere că erau cu picioarele goale, fără pantaloni şi fără şosete. Apoi mi-au plăcut românii care-au făcut ceva ciorbă de nisetru la ceaun, printre multe alte bunătăţi. Ei, înainte de a fi gata mâncarea, românii noştri au dansat, au cântat, au arătat cum se petrece la ţară. Foarte frumos spectacol! Haiducii moderni s-au îmbătat şi s-au plimbat cu căruciorul prin parcare, asta după ce-au gătit ceva bun la ceaun. Adică au făcut ce-ar face orice haiduc modern cu prea mult alcool la dispoziţie.

Am plecat din Oradea la 6 jumate dimineaţa şi, după câteva opriri pe serpentine să hrănesc la raţele sălbatice, am ajuns în parcarea de la Polus pe la vreo 9 jumate. Ziua s-a “lungit” atât de mult încât abia pe la 11 jumate noaptea am reuşit să plecăm din parcare, după ce-mi îngheţaseră mâinile pe aparatul foto. Frig mai poate fi în Cluj! Nu ştiu cum rezistă clujenii (d-aia pălinca-i sfântă acolo?!)

Am înnoptat la Vila Escala (pe str. Crişan, parcă), o pensiune micuţă, cochetă, puţin cam piperată dar foarte cozy, cum ar zice americanul.

Am doar câteva poze cu mâncarea, imagini pe care le-am făcut chiar înainte să vină juriul.

Per total a fost o experienţă pe care parcă aş mai repeta-o.

Cateva alte poze sunt în albumul de pe picasa

Concluzii cu si despre oameni

Timpul nu are răbdare, e prea scurt şi sunt prea multe lucruri pe care vreau să le fac şi am multe aventuri de povestit (nu te gândi la prostii!)

Comedy Cluj

Voiam să-ţi spun că la Festivalul Internaţional de Comedie din Cluj am avut ocazia să văd câteva filme bune: David & Layla, Vacanţa Domnului Hulot, Cuib de Viespi sau Made in Hungary. Twelve in a Box l-am ratat, era prea frig in sala de cinema şi deja dârdâisem la Hulot. Ionuţ însă ne-a convinsă că nu trebuie ratat!

Ce m-a surprins în mod plăcut la evenimentul săptămânii trecute a fost politeţea şi amabilitatea de care au dat dovadă doamna Tora Vasilescu şi domnul Marin Moraru. În fiecare dimineaţă, când au venit la micul dejun, ne-au dat bineţe, de parcă ne-am fi cunoscut de vreundeva. E cu atât mai uimitor cu cât niciodată n-aş fi crezut că voi avea vreodată ocazia să stau la poveşti cu doamna Tora. Cum nu sunt amatoare de cârciumi, m-am retras cel mai repede din clubul Euphoria, având ocazia să merg la hotel cu doamna Tora. N-aş fi crezut vreodată că o actriţă de talia sa ar avea ce povesti cu mine, o tânără care probabil nici nu mă născusem pe vremea când se filma Cuib de Viespi. Nu-ţi spun despre ce am vorbit, dar pot spune că mi-a plăcut simplitatea actriţei.

Despre Marin Moraru, jos pălăria. Prezentarea făcută în cadrul Galei a lăsat de dorit, după ce am auzit cuvântul “etcetera” am renunţat să mai ascult. Păcat, domnul Moraru merită mai mult. Eh, păţăşti, vorba Denisei.

La proiecţia filmului David & Layla a fost prezentă şi o prietenă apropiată a regizorului peliculei care a ţinut un discurs în limba franceză, tradus de o domniţă. Franţuzoaica a ţinut să precizeze că povestea lui David, evreul şi a Laylei, islamica, e reală, cei doi trăind şi astăzi împreună în New York.

Sâmbătă dimineaţă, 17 octombrie, după filmul Cuib de Viespi actorii Tora Vasilescu şi Marin Moraru s-au întâlnit cu noi, cei din sala de cinema, invitându-ne totodată la o plimbare scurtă pe bulevard. Scopul nu-l voi preciza, am văzut cum au scris frustraţii despre festival, mi-e teamă să nu înţeleagă altceva decât ceea ce s-a întâmplat.

În afară de frigul cumplit din sala de cinema (Republica dacă nu mă înşeală memoria), festivalul a ieşit ok. Nu ştiu cum au văzut lucrurile alte persoane, dar mie mi-a plăcut. Sper să aibă continuitate, anul viitor vreau să văd  Liceenii şi Top Secret pe lista filmelor propuse.

Informaţii despre eveniment găseşti şi la Nebuloasa, Denisa, Sebi, Arhi, Laurenţiu, Andrei.

Poze după ce le procesează mândru-mi, că mi-a confiscat aparatul foto. Al lui a cam făcut poc!

Bonsai

În holul recepţiei de la City Plaza există 3 bonsai mari. Da, 3! Ori au femei de serviciu extrem de capabile (ceea ce n-ar fi exclus la cât de repede se mişcă atunci când curăţă prin cameră) fie îşi permit să cumpere lunar bonsai noi de la vreo florărie bună, sau au angajat un grădinar exclusiv pentru arbuştii din ghiveci.

Dovada, să nu zici că mint:

bonsai

bonsai 3