Tag Archives: coalitia pentru familie

lido-di-jesolo-marea

Discursul din tramvai

Era îmbrăcată într-o geacă groasă de fâș, genul de haină pufoasă și zgomotoasă. Mirosea așa cum miros casele de bătrâni, cu încăperile neaerisite, cu arome de mâncare și naftalină ce se întrepătrund atât de bine încât nu le mai poți distinge. S-a așezat pe scaunul din fața mea și se tot foia ca un prunc nerăbdător. Strângea în brațe o plasă de rafie. S-a întors, a văzut că butonez telefonul apoi și-a îndreptat atenția spre altcineva. Din priviri căuta să lege o conversație cu cineva, oricine numai să simtă că nu e singură. Dar era singura din tot tramvaiul care nu butona un telefon.

După 5 minute și-a făcut curaj și m-a întrebat cât e ora.

„- E 8 jumate.”

„-8 jumate? O mai fi deschis la pâine, la magazin pe Dacia? Acolo ar mai trebui să mai găsesc pită la ora asta”. O voce caldă și calmă pe care o auzeam cu dificultate peste zgomotul infernal produs de un tramvai mai bătrân decât mine.

„- nu știu, poate aveți noroc și ajungem la timp”, i-am răspuns și-am băgat telefonul în geantă. Am aruncat o privire în jur și-am realizat că bătrâna voia doar să schimbe 2-3 cuvinte cu cineva. Iar eu căutam un pretext să las telefonul deoparte.

„- 8 jumate ați spus, așa-i? nu-i 9 jumate?”, a revenit după 1 minut. Doi adolescenți zgomotoși se așezaseră vis-a-vis și povesteau despre drama zile de pe instagram.

„- da, da, 8 jumate”, am asigurat-o.” și-am căutat iar telefonul în geantă. Eram hotărâtă să termin de citit articolul despre social media și efectele asupra noastră.

„- aha, mulțumesc. apăi, dacă-i 8 jumate sigur e deschis magazinul de pe Dacia. Merg să iau o pită apoi iau 1-le și merg spre casă, că în cartier sigur nu mai găsesc pită la ora asta”, a continuat, observând că scot iar telefonul din geantă.

„- mulțumesc că mi-ați spus cât e ceasul, domniță. Sper că nu vă deranjez, dar n-am ceas”. Mi-a zâmbit și într-o secundă s-a întors spre mine, rezemându-și capul de fereastra tramvaiului.

Am apucat să-i zâmbesc, fiind surprinsă rapid de un mic discurs incredibil de coerent pentru acel moment.

„- Ioi, domniță, să știți că ne paște o mare nenorocire. Mare, mare nenorocire. Religiile astea ne distrug, ne mănâncă viețile și sănătatea. Semnele sunt peste tot, să știți. S-aveți grijă, să nu vă lăsați păcălită. Pe mine m-au păcălit. Le-am dat tot ce-am avut și-am ajuns la bătrânețe singură și săracă. Dar dumneavoastră sunteți tânără, domniță, să nu vă lăsați păcălită. Religiile astea distrug oameni și distrug vieți. S-aveți grijă domniță dragă!”. Ar mai fi continuat, dar eu ajunsesem la destinație. I-am zâmbit, apoi i-am urat o seară plăcută și-am plecat spre casă.

Nu susțin acest referendum al urii. Nu pot susține un referendum care ar oferi putere și influență unei coaliții ce îndeamnă la regres. Referendumul nu e despre oamenii homosexuali, nu e nici măcar despre familie, e o demonstrație de putere. Și odată ce o asemenea coaliție s-ar îmbăta cu putere, ar putea impune restricționarea altor drepturi civile. Mi-e imposibil să ader la ideile unei coaliții care s-a format pe principiul „să urâm omul care e diferit de norma socială pe care noi o dorim și-o impunem”. Pentru că prin a-i îndemna pe cei din jur să-i disprețuiască pe cei diferiți semănăm neîncredere și culegem deznădejde.

“For centuries humanism has been convincing us that we are the ultimate source of meaning, and that our free will is therefore the highest authority of all. Instead of waiting for some external entity to tell us what’s what, we can rely on our own feelings and desires.”

În „Homo Deus”, Yuval Harari susține că omenirea a ajuns în epoca „umanistă”, unde omul e cel care primează. Practic omul nu mai e mijlocul prin care se întocmesc scopurile religioase, ci ființa umană și bunăstarea sa reprezintă un scop în sine. La baza societății umaniste stau drepturile și libertățile invididuale și colective ale oamenilor, fără a fi trecute prin filtrul dogmei religioase.

Poate e așa în alte societăți mai evoluate și mai civilizate, în societatea românească oamenii încă invocă spirite și duhuri pentru a-și motiva alegerile și prejudecățile.

lido-di-jesolo-marea

fructe-toamna

Ziua când mi-a fost rușine că trăiesc în Oradea și-n România

Încerc pe cât posibil să limitez interacțiunile cu oamenii bătuți în cap, cu precădere cu oamenii care cred prea mult în zei imaginari și-n politicieni. Întotdeauna un habotnic va avea grijă să intre cu bocancii-n viața ta și să-ți ordone cum trebuie să-ți trăiești viața. Nu contează că nu-ți cunoaște ambițiile, dorințele, greutățile pe care le-ai întâmpinat, motivele pentru care nu urmezi calea turmei, un creștin întotdeauna va ști mai bine decât tine ceea ce ți se potrivește.

Inițial mi-a crescut tensiunea când am văzut adunarea de oameni în piața Unirii din Oradea, în frunte cu familia „creștină” care-și bate pruncii. Aceeași familie care a făcut scandal că guvernul norvegian a intervenit, pentru că nu acceptă ca „valoare morală” bătaia aplicată copiilor. E unul dintre motivele pentru care nu voi sprijini vreodată o asemenea coaliție (care e dubașă). Dar m-am calmat, pentru că eu chiar cred că pocăiții și habotnicii nu reprezintă majoritatea acestei țări. Pentru că eu chiar cred că există și oameni raționali și pragmatici în țara asta.

Cum poate o organizație să susțină valorile morale ale unei familii sprijinind bătaia în familie? 

E bizar cum scandalul acesta de a cere modificarea constituției, pentru a se specifica foarte clar că o familie e formată din bărbat și femeie nu din „soți”, a crescut treptat pe măsură ce se apropie alegerile parlamentare. Iar PSD-iștii o dau tot mai mult pe „valori creștine” și „tradiție”, „familie”, „naționalism românesc”. Nu știu cine e-n spatele coaliției, dar dacă se va continua în halul acesta și dacă se va obține modificarea constituției, tare mi-e că ne așteaptă limitarea multor drepturi cetățenești.

Nu m-ar mira ca apoi niște habotnici să urle ca toți românii fără copii să fie obligați să-și exercite capacitatea de reproducere și să facă prunci, pentru că populația țării îmbătrânește și habotnicilor le e teamă că n-are cine să le plătească pensiile.

Toți creștinii ăia care-au urlat în sus și-n jos că nu vor imigranți în România, pentru că ar reprezenta o amenințare pentru valorile creștine ale românilor, cer acum să se alinieze unei idei musulmane, unde homosexualitatea nu e tolerată. Nu înțeleg de ce creștinii consideră că au dreptul de a intra în dormitorul unui om, cu atât mai mult cu cât aceiași creștini n-au protestat când au fost cazuri de preoți care-au abuzat psihic și sexual copii.

Păcat că-n școală nu se studiază „1984” a lui Orwell și „Minunata lume nouă” a lui Huxley. Poate-ar fi învățat și tinerii că o lume unde ne lăsăm manipulați pt a limita drepturile altora e o lume cumplită în care nu merită să trăiești. 🙁 Dar bine că se studiază „toleranța creștină”, în care creștinul își bagă nasul în viața altuia și-l judecă. Azi mi-a fost rușine că locuiesc în Oradea și-n România. Și zău că-i prima dată când simt rușinea asta.

fructe-toamna

capra

Coalițiile, familiile și valorile morale

La sfârșit de săptămână am fost la munte, la răcoare. Am scos cortul, sacul de dormit și salteaua la aer. Am ajuns pe Valea Boiului, că există tren din Oradea până-n Bratca. După ce-am văzut că peste tot e plin de oameni, am ales să ne oprim undeva deasupra văii, destul de aproape de cascade. Jos erau câteva familii, care tocmai se instalau. 3 sau 4 familii cu copii.

Ne-am gândit că-i mai liniște să campăm aproape de familii cu prunci decât lângă adolescenți sau studenți. Greșit! Nu doar că familiile s-au comportat ca niște maimuțe abia căzute din copac, au făcut un tărăboi toată noaptea. Pentru că de aia au murit oamenii la revoluție, ca unii să-și permită mașini cu boxe din care să urle-n toată valea manele!

Era un cer senin, plin de stele, răcoare afară, o atmosferă excelentă. Până s-a trezit maimuța șef din tribul familiilor să dea mai tare la muzică, să scoată laserul verde și să chiuie.

Familia și valorile morale

De dimineață citeam despre Coaliția pentru Familie, ăia de urlă că un prunc poate crește doar într-o familie formată dintr-o femeie și-un bărbat, căsătoriți. Ăia de urlă că asistăm la degradarea valorilor morale și familiale. Nu contest necesitatea unor valori morale într-o familie, contest faptul că acestea chiar există în multe uniuni familiale. Pentru că, de fiecare dată când ies din bula mea, mă lovesc și de oameni care par crescuți în copac.

De la ce mi-a crescut însă tensiunea? De la asta: „Statutul căsătoriei să fie întărit prin nerecunoașterea formelor alternative de conviețuire, precum concubinajul („uniunile civile”). Creșterea și educarea copilului într-un mediu familial complet și stabil, cu o mamă și un tată, să fie întotdeauna prioritatea politicilor publice și a legislației din domeniu. Știm cu toții că familia, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, este singura relație interumană ce asigură mediul ideal nașterii, creșterii și educației copiilor.” Zău că pasajul de mai sus sugerează că ne întoarcem în trecut, când femeile văduve erau marginalizate, iar tații cu prunci erau stigmatizați. Mai lipsește să aruncăm cu pietre în cei care nu-s blonzi și cu ochi albaștri și e pachetul complet!

Sunt curioasă de ce uniunile civile nu pot transmite valori morale și familiale, mai ales în cazuri în care oamenii locuiesc împreună, se înțeleg, nu urlă la copil, nu se bat, nu se ceartă ca la ușa cortului. Un simplu act semnat de ambele părți nu transferă valorile morale și familiale, dar poate deveni un uriaș motiv de frustrare pentru cei care s-au căsătorit sub presiunea socială.

Educație

Îmi și imaginez câte valori morale și-au asimilat pruncii din cele 4 familii care-au venit la munte să facă scandal, la fel ca pruncii ce vin din familii unde e la modă să-ți bați odrasla pentru orice mică tâmpenie sau precum copiii care vin din familii creștine unde alcoolul e la fel de important ca pita zilnică.

N-ar fi mai util să punem accent pe educarea tinerilor, că violența n-are ce căuta într-o familie – și asta pentru că în România încă e mișto să te lauzi că-ți bați nevasta – că oamenii pot avea orientări sexuale diferite cu care se nasc și care nu sunt contagioase, că o mamă singură nu e o stricată?

Mă mir că încă nu s-a trezit o minte creață să amendeze femeile care au trecut de 30 de ani și încă n-au prunci. Sau să arunce cu pietre în femeile care nu vor prunci. Oh, wait, asta oricum se întâmplă, virtual sau verbal. Aparent e o crimă dacă o tipă singură sau măritată declară că nu-și dorește copii.

De ce unele organizații irosesc energia pe proiecte stupide, când ar putea să pună mai mult accent pe educație?

capra