Tag Archives: comunicare

porumbite

Ah, da, n-am chef de așa ceva!

E mai ușor să fugi de argumente și discuții, decât să îndrăznești să aperi o idee în care crezi. Indiferent de situația în care te regăsești. Fuga predomină în cazurile fericite și pașnice. Pentru că-n cazurile agresive și violente verbal, discuțiile nici măcar nu au vreo șansă de a fi concepute, darămite născute. Se recurge aproape instant la insulte și prejudecăți, amestecate cu stereotipii din vremuri pe care le-am dori apuse, dar care încă bântuie ca niște stafii care refuză să ia calea purgatoriului. Judecăm prea repede și cugetăm prea încet.

Starea de confort nu se rezumă doar la factorul economic ori profesional, se rezumă și la abilitatea de a discuta cu un om cu valori și opinii total diferite de ale tale. Iar discuția să crească și să se dezovolte pentru a permite ambelor părți considerarea altor puncte de vedere. Nici măcar nu-i nevoie să ajungeți la un punct comun, pentru început e suficientă deschiderea spre comunicare directă și onestă.

Parcă lumea ar fi mai interesantă dacă am îndrăzni să discutăm mai mult, dacă am dezvolta o curiozitate pentru alte opinii și nu ne-am închide în propriile bule de autosuficiență și ignoranță. Sau măcar dacă nu ne-am mai considera eroi pentru că în loc să contracarăm o prostie ori o greșeală, am zâmbit și-am lăsat omul să se scalde în propria-i imaginație.

piatra-soimului-pestis2

Cât investești în tine?

Vineri, în 11 octombrie, a avut loc a 3-a ediție a unui eveniment orădean dedicat tehnologiei. BizTech se numește, scopul evenimentului fiind facilitarea relațiilor între mediul de afaceri local și companiile mari de IT, precum Cisco, Intel, HP, Microsoft etc. Pentru o conferință organizată de o mână de oameni care n-au făcut cursuri de organizare evenimente, toate edițiile au ieșit bine. În cei 3 ani am fost prezentă la 90% dintre prezentări, pe cele exclusiv tehnice le-am ocolit cu grație.

În timp ce-i ascultam prezentarea lui Marius Filipaș de la Microsoft, care a luat microfonul de la un vorbitor ceva mai timid, am realizat cât de mult contează să investești în cursuri de dicție, de public speaking și de comunicare. Contează felul în care spui un lucru, dar la fel de mult contează ceea ce spui. E o prăpastie între evangheliștii Microsoft, spre exemplu, și oamenii din alte companii unde nu se investește în abilitățile de comunicare ale oamenilor. În România Cisco, Intel și Microsoft au câțiva oameni (pe care i-am văzut și auzit) care știu să se comunice, să-și comunice mesajul, să interacționeze cu audiența. Și captează atenția participanților, chiar dacă subiectul e unul tehnic.

În multe firme unde nu se investește în cursuri și-n oameni scuza e „eu vând/lucrez/programez n-am timp de cursuri despre cum să comunic, cum să mă prezint, cum și ce să vorbesc”. Doar că atunci când lucrezi în vânzări, în relațiile cu publicul, consider că e musai să pui accent pe cursuri despre comunicare, chiar dacă există un departament care se ocupă doar de asta. Departamentul te poate ajuta până la un anumit punct, apoi ești pe cont propriu. Poate plec de la o premiză greșită, dar consider că orice om care ocupă o anumită poziție de conducere într-o firmă ar trebui să pună mai mult accent pe relațiile publice și pe comunicare. Pentru că acel om reprezintă imaginea firmei într-o anumită situație.

Nu trebuie să fii un ditamai managerul pentru a investi în tine și în abilitățile de comunicare, zic eu. Am întâlnit directori de companii care mormăie atunci când discută planuri de afaceri și-am cunoscut asistenți care reușeau să câștige audiența prin modul în care au abordat un subiect.

Oarecum pe subiectul pe care l-am abordat sunt și workshop-urile PRBeta, doar că accentul pică mai mult pe comunicarea online și PR. Până în 18 octombrie vă puteți înscrie (pentru studenți cursurile sunt gratuite) și puteți participa la cele 6 zile de cursuri. Pe Dragoș Alexa și pe Victor Kapra i-am văzut de câteva ori în conferințe, reușesc să-și transmită mesajul simplu și la obiect, fără a te pierde în detalii fără importanță.

Având în vedere că puține cursuri se desfășoară în Oradea, cursuri care n-au legătură cu fondurile europene sau cu recalificarea profesională, poate n-ar strica să vă interesați de atelierele de comunicare recomandate. Cine știe de unde sare iepurele. Sau locul de muncă 🙂

Despre Appreciative Inquiry

Citim zeci de pagini și de cărți despre cum să comunici cu oamenii, cum să te comunici, cum să rezolvăm conflicte și probleme, dar totuși practica ne omoară.

What can be immensely helpful instead, is to view these issues through the lens of what is called Appreciative Inquiry. Simply stated, we look for what is working and grow that, versus only pointing out the negative and attempting to eliminate it. Real progress has been made in terms of how men and women address emotions in their relationships. If we fail to acknowledge that, our actions do little to engage and grow successful trending change. Furthermore, appreciative inquiry teaches us to look for common ground and to be curious about ways we can support each other as we go forward in conversations like this one. de aici

Extrapolez puțin și mă voi referi exclusiv la cum (nu) comunicăm. Una dintre marile mele frustrări în comunicarea cu oamenii e prostul obicei de a reproșa târziu. Adică dacă e o problemă, nu o comunicăm, ci ne enervăm inutil, reproșând ulterior prezența problemei într-un moment total nepotrivit. Când nu se mai poate rezolva ceva.

Ai avut ghinion. Ți s-au rupt pantalonii în fund și n-ai spus nimănui de asta, dar te-ai enervat și te-ai simțit prost toată seara, purtându-te urât cu cei care îndrăzneau să te abordeze? Dacă ai fi spus atunci cuiva, care te-ar fi putut ajuta să-ți schimbi pantalonii, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Dar reproșând a doua zi după petrecere că tu te-ai simțit prost pentru că ți s-au rupt pantalonii, nu ajuți cu nimic. Dimpotrivă! Poate prietenii vor evita să te mai cheme la petrecerile lor pentru că poate ghinionul te va lovi de 2 ori și iarăși îți vei rupe pantalonii. Și nimănui nu-i plac oamenii care constant reproșează lucruri inutile și se plâng din orice.

Revenind la ideea din citat, de-a lungul anilor am renunțat la proiecte și prietenii care scoteau tot ce-i mai negativ din cei din jur. Nu mai pot lucra cu ură, cu reproșuri, cu nervi, cu idei fixe și încăpățânate, cu oameni autosuficienți. Sau poate problema de comunicare e doar la mine. Cei apropiați știu cât de prostovană pot fi când vine vorba de subtilități. Nu le prind și cu asta basta!

Societatea de masa

Se dă următoarea afirmaţie:

“Societatea de masă este caracterizată ca una în care populaţia este o masă nediferenţiată, ruptă de rădăcinile ei comunitare, de tradiţie şi de moralitatea arhaică, incapabilă să aibă gusturi culturale elevate sau clarviziune politică; în consecinţă ea este supusă influenţelor afective sau stărilor de moment şi este uşor de manipulat de politicieni fără scrupule”. C.A. Rootes

În ce procent ne regăsim în descrierea lui Rootes? Am spus “ne” pentru că suntem totuşi o societate de masă, individual suntem cam pe nicăieri.