Tag Archives: copii

upside down

Un mic experiment

Vara asta toridă a încins spiritele din te miri ce motive. Acum refugiații reprezintă problema majoră în toată țara, deși nu prea ne afectează direct, și a împărțit populația în tabere.

Dintre miile de afirmații fără argumente, 2 mi-au crescut tensiunea atât cât să fie normală:

  • că refugiații, ca și țiganii, se înmulțesc în număr tot mai mare și de asta Europa o să fie musulmană în 20 de ani
  • că oamenii din țările civilizate preferă să țină câine sau pisică decât să facă prunci. Și asta e marea problemă a europenilor, că în loc să facă prunci, cresc animale de companie.

Experimentul meu ar fi așa: întreabă 5 oameni care n-au copii, dacă, în următorul an, și-ar asuma responsabilitatea unei familii.

Întreabă 5 prieteni de-ai tăi – mai ales bărbați, că ăștia fug de prunci de parcă ar fi Satana! – dacă ar vrea să aibă copii și dacă nu, de ce. Ascultă-le argumentele și apoi trage o semi concluzie.

Aruncăm vina pe animalele de companie, în loc să vedem că, de multe motivul e egoismul. Suntem egoiști, vrem să experimentăm cât mai multe, să cunoaștem cât mai multe, să vedem cât mai multe. Și nu văd nimic greșit în asta.

Plus că ne e frică pentru ziua de mâine. Și, în cazul meu, nu vreau un copil trofeu (cu care să mă laud de parcă ar fi singura mea reușită în viață). Aș vrea ca pruncii mei, dacă o să-i am vreodată, să fie mândri de mine și de reușitele mele. Așa cum și eu îmi admir părinții pentru că nu ne-au sufocat, ne-au încurajat să ne trăim viața pe cont propriu și nu ne-au ținut acasă cu forța, șantajându-ne emoțional așa cum am văzut în atât de multe cazuri.

Nu vreau o familie doar pentru că dă bine în pozele de pe facebook. Vreau o familie pentru că știu că pot face față și unei asemenea responsabilități.

Mă rog, io-s deja prea bătrână ca să mai sper la o familie și mărițiș. Așa am citit pe interneți …

upside down

mere in ladita

Perspicacitate

La supermarket, în timp ce tanti bătea-n casa de marcat tot ce cumpărasem, dintr-o dată am auzit un chicotit de prunc și-o voce calmă, prea calmă de femeie. Am ridicat privirea și-am văzut lângă frigiderul cu lactate un băiețel de vreo 5-6 ani, cu bucle blondine. Nimerisem la țanc la o lecție de economie predată de către cel mic celei care-l însoțea.

Maaaami, dar ți-am spus de atâtea ori! Niciodată, dar niciodată în viața mea n-am văzut să se vândă lucruri gratis la magazin. De câte ori să-ți mai spun?”.

Gesticula ca un om mare, de parcă ceea ce spunea era cel mai important lucru pe care-l avea de transmis în acel loc și-n acel moment.

It made my night better!
mere in ladita

colectia copilarie fericita

Cu și despre copii

În copilărie ieșeam toți copiii din bloc la joacă. Ne jucam „scunsa” ori șotron sau rațele și vânătorii. Ori volei, atunci când cineva din bloc primea o minge care se spărgea, de obicei, după câteva ore. Ai mei ne culegeau de prin pomi ori de pe terenul de fotbal. Drept e că locuiam într-un cartier mic, plin de prunci, unde toți se cunoșteau și unde majoritatea participa la jocuri. Puțini copii mai fac asta în zona unde locuim. Nu cred că doar calculatoarele și jocurile pe calculator sunt responsabile pentru lipsa de socializare a pruncilor.

Zilele trecute povesteam cu o cunoștință, mamă a 2 copii. Cel mare e la școală, clasa a 3-a, cel mic e încă la grădiniță. Ea, ca multe alte prietene mame, iese zilnic cu pruncii în parc, merge după ei la grădiniță/școală și nu-i lasă deloc nesupravegheați când sunt afară din casă. Pruncii nu au prieteni cu care să iasă la joacă, așa cum făceam noi. Pentru că nici ceilalți părinți nu-și lasă copiii afară fără supraveghere. Iar atunci când merg în parc, întâlnesc mereu alți copii. Practic zilnic își fac prieteni noi, dar nu ajung să cimenteze relațiile, să le continue.

Înțeleg motivele părinților, probabil așa aș proceda și eu dacă aș fi mamă în vremurile astea. Riscurile sunt prea mari pentru a-ți lăsa copilul singur pe stradă: trafic aglomerat, lipsa locurilor de joacă, vagabonzi etc. Dar totodată mă întreb: dacă pruncii se desprind tot mai târziu de părinți, cum va arăta societatea în 20-30 de ani? Dacă pruncii nu mai socializează jucându-se în fața blocului, cum se mai leagă prieteniile din copilărie? Ambele idei bat în aceeași direcție.

Nu-mi permit și nu doresc să-i judec pe părinții care nu-și lasă copiii singuri când ies la joacă în fața blocului, nu ăsta e scopul articolului. Ci pur și simplu mă întreb cum va afecta dezvoltarea copilului faptul că pruncul e dependent de părinți până la vârsta adolescenței, adulții controlându-i toate aspectele vieții, inclusiv cele ce privesc relațiile de prietenie. Probabil există studii sociologice și psihologice pe tema asta, sunt chiar curioasă.

Sau poate privesc eu greșit lucrurile din afară, nefiind părinte.

colectia copilarie fericita

Ghioceii aduc primavara, nu-i asa?

Azi dimineață, așteptând la semaforul căruia parcă îi ia o veșnicie să arate culoarea verde, ajunge în dreptul meu o mamă tânără, de mână cu fetița-i de vreo 3-4 ani. Drăguță foc, cu cizmulițe roz cu flori colorate, cu un palton pufos și verzui, prichinduța era de senzație. De sub căciulița croșetată i se vedeau buclele negre, lucioase, la care multe dintre noi, doamne și domnișoare, suspinăm când ajungem la o anumită vârstă. Avea năsucul roșu de la frigul de afară, însă fața-i lucea de încântată ce era, parte de la slabele raze de soare, parte că-și vizita bunica, din ce-am dedus din conversație.

– Ai grijă mămică, să nu scapi felicitarea. Ce-o să-i spui lu’ buni dacă o scapi pe jos și o murdărești?, zise mama pe un ton calm și lejer.

– Păăăi, spuse fetița uitându-se îndelung la tramvaiul care se apropia de stație, o să-i spun lu’ buni că a venit tramvaiul repede-repede și mi-a luat felicitarea din mână. Uite-așa, și făcea semn că îi sare din mână felicitarea. Și o să-i spun că am încercat să-i fac o vrajă cu bagheta de la serbare, să-l opresc, dar cred că nu mai are chestie magică. Poate știe ea de unde mai putem lua chestia magică.

(între timp se făcuse verde la semafor și io m-am cam ținut de ele, că tare simpatică era micuța)

– Și dacă buni se supără că felicitarea e murdară?

– O să-i spun o poezie! Aia cu ghioceluuuu’! Buni mi-a zis căăăă… ghioceii aduc primăvara. O să-i spun poezia aia cu ghiocel, ghiocel, mic, firav și subțirel (a vorbit așa rapid, că a avut nevoie de o gură de aer) … și o să vină primăvara. Că așa a zis buni! Și dacă vine primăvara, n-o să mai fie murdărie pe jos și-atunci o să pot scăpa felicitarea de câte ori vreau io! (gesticula ca un om mare, de parcă ar fi spus cele mai serioase lucruri).

Traversasem deja bulevardul, drumurile se despărțeau, io m-am trezit zâmbind singură. Prichinduța mi-a amintit că așa am fost învățați de mici: primăvara vine odată cu apariția ghioceilor.

În 2012 bătălia se dă pentru dreptul de a folosi contraceptive!

Citez:

It is 2012: Are we still fighting over condoms and the pill? In fact, we are. The score so far: both supporters and opponents of birth control can point to some significant wins, and neither side shows any sign of backing down. ideas.time.com

Unii activişti americani îşi fac griji că ţara lor, care numără peste 312,931,000 de oameni, va dispărea dacă locuitorii folosesc produse contraceptive. În timp ce guvernul lui Obama a insistat ca toate măsurile de contracepţie să fie incluse în planul de sănătate, adică să fie suportate financiar de către companiile de asigurări, cei care se opun contracepţiei susţin că n-ar trebui ca americanii să primească prezervative sau pilule anticoncepţionale gratuite. Şi că oamenii care folosesc aceste metode ucid copiii care ar putea asigura perpetuarea speciei. Că americanii n-ar trebui să decidă singuri (?!) dacă vor să contribuie la repopularea ţării. Ştiam că, într-o democraţie, într-o societate liberă, fiecare om are dreptul de a decide dacă vrea sau nu să devină părinte.

Acum câţiva ani am citit un articol aberant şi foarte religios despre cum pilula contraceptivă ucide. Era genul de articol menit să spele creierele femeilor naive cărora le e lene să gândească şi singure. Despre cum toate femeile care folosesc aceste pilule ucid lunar câte un copil. Da, dacă vorbim abstract, da, fiecare femeie contribuie la dispariţia unui ovul care ar putea deveni o fiinţă umană. Dacă ar fi fecundat!

Şi-apoi se plâng că sunt prea mulţi copii abandonaţi. Că-s prea multe adolescente însărcinate. Că rata divorţurilor creşte exponenţial.

„Nu mai bine îţi făceai un prunc?”

themitsi doarme in patÎn vară am vizitat cabinetul veterinarului mai mult decât am fost la medicul de familie în ultimii 2 ani. Țițic iarăşi făcuse laringită, prin urmare vreo 4-5 zile a primit câte 2 injecţii-n fund. Pe care le-a suportat mult mai bine decât aş fi făcut-o eu. Sigur aş fi leşinat doar la vederea acului. Dar să nu ne pierdem în detalii.

Pe Ţiţic o duc la veterinar cu transportorul ei. De fiecare dată când ieșeam din casă se nimerea să mă întâlnesc cu vreun vecin pe scară. Fie că-i fetiţa vecinului de palier, fie că -i baba de la 1, toată lumea începe să se mâţâie în faţa cuştii, de parcă n-a mai văzut pisică.

Eh, şi cum coboram cătinel scările (că mâța-i grasă și grea la cele aproape 6 kile), dau aproape nas în nas cu vecina de la 1. Care vecină e o doamnă rotundă de vreo 60 de ani. Cred! După ce se hlizeşte la cuşcă, mă ia la întrebări: „Ce-are pisica? O duci la doctor? Şi are ce să-i facă? Şi costă mult? Şi tătă ziua mergi cu ea la doctor?”

Întrebările astea nu m-au deranjat, ba din contră, mă bucuram că cineva mi-ar înțelege grija. Ce m-o scos din sărite o fost treaba cu „Ai de mine, fata me, nu mai bine-ţi făceai un prunc? Dacă tot ai de mers pe la doctori, mai bine mereai cu pruncu, nu cu mâţa.”. Da, mai bine-mi ieșeau peri albi de la grijile pentru propriu-mi copil decât să-mi fac de lucru cu pisica…

Ocazional, şi taică-meu şi părinţii lui Laurenţiu ne mai aruncă pastila cu „da’ prunci nu vreţi să faceţi?!” De parcă ar fi aşa uşor să aduci pe lume un copil, să-l îngrijeşti și să-l educi pentru a se putea descurca singur după o anumită vârstă, de parcă nu ne-ar cunoaşte!

Totuşi, nu înţeleg de ce comparaţia pisică-prunc. Da, ador copiii și mi-e tare dragă Ţiţic, dar de aici până la a o considera un înlocuitor pentru un copil e cale lungă. Cred că mai degrabă poate fi un exerciţiu de menţinere a emoţiilor sub control, mai ales că io-s colerică şi nu-s nici genul de om care tolerează orice.

Ce-i cu graba asta să ne reproducem cât mai mult?

bebe si olita

Copilul vs. adultul

Când eşti mic, spui prostii dar puţini le bagă în seamă.

Când eşti adult, continui să spui prostii, dar întotdeauna vor fi auzite de acele persoane care ţi-ar putea distruge cariera.

Doar pentru că ai trecut de la 5 ani la 25 sau la 35 de ani nu înseamnă că eşti adult dacă faci aceleaşi prostii pe care le făceai şi pe vremea când erai un ţânc.

Zic şi io! Continue reading

Despre copii, Elton John si Kanye West

  • Mai ţineţi minte povestea fetiţei de 11 ani care a făcut avort în Anglia, când fătul avea 6 luni?

O altă fetiţă, dar de 12 ani, a murit după ce s-a chinuit să dea naştere unui copil. Trei zile a chinuit săraca Fawziya Abdullah Youssef din Yemen. Încă nu ştiu ce e mai tragic: faptul că tânăra de doar 12 ani a fost obligată să se mărite cu un bărbat de 24 de ani sau faptul că astfel de căsătorii sunt tot mai des întâlnite în ţările sărace.

Un alt lucru pe care eu nu-l pot înţelege e modul în care islamicii tradiţionalişti aleg să decidă viitorul amoros al copiilor lor: se stabilesc legături între verişori. În felul acesta, odraslele nu vor avea parte de relaţii interzise, eventual cu persoane care aparţin altei religii. Cred că trebuie să fie îngrozitor pentru un suflet libertin să nu aibă posibilitatea de a-şi alege drumul în viaţă, de a se îndrăgosti sau de a-şi putea exprima oful.

Partea ciudată e că în Yemen o lege prevede că fetele se pot mărita numai după vârsta de 17 ani, însă există câţiva activişti care consideră că această lege încalcă pe cele islamice. Acum 2 ani o tânără de doar 10 anişori a reuşit să divorţeze de soţul său, un bărbat de 30 de ani, după ce a cerut în instanţă acest lucru.

Ce subtitlu senzaţional şi şocant am ales! De fapt, situaţia e în felul următor: o fermă, unde cei mici şi cei mari puteau să hrănească şi să mângâie animalele, a descoperit că are necuvântătoare infestate cu bacteria e-coli ce se transmite la om. Vreo 12 copii s-au îmbolnăvit însă jurnaliştii de la Daily Mail preconizează că peste 50.000 de oameni, vizitatori ai fermei, ar putea fi purtători ai bacteriei. Părinţii copiilor sunt disperaţi întrucât ferma nu a fost închisă imediat după ce s-a aflat vestea infestării!

După ce a efectuat o vizită la un orfelinat pentru copii infectaţi cu virusul HIV, Elton s-a îndrăgostit de un băieţel de 14 luni. Ahm, adică băieţelul i-a furat inima, ca să nu înţelegi altceva. Cântăreţul britanic ar vrea să-l înfieze, că oricum n-are copii şi încă nu s-a născut doctorul care să descopere primul copil rezultat din 2 bărbaţi.

  • Kanye West e un dobitoc! După ce s-a îmbătat ca porcul, a urcat pe scenă la MTV Music Awards şi a urlat la microfon că Beyonce a avut cel mai bun videoclip.

Pe scenă se afla Taylor Swift, o tânără de 19 ani, cântăreaţă de country, care a câştigat premiul pentru cel mai bun clip şi până boul de Kanye a apărut pe scenă, mulţumea fanilor şi producătorilor pentru premiu.

La final, o poză drăguţă, să nu deveniţi depresivi din pricina ştirilor negative:

bunny

Ce picioruşe pufoase are 😀

De primavara …

Prichindei pe câmpii … hai să-i smotocim mămici!  Nu mi-a ieşit rima, nu-s poeată dar nu e important lucrul ăsta.

Aşa de drăgălaşi sunt bebeii din imagine! M-am îndrăgostit. A câta oară, oare?!

copii-primavara

[sursa imaginii]

Nu, nu e vorba de instinctul matern. Mereu mi-au plăcut bebeii. Sunt o sursă negreşită de optimism şi bună dispoziţie.

Viol oral?

Pornesc de la articolul de pe Bihon: “Cinci orădeni au violat o minoră”.

În articol se precizează că minora are 13 ani iar între orele 01 şi 05 a.m se afla în compania a 5 orădeni cu vârste cuprinse între 18 şi 22 de ani.

Primul lucru la care m-am gândit după ce am citit articolul a fost : ce caută o copilă de 13 ani într-un club la ora 01 dimineaţa?

Apoi, cum vine asta cu violul oral? Ok, au făcut sex normal (depinde ce înţelege fata prin sex normal) dar cum te poate viola cineva oral?

De pastile ecstasy nu cred că poate fi vorba, eventual au băut o bere şi hormonii au început să-şi facă de cap.

Băieţii au vina lor, totuşi au întreţinut relaţii sexuale cu o minoră chit că ştiau sau ba că are 13 ani. Din păcate la cât de dezvoltate sunt copilele astăzi, e cam greu să îţi dai seama câţi ani au.

E cam stupid că numai tinerii sunt anchetaţi, domniţa în cauză sau părinţii acesteia fiind nevinovaţi.

Cum poţi tu ca părinte să-ţi laşi copila singură în oraş?

Ţin minte că prima dată când am intrat într-o discotecă (la ţară) a fost când am împlinit 14 ani şi nu m-a lăsat bunica să merg fără verişoara mea, prietenul ei, fratele meu şi vărul meu. Să nu cumva să păţească fata ceva. Şi cel târziu la 12 noaptea trebuia să fim acasă, în caz contrar riscam să luăm bătaie de la bunica! 🙂 Pe atunci nu suportam gustul berii iar Coca Cola era cea mai bună băutură din lume.

Părinţii nu mai au grija anturajului copiilor lor?