Îmi place să gătesc. Asta o știți și voi că nu degeaba salivați la pozele cu mâncare pe care le public. Îmi place să mănânc sănătos (excepție făcând tocănița asta de cârnaț proaspăt pe care o gătesc o dată pe an ) iar Laurențiu e încântat de fiecare dată când îi gătesc ceva nou, ba chiar e mai dornic să dea o mână de ajutor.

Read the rest of this entry »

Până acum 2 ani nici nu mă gândeam că voi ajunge să cumpăr de pe internet tot felul de chestii. Până acum mi-am comandat o grămadă de cărți, vreo 2 tricouri și recent v-am întrebat pe Twitter dacă știți cumva un magazin online de unde pot cumpăra un palton.

Am primit câteva recomandări și în timp ce căutam de zor o haină groasă de iarnă, care să aibă și un preț decent, am dat și peste un magazin de lenjerie pentru femei. Ladyshop.ro se numește. Ce au în comun paltoanele și chiloțeii de dantelă? Habar n-am! Dar știu că nu m-am putut convinge să părăsesc siteul până n-am văzut toate produsele expuse. Prețurile sunt bune, ba chiar au și reduceri așa că mi-am făcut o listă cu ce aș vrea de Crăciun. Să sperăm că mesajul ajunge până la urechea unui anumit orădean

Totuși, ce trebuie să faci ca să cumperi online lenjerie pentru femei?

Intri pe LadyShop.ro, îți faci cont unde treci datele tale, cauți prin multitudinea de produse, alegi ce-ți place, adaugi produsul în coșul virtual, alegi modalitatea de plată și aștepți să te sune curierul! Piece of cake, nu?!

Pe lista mea de cadouri se regăsesc următoarele produse:

p.s: biroul de presă al orădeanului meu mi-a comunicat ca am voie doar 2 din produsele de mai sus! Pfu, grea alegere!!

Cred că am alergie la “şoping”. Altfel nu înţeleg de ce, aproape de fiecare dată când merg la Real, Practiker, Selgros etc, mi se umflă degetele.

Se umflă atât de tare încât nu mai pot ţine nimic în mâini. După care încep să doară. Nasol rău! De obicei nu mai am nimic cum ies afară, la aer curat. Însă nu totdeauna.

Odată s-au umflat atât de rău că nu puteam nici măcar să ţin portofelul în mână. Fireşte, a doua zi am fost la doctor. Mi-a făcut analize, mi-a descoperit ceva la rinichi, mi-a dat un tratament groaznic cu antibiotice şi gata, problema se rezolvase.

Pe naiba! La nici 3 săptămâni de la terminarea tratamentului (perioadă în care n-am mai fost prin supermarketuri) iarăşi mi s-au umflat degetele.

Deci nu e de la rinichi! Restul analizelor mi-au ieşit bine. Alergie la “şoping” tre’ să fie!

Ferice de mine că nu-mi place să petrec prea mult timp la cumpărături.

De vreo 5 ani îmi cumpăr sutiene numai de la Jolidon. În comparaţie cu Triumph, sunt oleacă mai ieftine şi cam la fel de bune. În orice caz nu merg la piaţă să-mi cumpăr “ţâţar”, cum zicea un coleg de liceu.

Jolidon face sutiene foarte ok, aşa de bune că nici nu le simt pe piele de multe ori. Nu ştiu ce sârmă folosesc dar e mişto că nu mă strânge şi nici nu-mi lasă urme pe piele.

Acum un an mi-am cumpărat un alt sutien Jolidon. Era perioada reducerilor, mi-a plăcut mult modelul aşa că nu m-a durut la buzunar să dau 28 de lei. Foarte comod, lejer, drăgălaş etc. Problema e că legăturile dintre bretele sunt din plastic.

După câteva luni (fireşte că nu l-am purtat non stop!) o chestie de plastic de la o bretea s-a rupt. Am aruncat plasticul şi am cusut breteaua. Mi-era prea drag sutienul, plus că venea vara şi e foarte răcoros.

Buun! La câteva săptămâni se rupe altă chichiţă de plastic. Fir-ar! L-am aruncat prin dulap de nervi.

Acum o lună am descoperit sutienul cu pricina. Am cusut breteaua şi l-am purtat o dată. Fireşte, iarăşi s-a rupt ceva la el. Altă chestie de plastic. E aşa de subţire plasticul ăla că l-am putut tăia foarte uşor cu o unghiera.

Nu înţeleg de ce a tot cedat plasticul, nu e ca şi cum aş avea bustul atât de mare încât să se rupă de greutate. Dimpotrivă, port cel mai mic număr!

Pentru neneii şi tantile de la Jolidon: faceţi dom’le sutiene care să nu aibă legăturile de plastic aşa de fragile! E enervant să le tot coşi, mai ales că preţurile nu sunt deloc de neglijat. Aveţi modele super mişto dar mai lucraţi la chestiile astea. Faceţi-le din ceva plastic mai rezistent!

Apropo, am vrut să-mi cumpăr lenjerie dintr-un magazin (nu ştiu ce marcă) din Debrecen. Cele mai mici mărimi erau dublul meu. Chiloţii expuşi erau uriaşi în comparaţie cu măsura mea. M-am speriat. Mă gândesc că majoritatea unguroaicelor au fundul mare şi sânii imenşi. Ferice de unguri!

p.s: Oare ce-or mânca de sunt atât de dotate?

Asta mă întrebam aseară în timp ce aşteptam la casă, la Terranova.

‘A mică a vrut să vadă Oradea, să se plimbe pe străzi şi să cumpărăm ceva pentru moşuleţii noştri de acasă, aşa că am colindat centrul, magazinele şi câteva străzi centrale.

Ieri, 23 decembrie, pe la ora 16  Crişu Center vuia de lume. Nu exagerat de multă, dar magazinele n-au dus lipsă de clienţi. Păcat că se practică preţuri prea mari pentru calitatea mărfurilor. Măcar a văzut ‘a mică aşa zisul “Mall de Oradea”.

Câteva piţi pe metrul pătrat, nişte nenei cu ceafă groasă care căutau de zor cadouri, câţiva prichindei veseli. Din fericire, nu era îmbulzeală la casă.

Am luat la rost câteva magazine de suveniruri de pe centru: King Art, Poco Locco şi Jamaica Store. Lume şi mai multă. Îmbulzeală, oameni nervoşi, obsedaţi de cadouri, melodii de la jucării enervante. Mă mir că fetele alea nu cedează nervos. N-am rezistat prea mult pe acolo!

Ajungem în Terranova. Surioara voia neapărat o chestie de îmbrăcat din Oradea, amintire. Nu ştiu de ce, dar faţă de acum 2-3 ani, nu mă atrage aproape nimic de la Terranova.

În magazin nu era lume prea multă, însă când am ajuns la casă am avut un şoc! Coadă de câţiva metri. Era o singură fată care se chinuia să încaseze, să bată pe casă, să scoată alarmele şi să împacheteze hainele clienţilor. O fată care aproape clacase în momentul în care i s-a blocat hârtia de la casa de marcat.

Clienţii care aşteptau la coadă deja nu mai aveau răbdare, o înjurau pe săraca fată care tot îşi suna colegele să vină să o ajute.

După vreo 25 de minute, au venit colegele în ajutor. De la ţigară! Spre norocul lor, s-au mişcat mai repede şi s-a risipit coada de clienţi nerăbdători. Când am ajuns noi la casă ni s-a spus că produsul luat e mai scump, adică e la reducere dar nu la 25,9 lei cât scria pe suportul de umeraşe ci la 39,9 lei. “Doar un produs e la 25, 9, trebuia să vă uitaţi cu atenţie care anume, că sunt mai multe produse pe suport”.

Mda, marketing ieftin. Ciudat e că pe eticheta produsului scria preţul original 89,9 lei, lângă care era trecut preţul de reducere, 59,9. Pe suportul pentru umeraşe era trecut 25,9 iar la casă ne-a costat 39,9. Na, ghici ghicitoare ce-i!

Ca să revin la întrebarea din titlu, de unde atâta lume prin magazine? Săptămânile trecute erau aproape pustii magazinele. Parcă văd că ianuarie şi februarie vor fi luni grele de tot pentru buzunarele românilor!

Eh, noi să fim sănătoşi!