Ştii furtunile “nervoase” de vară? Alea cu tunete şi fulgere îngrozitoare, cu ploi torenţiale, cu vânturi puternice care reuşesc să deschidă ferestrele apartamentelor vechi, comuniste. Ei bine, exact în noaptea când am rămas singură acasă (aveam vreo 7 ani), Doamne-Doamne s-a gândit că n-ar strica să trimită o “ploicică supărată”. Na, de atunci am oroare nu doar de furtunile de vară, cât de statul singură în casă. Ce-i drept, acum o am pe Ţiţic să-mi ţină de urât (şi de cald, noaptea ).

Azi (duminică) m-am apucat să fac ordine şi curăţenie prin casă. Nu de alta, dar până şi pisica a început să mă ignore când mă aude vorbind. Am dat cu aspiratorul (inclusiv pe canapele), am spălat toate vasele din bucătărie, am spălat pe jos peste tot, am curăţat covoarele de părul de mâţă, am gătit ceva şi am avut timp şi de 2 episoade din Eureka. Iar când m-am uitat la ceas era doar ora 15. Pfu, greu trece timpul când n-ai cu cine sporovăi.

Norocul meu că şi Ioana avea vreme de pierdut prin oraş, aşa că am purces la cumpărături! Ca fetele!

De obicei mă deprimă să merg la cumpărături. Sunt slabă şi rar îmi găsesc haine pe mărimile mele. Probez puţine haine, tocmai pentru a evita să ajung în stadiul ăla când mă enervez şi nu-mi mai cumpăr vreun articol de îmbrăcăminte câteva luni bune. Însă de data asta am avut noroc. Mi-am găsit o jachetă pe gustul meu la Kenvelo (cred că e prima dată în viaţa mea când cumpăr ceva pentru mine de la Kenvelo). Şi culmea: îmi vine ca turnată! De fapt, cam la asta se rezumă tot şoping spri-ul meu: o jachetă şi-un bol cu bile verzi de silicon care se umflă când le pui apă. De altfel, bilele alea n-au vreo utilitate, alta decât că arată interesant verdele ăla.

Ca să închei cumva amalgamul ăsta de cuvinte, când rămân fără Laurenţiu acasă, mă plictisesc şi iau la şmotruit toată casa. Norocul meu că de luni până vineri lucrez de dimineaţa până târziu după amiaza, iar seara vin prietenii în vizită să jucăm remi, risk şi monopoly.

Tu ce faci când rămâi singur(ă) acasă?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

excepție făcând tocănița asta de cârnaț proaspăt pe care o gătesc o dată pe an

E incomod să depinzi de cineva, mai ales când vine vorba de mâncare așa că m-a ajutat enorm faptul că știu să-mi gătesc măcar preparate de bază: o supă, o ciorbă, o tocăniță, o friptură. Am avut și am prietene care glumesc pe seama mea pentru că gătesc. „Există restaurante”, „Mama gătește, n-are rost să învăț și eu”, „Prietenul gătește” etc. Fiecare cu norocul său. Cel mai mult m-au deranjat și încă mă deranjează comentariile care cataloghează gătitul drept o corvoadă. „Aș înnebuni dacă ar trebui să fac zilnic de mâncare”. Pentru mine e relaxant. Desigur, sunt zile în care mi-e atât de lene încât mâncăm doar pâine cu zacuscă sau sandwișuri dar astea-s rarități.

Mi-am făcut un obicei din a cumpăra produse din piață, de la țărani. Ardeiul, ouăle, ceapa, cartofii, bulionul, varza murată, gogoșarii, gogonelele, fasolea etc., toate-s mai ieftine și mai bune decât la supermarket. Iar vinul roșu cumpărat de la bătrânii care-l pregătesc după rețete vechi de zeci de ani, e incomparabil mai savuros decât cel vândut la magazin sub diverse branduri.

Spre exemplu, ieri am cumpărat o pastă delicioasă de ardei și gogoșar. E perfectă pentru ciorbe, sosuri sau gulaș. Pastă făcută de o bătrânică unguroaică ce și-a găsit cu greu cuvintele să ne explice în română la ce se folosește. E excelentă în sosul pentru patatas bravas. Tot în piață am găsit ouă Kinder aduse din Germania, sunt modelul vechi, cele cu ouă de plastic învelite în ciocolată. Sunt doar 2,5 lei în timp ce la magazin le-am găsit cu 3,75 lei.

Murăturile. Am cumpărat jumătate de kilogram de gogonele. Până termin de scris postul ăsta, nu voi mai avea vreo bucată. Au fost excelente și ieftine, cam 5 lei. Ouăle „de casă”, cele cu gălbenușul galben precum floarea de păpădie sunt cam la același preț cu cele din magazine dar mult mai bune. Omleta e gustoasă, mai ales dacă adaug brânză proaspătă din lapte de oaie cumpărată din piață. Cu brânza din magazine am avut numai experiențe nasoale: ba avea un gust rânced deși data de expirare era peste 3 săptămâni, ba era cam nesărată, ba zerul puțea îngrozitor etc. Din cartofii pe care i-am tot cumparat din magazin in ultimele 2 luni, aruncam jumătate la curățat. Arătau frumoși la suprafață dar negri în interior. Bag de samă că i-au dat cu ceva soluții să nu încolțească.

Pentru mâncarea sănătoasă m-a pricopsit Laurențiu cu un grill gaz. E excelent atât pentru carnea de pui cât și pentru pește (chiar rechin!), porc, cartofi, roșii, vinete, dovlăcei etc. Practic mâncarea e sănătoasă și are un gust delicios.

Desigur, aș putea face orice altceva în loc să gătesc. Dar chestiunea e unde mănânc gogoși delicioase? Sau aripioare la grill gaz? Ori cuș cuș în sos de roșii? Cele mai mici sarmale? Cartofi noi la cuptor?

Mâncați voi la restaurant, noi ne răsfățăm acasă! Se pare că nimeni nu a observat cât de stupidă era concluzia…

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Am primit câteva recomandări și în timp ce căutam de zor o haină groasă de iarnă, care să aibă și un preț decent, am dat și peste un magazin de lenjerie pentru femei. Ladyshop.ro se numește. Ce au în comun paltoanele și chiloțeii de dantelă? Habar n-am! Dar știu că nu m-am putut convinge să părăsesc siteul până n-am văzut toate produsele expuse. Prețurile sunt bune, ba chiar au și reduceri așa că mi-am făcut o listă cu ce aș vrea de Crăciun. Să sperăm că mesajul ajunge până la urechea unui anumit orădean

Totuși, ce trebuie să faci ca să cumperi online lenjerie pentru femei?

Intri pe LadyShop.ro, îți faci cont unde treci datele tale, cauți prin multitudinea de produse, alegi ce-ți place, adaugi produsul în coșul virtual, alegi modalitatea de plată și aștepți să te sune curierul! Piece of cake, nu?!

Pe lista mea de cadouri se regăsesc următoarele produse:

p.s: biroul de presă al orădeanului meu mi-a comunicat ca am voie doar 2 din produsele de mai sus! Pfu, grea alegere!!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Se umflă atât de tare încât nu mai pot ţine nimic în mâini. După care încep să doară. Nasol rău! De obicei nu mai am nimic cum ies afară, la aer curat. Însă nu totdeauna.

Odată s-au umflat atât de rău că nu puteam nici măcar să ţin portofelul în mână. Fireşte, a doua zi am fost la doctor. Mi-a făcut analize, mi-a descoperit ceva la rinichi, mi-a dat un tratament groaznic cu antibiotice şi gata, problema se rezolvase.

Pe naiba! La nici 3 săptămâni de la terminarea tratamentului (perioadă în care n-am mai fost prin supermarketuri) iarăşi mi s-au umflat degetele.

Deci nu e de la rinichi! Restul analizelor mi-au ieşit bine. Alergie la “şoping” tre’ să fie!

Ferice de mine că nu-mi place să petrec prea mult timp la cumpărături.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Jolidon face sutiene foarte ok, aşa de bune că nici nu le simt pe piele de multe ori. Nu ştiu ce sârmă folosesc dar e mişto că nu mă strânge şi nici nu-mi lasă urme pe piele.

Acum un an mi-am cumpărat un alt sutien Jolidon. Era perioada reducerilor, mi-a plăcut mult modelul aşa că nu m-a durut la buzunar să dau 28 de lei. Foarte comod, lejer, drăgălaş etc. Problema e că legăturile dintre bretele sunt din plastic.

După câteva luni (fireşte că nu l-am purtat non stop!) o chestie de plastic de la o bretea s-a rupt. Am aruncat plasticul şi am cusut breteaua. Mi-era prea drag sutienul, plus că venea vara şi e foarte răcoros.

Buun! La câteva săptămâni se rupe altă chichiţă de plastic. Fir-ar! L-am aruncat prin dulap de nervi.

Acum o lună am descoperit sutienul cu pricina. Am cusut breteaua şi l-am purtat o dată. Fireşte, iarăşi s-a rupt ceva la el. Altă chestie de plastic. E aşa de subţire plasticul ăla că l-am putut tăia foarte uşor cu o unghiera.

Nu înţeleg de ce a tot cedat plasticul, nu e ca şi cum aş avea bustul atât de mare încât să se rupă de greutate. Dimpotrivă, port cel mai mic număr!

Pentru neneii şi tantile de la Jolidon: faceţi dom’le sutiene care să nu aibă legăturile de plastic aşa de fragile! E enervant să le tot coşi, mai ales că preţurile nu sunt deloc de neglijat. Aveţi modele super mişto dar mai lucraţi la chestiile astea. Faceţi-le din ceva plastic mai rezistent!

Apropo, am vrut să-mi cumpăr lenjerie dintr-un magazin (nu ştiu ce marcă) din Debrecen. Cele mai mici mărimi erau dublul meu. Chiloţii expuşi erau uriaşi în comparaţie cu măsura mea. M-am speriat. Mă gândesc că majoritatea unguroaicelor au fundul mare şi sânii imenşi. Ferice de unguri!

p.s: Oare ce-or mânca de sunt atât de dotate?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

‘A mică a vrut să vadă Oradea, să se plimbe pe străzi şi să cumpărăm ceva pentru moşuleţii noştri de acasă, aşa că am colindat centrul, magazinele şi câteva străzi centrale.

Ieri, 23 decembrie, pe la ora 16  Crişu Center vuia de lume. Nu exagerat de multă, dar magazinele n-au dus lipsă de clienţi. Păcat că se practică preţuri prea mari pentru calitatea mărfurilor. Măcar a văzut ‘a mică aşa zisul “Mall de Oradea”.

Câteva piţi pe metrul pătrat, nişte nenei cu ceafă groasă care căutau de zor cadouri, câţiva prichindei veseli. Din fericire, nu era îmbulzeală la casă.

Am luat la rost câteva magazine de suveniruri de pe centru: King Art, Poco Locco şi Jamaica Store. Lume şi mai multă. Îmbulzeală, oameni nervoşi, obsedaţi de cadouri, melodii de la jucării enervante. Mă mir că fetele alea nu cedează nervos. N-am rezistat prea mult pe acolo!

Ajungem în Terranova. Surioara voia neapărat o chestie de îmbrăcat din Oradea, amintire. Nu ştiu de ce, dar faţă de acum 2-3 ani, nu mă atrage aproape nimic de la Terranova.

În magazin nu era lume prea multă, însă când am ajuns la casă am avut un şoc! Coadă de câţiva metri. Era o singură fată care se chinuia să încaseze, să bată pe casă, să scoată alarmele şi să împacheteze hainele clienţilor. O fată care aproape clacase în momentul în care i s-a blocat hârtia de la casa de marcat.

Clienţii care aşteptau la coadă deja nu mai aveau răbdare, o înjurau pe săraca fată care tot îşi suna colegele să vină să o ajute.

După vreo 25 de minute, au venit colegele în ajutor. De la ţigară! Spre norocul lor, s-au mişcat mai repede şi s-a risipit coada de clienţi nerăbdători. Când am ajuns noi la casă ni s-a spus că produsul luat e mai scump, adică e la reducere dar nu la 25,9 lei cât scria pe suportul de umeraşe ci la 39,9 lei. “Doar un produs e la 25, 9, trebuia să vă uitaţi cu atenţie care anume, că sunt mai multe produse pe suport”.

Mda, marketing ieftin. Ciudat e că pe eticheta produsului scria preţul original 89,9 lei, lângă care era trecut preţul de reducere, 59,9. Pe suportul pentru umeraşe era trecut 25,9 iar la casă ne-a costat 39,9. Na, ghici ghicitoare ce-i!

Ca să revin la întrebarea din titlu, de unde atâta lume prin magazine? Săptămânile trecute erau aproape pustii magazinele. Parcă văd că ianuarie şi februarie vor fi luni grele de tot pentru buzunarele românilor!

Eh, noi să fim sănătoşi!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Nenea care a garantat pentru ei mă cunoaşte. Anul trecut m-am contrazis cu el în legătură cu egalitatea femeilor în societatea paternă. M-a ţinut minte de atunci, evident.

Colanţii sau ce or fi, arată bine. Lucioşi, oleacă groşi, numai buni să nu treacă frigul şi să-mi îngheţe ştii tu ce. Dar se decolorează pe interior! Body-ul meu alb e acum gri, chiloţeii cu iepuraşi albaştri sunt acum cenuşii iar picioarele mele arată de parcă am stat toată ziua în cenuşă.

Nu mă mai joc aşa!!!! Vreau şi eu colanţi sau ciorapi, sau cum naiba le-o zice, care să nu mă coloreze de la şolduri în jos, care să ţină de cald iarna atunci când ies în rochie tricotată.

Nenea mi i-a lăsat la 10 lei, special pentru că mă ştie. E ieftin, e scump? Nu ştiu!

Fireşte că dacă am cizme noi, port mai des rochii tricotate. Măcar acum, când încă nu am celulită şi fund mare!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Am găsit ceva cizmuliţe fără toc, cu nişte material de genul şosetelor groase de iarnă deasupra prin care se lungeau până la genunchi. Preţ: 120 lei. Posibil să fi fost din piele, n-am analizat prea mult.

Am mai găsit ceva cizme simple şi drăgălaşe dar aveau toc. Aş muri să stau încălţată 9 ore pe zi în papuci cu toc. E criminal de dureros pentru picioarele mele foarte sensibile.

De zgârcită ce sunt, nu am dat 120 de lei pe cizmele respective. Am zis să studiez şi oferta vecinilor de peste graniţă. Sâmbătă am fost la cumpărături în Debrecen, la magazinele de lângă Cora, la Shop Box.

Oferta era variată. Am avut de unde alege din cizmuliţele fără toc. Gri, negre, albe, roşii, piele, material, imitaţie de piele, cu toc mic, cu talpă mai groasă etc. Preţurile începeau de la 70 de lei.

Aşa că m-am oprit asupra celor din imagine. Costau 5900 de forinţi, adică 85,5 lei (100 forinţi = 1,45). Tanti vânzătoarele nu ne-au deranjat cu întrebări, ne-am descurcat noi prin magazin.

A venit Mos Craciun!

Când am ajuns la casă, tanti casieriţa ne spune, în maghiară, că pentru cizmuliţe au un spray anume de curăţare. Am încercat să comunicăm în engleză, n-a ştiut. Apoi ne-am descurcat prin limbajul semnelor.

În total, cizmuliţe + spray de curăţare: 102 lei. Rezonabil.

Apoi am dat o fugă până la Outletul de lângă Debrecen. E la 60 de km, pe autostradă. Pentru că ungurii sunt foarte “chibzuiţi”, au pus panouri publicitare pe şoseaua care vine dinspre Budapesta înspre Debrecen. Dacă mergi din Debrecen înspre Outlet, caută autostrada M3, că ăla e drumul, chiar dacă nu sunt panouri publicitare.

Outletul mi s-a părut cam scump. Cam 10% din magazine erau închise, produse scumpe, mâncarea e groaznică! Sunt maaaari diferenţe între mâncarea de pe afiş şi ce primeşti în farfurie! Dar măcar au Cola Cherry.

Am găsit vânzători care cunoşteau şi limba engleză, la intrarea în magazin aproape peste tot ne salutau cu “Szia, stock” şi nu ne-au agresat cu întrebări deşi era evident că doar studiam oferta. E plin de low tops-uri! Bruta mică a fost dezamăgit de oferta de papuci sport old school.

Apropo, până şi ungurii poartă Nike cu dungi aurii şi argintii! Poate au şi ei manelarii lor?!

În concluzie: se merită să mergi la cumpărături în Debrecen, dar nu la Outlet!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Suntem şi foarte bolnavi. Murim de cancer de col, TBC, atacuri cardiace şi tot felul de alte boli. Mai nou, suntem şi bolnavi mintal.

E şi normal să fie aşa dacă românii dau vina pe stat pentru orice. N-ai bani să-ţi cumperi o pâine pentru că ultimii bănuţi i-ai dat pe un pachet de Kent? E de vină statul, mama lui de stat, că ne impozitează aproape 30% din salariu.

N-ai bani să dai pe medicamente dar îţi permiţi rate de sute de euro pentru SUV-ul luat anul trecut pe credit? Hoţii ăia din Guvern sunt de vină! Ei te-au pus să-ţi cumperi maşini de mii de euro şi să rabzi dureri de dinţi pentru că ai vrut să arăţi că eşti un om cu stare cu ultimul răcnet de maşină în loc să-şi rezolvi cariile…

Toate sondajele astea mă exasperează. Le consider un fel de “hai să băgăm spaima în popor cu tembelizorul”.

Cumpărăm ca să aruncăm!

Din fericire, fac parte din puţinii români care n-au credite la bănci. Aşa că nu prea simt atât de tare efectele crizei financiare. Da, am observat că s-a scumpit carnea, că legumele au preţuri din ce în ce mai mari dar asta nu înseamnă că nu-mi permit să cumpăr kaizer de 5 lei, carne de porc de 7-8 lei, şunculiţă de 8 lei sau brânză bună de 7 lei. Nu am nevoie de mai mult. Nu are rost să cumperi un kilogram de carne dacă nu consumi în timp util atât de mult.

Acum mai bine de o săptămână am cumpărat o jumătate de kg de carne tocată, să fac sarmale. Am folosit jumătate din carne, restul e la congelator. O voi folosi cel mai probabil sâmbătă, la nişte chifteluţe. Am dat 7 lei pe carne. N-a fost cea mai ieftină din magazin dar nici cea mai scumpă. Ce rost avea să iau un kg? Să am ce să arunc peste 2 săptămâni?!

Când merg la cumpărături văd o mulţime de oameni cum îşi umplu cărucioarele cu toate porcăriile. Chestii de mâncare. Au şi alea un termen de valabilitate. Ce rost are să dai o căruţă de bani pe prostii care vor expira, pentru că nu vei ajunge să le consumi pe toate în 2-3 săptămâni? E păcat de mâncarea aia, zău aşa!

Dacă facem un calcul, vom observa că românii aruncă foarte multă mâncare la gunoi. Şi britanicii aruncă dar ei au (încă!) salarii mai mari.

Cumpărăm multe şi aruncăm jumătate. Pentru că se strică. Dar ne plângem că nu mai avem bani de mâncare.

Sau şi “mai bine”, ne zgârcim la produse de calitate superioară, cumpărăm cantităţi mari de produse de o calitate inferioară şi dăm dublu pe medicamente. Aşa economisim, nu?

Atunci, cum să nu fim nefericiţi? Mi-e milă de oamenii care au rate la bancă şi nu au ce să pună pe farfurie copiilor, îmi pare rău de oamenii care rabdă de foame pe străzi dar îmi pare şi mai rău că se întind uneori mai mult decât ajunge plapuma. Oricum mai mult de a le asculta povestea şi de a-i sfătui, nu prea ai ce face. Cu 2 lei, nu se schimbă lucrurile!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Am fost ieri la cumpărături, să ne umplem frigiderul cu bunătăţi. După ce am luat tot ce era notat pe listă, am trecut şi pe la raionul de îmbrăcăminte.

Anul ăsta am boală pe rochiţe, deşi niciodată nu mi-au plăcut în mod special. Am găsit câteva modele foarte drăgălaşe, simple şi într-o culoare, fără brizbrizuri inutile.

Din păcate, cea mai mică mărime era L iar eu port S sau M, în cel mai rău caz.

În fiecare vară am problema asta : când găsesc o rochiţă pe gustul meu ori e prea mare ori are un preţ de prefer să stau în pielea goală. Plus că vara prefer haine din bumbac sau in. De fapt, în afară de costumul de baie, nu cred că am haine din materiale sintetice.

Săptămâna trecută am intrat într-un magazin de cartier să mă uit după ceva hăinuţe de vară. În afară de o rochie simplă albastră, nu am găsit ceva care să-mi placă. Ba erau împopoţonate cu paiete, ba erau în 10 culori, ba nu-mi plăcea croiul. Fiţoasă mai pot fi! Nu se mai fac rochiţe simple înflorate din bumbac sau in? Sau măcar fără sute de paiete şi fundiţe?

Uite cam ce vreau eu :

Săptămâna asta iarăşi merg la cumpărături, poate-poate o să găsesc ceva pe măsura mea. Şi apoi voi porni la o vânătoare de sandale de vară comode şi fără toc.

De ce nu există magazine pentru cei care nu ţin cont de modă?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.