M-a pus naiba să-mi cumpăr ciorapi lungi fără şosete/colanţi/egări sau cum le-o zice, din piaţă.

Nenea care a garantat pentru ei mă cunoaşte. Anul trecut m-am contrazis cu el în legătură cu egalitatea femeilor în societatea paternă. M-a ţinut minte de atunci, evident.

Colanţii sau ce or fi, arată bine. Lucioşi, oleacă groşi, numai buni să nu treacă frigul şi să-mi îngheţe ştii tu ce. Dar se decolorează pe interior! Body-ul meu alb e acum gri, chiloţeii cu iepuraşi albaştri sunt acum cenuşii iar picioarele mele arată de parcă am stat toată ziua în cenuşă.

Nu mă mai joc aşa!!!! Vreau şi eu colanţi sau ciorapi, sau cum naiba le-o zice, care să nu mă coloreze de la şolduri în jos, care să ţină de cald iarna atunci când ies în rochie tricotată.

Nenea mi i-a lăsat la 10 lei, special pentru că mă ştie. E ieftin, e scump? Nu ştiu!

Fireşte că dacă am cizme noi, port mai des rochii tricotate. Măcar acum, când încă nu am celulită şi fund mare!

Vreme de 2-3 săptămâni am tot colindat magazinele orădene în căutare de cizmuliţe de iarnă. Urăsc să pierd vremea prin magazine! Mai ales în cele de papuci unde, de multe ori, pute a piele, a cremă de pantofi, şosete nespălate, deodorant ieftin de cameră şi naiba mai ştie ce. Oricum, miroase urât în unele magazine.

Am găsit ceva cizmuliţe fără toc, cu nişte material de genul şosetelor groase de iarnă deasupra prin care se lungeau până la genunchi. Preţ: 120 lei. Posibil să fi fost din piele, n-am analizat prea mult.

Am mai găsit ceva cizme simple şi drăgălaşe dar aveau toc. Aş muri să stau încălţată 9 ore pe zi în papuci cu toc. E criminal de dureros pentru picioarele mele foarte sensibile.

De zgârcită ce sunt, nu am dat 120 de lei pe cizmele respective. Am zis să studiez şi oferta vecinilor de peste graniţă. Sâmbătă am fost la cumpărături în Debrecen, la magazinele de lângă Cora, la Shop Box.

Oferta era variată. Am avut de unde alege din cizmuliţele fără toc. Gri, negre, albe, roşii, piele, material, imitaţie de piele, cu toc mic, cu talpă mai groasă etc. Preţurile începeau de la 70 de lei.

Aşa că m-am oprit asupra celor din imagine. Costau 5900 de forinţi, adică 85,5 lei (100 forinţi = 1,45). Tanti vânzătoarele nu ne-au deranjat cu întrebări, ne-am descurcat noi prin magazin.

A venit Mos Craciun!

Când am ajuns la casă, tanti casieriţa ne spune, în maghiară, că pentru cizmuliţe au un spray anume de curăţare. Am încercat să comunicăm în engleză, n-a ştiut. Apoi ne-am descurcat prin limbajul semnelor.

În total, cizmuliţe + spray de curăţare: 102 lei. Rezonabil.

Apoi am dat o fugă până la Outletul de lângă Debrecen. E la 60 de km, pe autostradă. Pentru că ungurii sunt foarte “chibzuiţi”, au pus panouri publicitare pe şoseaua care vine dinspre Budapesta înspre Debrecen. Dacă mergi din Debrecen înspre Outlet, caută autostrada M3, că ăla e drumul, chiar dacă nu sunt panouri publicitare.

Outletul mi s-a părut cam scump. Cam 10% din magazine erau închise, produse scumpe, mâncarea e groaznică! Sunt maaaari diferenţe între mâncarea de pe afiş şi ce primeşti în farfurie! Dar măcar au Cola Cherry.

Am găsit vânzători care cunoşteau şi limba engleză, la intrarea în magazin aproape peste tot ne salutau cu “Szia, stock” şi nu ne-au agresat cu întrebări deşi era evident că doar studiam oferta. E plin de low tops-uri! Bruta mică a fost dezamăgit de oferta de papuci sport old school.

Apropo, până şi ungurii poartă Nike cu dungi aurii şi argintii! Poate au şi ei manelarii lor?!

În concluzie: se merită să mergi la cumpărături în Debrecen, dar nu la Outlet!

Suntem nefericiţii Europei! Avem salarii mici, muncim puţin şi fără spor, nu ne spălăm pe dinţi iar rufele stau jegoase în debara cu lunile pentru că ne zgârcim să dăm 6 lei pe un amărât de pachet de detergent.

Suntem şi foarte bolnavi. Murim de cancer de col, TBC, atacuri cardiace şi tot felul de alte boli. Mai nou, suntem şi bolnavi mintal.

E şi normal să fie aşa dacă românii dau vina pe stat pentru orice. N-ai bani să-ţi cumperi o pâine pentru că ultimii bănuţi i-ai dat pe un pachet de Kent? E de vină statul, mama lui de stat, că ne impozitează aproape 30% din salariu.

N-ai bani să dai pe medicamente dar îţi permiţi rate de sute de euro pentru SUV-ul luat anul trecut pe credit? Hoţii ăia din Guvern sunt de vină! Ei te-au pus să-ţi cumperi maşini de mii de euro şi să rabzi dureri de dinţi pentru că ai vrut să arăţi că eşti un om cu stare cu ultimul răcnet de maşină în loc să-şi rezolvi cariile…

Toate sondajele astea mă exasperează. Le consider un fel de “hai să băgăm spaima în popor cu tembelizorul”.

Cumpărăm ca să aruncăm!

Din fericire, fac parte din puţinii români care n-au credite la bănci. Aşa că nu prea simt atât de tare efectele crizei financiare. Da, am observat că s-a scumpit carnea, că legumele au preţuri din ce în ce mai mari dar asta nu înseamnă că nu-mi permit să cumpăr kaizer de 5 lei, carne de porc de 7-8 lei, şunculiţă de 8 lei sau brânză bună de 7 lei. Nu am nevoie de mai mult. Nu are rost să cumperi un kilogram de carne dacă nu consumi în timp util atât de mult.

Acum mai bine de o săptămână am cumpărat o jumătate de kg de carne tocată, să fac sarmale. Am folosit jumătate din carne, restul e la congelator. O voi folosi cel mai probabil sâmbătă, la nişte chifteluţe. Am dat 7 lei pe carne. N-a fost cea mai ieftină din magazin dar nici cea mai scumpă. Ce rost avea să iau un kg? Să am ce să arunc peste 2 săptămâni?!

Când merg la cumpărături văd o mulţime de oameni cum îşi umplu cărucioarele cu toate porcăriile. Chestii de mâncare. Au şi alea un termen de valabilitate. Ce rost are să dai o căruţă de bani pe prostii care vor expira, pentru că nu vei ajunge să le consumi pe toate în 2-3 săptămâni? E păcat de mâncarea aia, zău aşa!

Dacă facem un calcul, vom observa că românii aruncă foarte multă mâncare la gunoi. Şi britanicii aruncă dar ei au (încă!) salarii mai mari.

Cumpărăm multe şi aruncăm jumătate. Pentru că se strică. Dar ne plângem că nu mai avem bani de mâncare.

Sau şi “mai bine”, ne zgârcim la produse de calitate superioară, cumpărăm cantităţi mari de produse de o calitate inferioară şi dăm dublu pe medicamente. Aşa economisim, nu?

Atunci, cum să nu fim nefericiţi? Mi-e milă de oamenii care au rate la bancă şi nu au ce să pună pe farfurie copiilor, îmi pare rău de oamenii care rabdă de foame pe străzi dar îmi pare şi mai rău că se întind uneori mai mult decât ajunge plapuma. Oricum mai mult de a le asculta povestea şi de a-i sfătui, nu prea ai ce face. Cu 2 lei, nu se schimbă lucrurile!

De fiecare dată când se apropie vara, mi-e groază să merg la cumpărături. Dacă e vorba de mâncare, e ok, dar când vine vorba de îmbrăcăminte … Dumnezeu cu mila!

Am fost ieri la cumpărături, să ne umplem frigiderul cu bunătăţi. După ce am luat tot ce era notat pe listă, am trecut şi pe la raionul de îmbrăcăminte.

Anul ăsta am boală pe rochiţe, deşi niciodată nu mi-au plăcut în mod special. Am găsit câteva modele foarte drăgălaşe, simple şi într-o culoare, fără brizbrizuri inutile.

Din păcate, cea mai mică mărime era L iar eu port S sau M, în cel mai rău caz.

În fiecare vară am problema asta : când găsesc o rochiţă pe gustul meu ori e prea mare ori are un preţ de prefer să stau în pielea goală. Plus că vara prefer haine din bumbac sau in. De fapt, în afară de costumul de baie, nu cred că am haine din materiale sintetice.

Săptămâna trecută am intrat într-un magazin de cartier să mă uit după ceva hăinuţe de vară. În afară de o rochie simplă albastră, nu am găsit ceva care să-mi placă. Ba erau împopoţonate cu paiete, ba erau în 10 culori, ba nu-mi plăcea croiul. Fiţoasă mai pot fi! Nu se mai fac rochiţe simple înflorate din bumbac sau in? Sau măcar fără sute de paiete şi fundiţe?

Uite cam ce vreau eu :

Săptămâna asta iarăşi merg la cumpărături, poate-poate o să găsesc ceva pe măsura mea. Şi apoi voi porni la o vânătoare de sandale de vară comode şi fără toc.

De ce nu există magazine pentru cei care nu ţin cont de modă?