Tag Archives: documentare pe corso

Proteste, mișcări civile și hipsteri

Și-n acest an s-a desfășurat „Documentare pe Corso” în Oradea, doar că „din cauza a la ploaie și frig”, filmele documentare s-au proiectat în Moszkva Caffe, pe Moscovei.

Soundtrack for a revolution” e un documentar despre mișcarea civilă din anii ’60 în Mississippi, Memphis, despre Rosa Parks și Martin Luther King jr., și despre cum au reușit negrii să dărâme niște bariere atât fizice, cât și psihice. Documentarul e bine structurat, fără senzaționalisme și sentimentalisme ieftine, fără titluri îngroșate și imperative care pun presiune pe spectator ca să-și formeze doar părerea creionată de documentar. Producția arată cât de organizați și hotărâți erau cei care au participat în mișcarea civică. Și n-au fost doar negri, ci și albi sătui de abuzurile altor albi.

De exemplu, pentru a-și câștiga dreptul de a mânca în restaurante pentru albi (dărâmând bariera culorii pielii în ceea ce privește localurile), participanții la manifestații erau pregătiți, prin exerciții, să facă față situațiilor în care polițiștii i-ar fi somat să plece ori ar fi folosit forța pentru a-i scoate din local. Deși au fost scuipați, loviți și împinși, bătuți de poliție, manifestanții n-au ripostat cu violență. Pentru că violența nu-i răspunsul la violență. E ca și cum ai încerca să stingi un foc cu o găleată cu benzină.

Ei bine, în aceeași seară am văzut „American Autumn” despre mișcarea Occupy. Poate mi se pare datorită „Soundtrack for a revolution”, dar documentarul despre mișcarea Occupy e incoerent și țintește doar convingerea publicului că bogații sunt răi, egoiști și că ar trebui să protestăm pentru că bogații au prea mulți bani. Cu excepția ideii că bogații s-au îmbogățit prea mult, documentarul nu prezintă procese și sisteme clare, nu prezintă obiective, dar susține ideea de a protesta pentru drepturile tale. Ceea ce nu e un lucru rău, protestele pașnice există în orice țară unde societatea civilă își cunoaște drepturile și obligațiile. Sigur, în vremurile noastre îi numim „hipsteri” pe cei care protestează fără violență. Nu contest faptul că sunt oameni care merg la proteste ca și cum ar merge la o bere, dar aceia se pierd în mulțimea care-și consideră drepturile încălcate.

Da, și eu am ridicat o sprânceană când am văzut doamne în haine de blană și cu bijuterii grele din aur, care se plângeau că trăiesc în dictatura lui Băsescu. Dar nu condamn ideea de a protesta, ci lipsa argumentelor, a drepturilor cerute și a coerenței. Nu poți spune că trăiești în dictatură de vreme ce polițiștii te lasă în pace ca să protestezi. Iar „Băsescu/Năstase/Iliescu e un hoț” nu e un motiv argumentat, e pur și simplu o frustrare care n-are un scop.

Protestează pentru că s-au tăiat salariile profesorilor, strigă-ți nemulțumirea față de străzile sparte, arată-le că nu ești de acord cu închiderea școlilor ori a spitalelor și construirea de biserici inutile. Scrie-le parlamentarilor pe care i-ai votat și spune-le că nu sunt bani și medicamente pentru tratamentele pacienților cu cancer. Revoltă-te pentru că se închid laboratoare de cercetare medicală, iar cercetătorii pleacă din țară, spune-ți părerea despre demnitarii care dorm în plen în loc să voteze legi care ar putea scăpa Bucureștiul de maidanezi. Sigur că mai avem de învățat la capitolul „ne cerem drepturile, respectându-ne și obligațiile”, dar important e că se fac niște pași, românii devin mai activi. Cu excepția orădenilor, desigur.

Documentează-te, argumentează, analizează și apoi protestează pașnic!

documentare pe corso oradea

Documentare pe Corso, ediția a 2-a

Apăi dacă-i sfârșit de vară, iarăși avem „Documentare pe Corso”, 5 seri cu documentare cu tematici sociale și politice. Filmele sunt proiectate pe un ecran care va fi montat lângă terasa Lactobar și vor începe la ora 21 în fiecare seară.

Seria de proiecții „Documentare pe Corso” este organizată de Asociaţia „Cultură în Mişcare” şi Casa de Cultură Oradea, fiind sprijinită de British Council şi Institutul Polonez din Bucureşti.

Astă seară va fi proiectat documentarul Soundtrack for a Revolution (Sunetul unei revoluţii)/ 2009/ regizori: Bill Gutentag, Dan Sturman/ producţie: Marea Britanie, SUA, Franţa. Despre muzică și mișcarea americană pentru drepturile civile.

Mâine seară vom urmări Art of Freedom (Arta Libertăţii)/ 2011/ regizori: Marek Kłosowicz, Wojciech Słota/ producţie: Polonia. Despre alpinism și sărăcia polonezilor.

Joi seară va rula American Autumn: an Occudoc (Toamna americană: un documentar despre mişcarea Occupy)/ 2012/ regizor: Dennis Trainor Jr./ producţie: SUA.

Vineri, în ultima zi din august, avem Political Dress (Modă ca expresie politică)/ 2011/ regizor: Judyta Fibiger/ producţie: Polonia. Despre modă, stil vestimentar și viața în Polonia.

Sâmbătă, 1 septembrie, vom urmări Only when I dance (Doar când dansez)/ 2009/ regizor: Beadie Finzi/ producţie: Marea Britanie. Despre doi copii din Brazilia care vor să iasă din mediul lor sărăcăcios făcând ceea ce le place: dansând.

Ne vedem?


documentare pe corso oradea

corso oradea

O mică parte din istoria oraşului Oradea :)

corso oradeaDuminică, 4 septembrie, am colindat la pas Oradea. Loredana, ghidul nostru, ne-a povestit istoriile câtorva clădiri orădene superbe. Spre exemplu, ştiai că spitalul judeţean a fost cel mai bun spital din vremea sa? Din păcate, o bună parte din clădire încă arată ca şi cum ar fi rămas în acele vremuri.

Iar actuala Policlinică de Boli Infecţioase, construită după ideile arhitectului Rimanoczy Kálmán jr., a fost Palatul Finanţelor. Odinioară, fireşte! Din păcate, renovarea clădirii mai mult i-a grăbit procesul de degradare, iar acum este îmbrăcată în plasă pentru a preveni eventuale accidente …

Pasajul de lângă clădirea Teatrului de Stat (1899-1900) a fost construit doar pentru că arhitectul Rimanóczy Kálmán a pus un pariu cu municipalitatea că-l va construi din resturile ce-au rămas de la Teatru. Hotelul Vulturul Negru, odinioară un han, a fost construit de o familie bogată de avocaţi (n-am reţinut numele) care, după ce preţul cărămidei a crescut considerabil, iar banca n-a vrut să-i dea un împrumut, şi-a înfiinţat propria fabrică de cărămizi şi propria bancă! Ca să mă exprim în meme: Like a boss!

Tot Loredana ne-a povestit de zvornurile despre tunelele subterane care ar fi sub biserica „Prietenilor” de lângă complexul mizerocordrienilor, tunele create pentru a evacua populaţia de nobili din cetate sau din biserici. În cavoul de sub biserică se află, adăpostiţi în perete, câteva personalităţi de marcă ai oraşului Oradea din anii 1800, parcă.

În plin centrul oraşului se află Casa Bartsch, o clădire superbă care a fost cumpărată de Biserica Ortodoxă Română în 1938 pentru suma de 7 milioane de lei. Reprezentanţii bisericii ar fi dorit să construiască acolo o catedrală, dar a început Al Doilea Război Mondial şi s-a renunţat la idee.

Tot în plin centru orădean se află Hotelul Parc, odinioară cel mai celebru hotel orădean şi atât de modern, încât se putea compara cu The Ritz. Astăzi e hotelul ăla ieftin de pe corso unde „vedetele” orădene plătesc o oră de … „masaj cu finalizare”. Mă rog, astea-s zvonurile pe care le-am auzit…

De unde a început turul cu blogării orădeni organizat de Casa de Cultură a Municipiului? Din parcul Palatului Baroc, cel cu 365 de ferestre. Ştiai că acest complex baroc e cel mai mare din România? E format din Palatul Baroc, Basilica Sf. Laszlo şi Şirul Canonicilor. Legenda spune că Laszlo a fost fermecat de mlaştinile din zonă şi de faptul că era un loc ideal de vânătoare, încât a dat ordin pentru construirea basilicii şi mai apoi a cetăţii Oradea.

La fel ca-n Timişoara, oraşul a fost afectat de diverse valuri de boli şi a fost împărţit între ordinele religioase (se pot observa inflenţele diferitelor ordine în arhitectura şi amplasarea clădirilor). Deşi marile familii de aristocraţi sau de intelectuali şi-au lăsat amprenta pe palatele şi casele evreieşti, au pierit din cauza Holocaustului.

Sunt multe, prea multe de povestit despre Oradea, despre istoria fascinantă a oraşului. Trebuie să te plimbi pe străzile încadrate de case impunătoare pentru a observa frumuseţea acestor construcţii. Pentru a încerca să înţelegi ce au vrut să spună şi să transmită cei care le-au comandat. Din păcate, multe clădiri se degradează pe zi ce trece.

Tot mă întreb: eu sunt fascinată de construcţiile astea vechi, impresionante şi încărcate de simboluri. Şi apoi ajung să văd clădiri noi, simple, fade, drepte sau pătrăţoase, fără pic de stil sau de vreun simbol. Dacă nepoţii mei vor ajunge să cunoască o mică parte din istoria oraşului dintr-un post pe blog şi dintr-un album foto? Dacă peste sute de ani nu vor mai exista aceste mărturii istorice şi totul va fi făcut din termopan alb şi oţel gri?

O bună parte din poze le găseşti la Laurenţiu , iar un articol bun mai găseşti la Ioana. Filmul despre #oradeanoastră îl găseşti la TheFua.ro

Beats of Freedom

Beats of Freedom şi The Circle pe Corso în Oradea

Azi, 1 septembrie pe Corso, în jurul terasei Lactobar puteţi urmări următoarele documentare:

Beats of Freedom

Regie: Leszek Gnoinski, Wojciech Slota
Polonia, 2010, 75 min.

Beats of Freedom este o incursiune în istoria muzicii rock din Polonia, din perioada comunistă. Când toate aspectele vieţii erau controlate de regim, muzica rock devine un simbol al libertăţii. Filmul include imagini de la festivalul de la Jarocin, unicul din întregul bloc comunist, istoriile diverşilor muzicieni polonezi din acea perioadă si, cel mai important, muzica lor.

Beats of Freedom

The Circle – A Portrait of a Demonstration / Cercul-portretul unei demonstraţii

Regie: Tereza Reichova
Cehia, 2009, 62 min.
17 noiembrie 2008, Litvinov, Republica Ceha.

Demonstraţia Partidului Muncitorilor este urmată de o antidemonstraţie a populaţiei de etnie romă. În cele din urma, localnicii se alătură demonstranţilor de dreapta împotriva romilor. Regizoarea invită participanţii părţilor implicate să confrunte declaraţiile cu imaginile filmate, în speranţa clarificării adevărului.

The Circle

Evenimentul Documentare pe Corso este iniţiat de Cultură în Mişcare şi Casa de Cultură Oradea.

Hai pi şientru la un citro şi-un film! În Oradea

Spre surprinderea mea, toate scaunele aşezate de către organizatori au fost ocupate. Orădenii au fost curioşi de filmele care au rulat pe un „ecran” prea mic. Probabil mâine se va schimba situaţia, nu de alta, dar e musai un ecran mai mare să poată vedea şi cei de la terasa LactoBar şi cei mai mici de statură, cum sunt eu. 😀

Interesante documentarele din această seară. Din Bee Moldovan am rămas cu ideea unui protagonist (e un citat aproximativ, nu ţin minte exact ce-a spus): „De ce se mai chinuie Republica Moldova să intre în Uniunea Europeană, că noi oricum suntem toţi pe aici.” Documentarul prezintă vieţile câtorva moldoveni plecaţi de acasă prin Franţa, să-şi facă un rost, un ban, fiecare după buget.

Al doilea documentar, polonez, prezintă doi bătrâni iubiţi care-şi caută casă. Cei doi s-au cunoscut la un centru pentru persoane fără adăpost. Ea povesteşte cum a fost măritată de 3 ori, dar doar a doua căsnicie a fost fericită: primul se îmbăta şi o bătea, al doilea era bun, dar nu era pe placul maică-sii, iar pe-al treilea l-a luat de soţ să scape de gura maică-sii. Ultimul soţ a fost cel mai rău: o înfometa, o bătea, iar la final a ajuns să aibă o relaţie cu fiica vitregă şi aşa tanti a ajuns în stradă. E un documentar tragi-comic.

Câteva imagini de pe corso-ul orădean.

(pozele-s făcute fără blitz, să nu deranjez spectatorii, de unde şi unele cadre mai neclare. obiectivul de 50mm o fi el mai luminos, dar nu e magician)

Bee Moldovan

Azi începe Documentarea pe Corso

De azi încep serile dedicate documentarelor difuzate pe Corso. Astă seară de la ora 21.00 avem Bee Moldovan/ Albinele moldoveneşti, în regia lui Valeriu Sova şi Sergiu Cumatrenco.

Sinopsis: O familie de albine din Republica Moldova lucrează peste hotarele ţării, la fel ca personajele acestui film, care au pornit în căutarea nectarului la Paris…

Bee Moldovan

Iar de la ora 22.30 se va difuza Pe Drum, în regia lui Maciej Adamek. Un film polonez din 2005.

Sinopsis: Regizorul surprinde călătoria unui cumplu de vagabonzi, Josef şi Basia, în căutarea unui cămin. Totodată, filmul relevă lumea lor interioară, visele şi speranţele într-o viaţă mai bună.

Filmele vor putea fi vizualizate pe centru, în jurul terasei LactoBar. Dacă vreţi să staţi la terasă, trebuie să aveţi o consumaţie de 50 de lei/masă, iar pentru rezervări sunaţi la 0725.56.66.75.

Evenimentul Documentare pe Corso este iniţiat de Cultură în Mişcare şi Casa de Cultură Oradea.

documentare pe corso in oradea

Documentare pe corso în Oradea

O iniţiativă binevenită pentru toţi orădenii care vor să-şi cunoască oraşul, să afle istoria clădirilor şi să vizioneze cele mai interesante documentare despre oameni, viaţă, decizii, sisteme politice, ecologie şi alte subiecte interesante şi actuale.

Eu abia aştept să văd interioarele unor palate orădene superbe, pe lângă care trec frecvent şi mereu stau gură-cască să observ detaliile. Deşi nu mă pricep la arhitectură sau la design, îmi permit să admir munca unor oameni care au rămas în istoria oraşului prin monumentele pe care astăzi le lăsăm să se dărâme.

Evenimentul începe în 30 august şi ţine până-n 4 septembrie si este organizat de Evenimentul de asociaţia “Cultură în Mişcare” şi Casa de Cultură a municipiului Oradea, sub egida festivalului internaţional de film documentar Cronograf.
Parteneri: Lactobar Retro-Bistro, British Council, Centrul Ceh, Institutul Polonez/Bucureşti, Adam Mickiewicz Institute.

Veniţi? 🙂

documentare pe corso in oradea