Tag Archives: etica

ploaie in luna lui marte

Dacă știi că un om a furat …

… și a mințit, ai mai face afaceri cu acel om? Dacă ai informații reale (cu dovezi) despre o persoană care ar fi furat, ar fi „orchestrat” câteva înșelăciuni (financiare sau în bunuri materiale) ai mai colabora cu acea persoană?

De ce ai accepta să lucrezi cu un om despre care știi că a înșelat cu bună știință o companie? Nu mă refer la mărunțișuri (de genul, a listat 2 cărți la imprimanta firmei, folosindu-se în scop personal de tușul și hârtia companiei), ci la sume imense, de ordinul zecilor și sutelor de mii de euro.

E o întrebare ce mă bântuie de mult timp. Cam de când am aflat de escrocheriile la care unii oameni, pe care îi credeam onești, au apelat pentru a-și rotunji buzunarele.

Voi ce ați face? Cu argumente, vă rog!

O alta problema de etica

Prin amabilitatea lui Puttycat (care ne-a ajutat enorm! thank you) am intrat în posesia altor cursuri de etică. Jur că îmi place din ce în ce mai mult materia asta după cum e prezentată în cartea Etica Mass Media. Toate cazurile sunt foarte bine explicate, argumentate, folosindu-se de un limbaj accesibil (adică pe înţelesul oricărui neiniţiat în filosofie!!!). Mă rog, probabil că îţi voi povesti mai multe despre cum s-a studiat Etica la noi într-un post viitor. Să-mi aminteşti însă, sunt cam uitucă! 😛

Anyway, să spunem că eşti redactorul şef al unei publicaţii mari, gen Daily Planet, în epoci când Clark Kent nu există. Jurnaliştii tăi au scris despre nenumărate cazuri de persoane care au murit sau au fost rănite după ce au primit, prin poştă, o bombă.

După câteva luni primeşti, la sediul ziarului, o scrisoare de la făptaş care spune că vrea să-şi publice povestea. Te condiţionează însă: dacă refuzi, va continua să bombardeze oameni, dacă o publici, va înceta.

Ce faci?

a). publici povestea, gândindu-te la vieţile nevinovate care-ţi vor mânji cu sânge mâinile, sperând totuşi că cineva va ajuta la prinderea făptaşului prin aflarea unor indicii din scrisoare?

b). nu publici pe motiv că nu negociezi cu teroriştii. Integritatea actului jurnalistic e mai presus de orice, chiar mai presus de vieţile omeneşti. Plus că orice act terorist implică autorităţile, ceea ce ar duce la o colaborare strânsă cu acestea, ceea ce ar duce implicit şi la spargerea limitei dintre media şi stat.

Eu ştiu cum s-a întâmplat până la urmă (da, şi ăsta e caz real, s-a întâmplat în America anului 1995). Îţi voi spune după ce primesc răspunsul tău!

Sunt curioasă cum ai proceda tu! Şi mai presus de toate, de ce ai proceda în acel fel?

Problema de etica si deontologie

Din câte am înţeles de la colegii ce au dat licenţa anul trecut, proba de foc a examenului a fost Etica şi Deontologia. N-ar fi de mirare, la cât de sumar a fost predată materia asta în facultate.

Aşa că, pentru a înţelege mai bine materia, vă dau o problemă de etică prin care vreau să aplic cateva principii pe care le-am studiat în ultimele 2 zile: etica imperativă kantiană şi modelul aristotelic.

Se dă următoarea situaţie: un minor a săvârşit o crimă, a ucis un alt copil dar mai mic.

Din punctul de vedere etic si moral al jurnalistului vei:

a). scrie un reportaj complex despre fapte, de îndată ce ai aflat toate detaliile cazului, indiferent de vârsta minorului, de implicaţiile sociale asupra familiei victimei deoarece principiul pe care te bazezi e acela al adevărului care trebuie aflat. Adică în reportaj se vor putea afla numele inculpatului, situaţia socială: şcolară, familială etc., dar şi detalii despre familia victimei. Nu există calea de mijloc să scrii doar despre făptaş.

b). vei scrie un reportaj amplu despre cele întâmplate doar după ce s-a pronunţat sentinţa, abia atunci dând detalii despre numele şi situaţia familială a faptaşului precum şi detalii despre familia victimei. Înainte de proces, vei scrie despre eveniment dar ţinând cont de dreptul la intimitate al celui incriminat (un minor) şi dreptul familiei victime la protecţie.

Dacă am fost prea vagă în enunţ, luaţi voi un caz concret şi haideţi să-l dezbatem. Mi-ar prinde tare bine exerciţiul ăsta.

Ce spuneţi, vă băgaţi la o discuţie despre etica în jurnalism?

Licenta la Jurnalism

S-a hotărât. Examenul este programat pentru data de 15 iunie 2009.

Din 8 până în 12 iunie au loc înscrierile. Sesiunea de restanţe ar fi la începutul lunii iunie, încă n-am confirmarea unui profesor.

Subiectele le găsiţi pe siteul Facultăţii de Jurnalism din Bucureşti.

Etică, adică exact examenul la care m-am scremut să scriu 3 pagini, e materie de licenţă. Fir-ar! Nu scap de Kant oricât aş vrea!

Dumnezo’ cu mila!

Etica

Mâine am examen la Etică. Din câte am citit până acum din cursuri, materia asta trebuia predată de un profesor de la Filozofie (cică profu’ ar fi terminat facultatea de Filozofie). Mă rog…

Mi-a rămas în minte următorul paragraf:

Scopul omului e împlinirea omenescului în sine. Virtutea constă în asumarea şi practicarea unor valori ce dau adevărata măsură a omului“.

Întrebare de studentă pierdută printre propoziţiile îmbârligate din cursuri: Scopul facultăţii e acela de a … ?
Update: Mă aşteptam la nişte noţiuni legate de etica în jurnalism, despre datoria morală a celui ce influenţează opinia publică dar so far, doar mumbo-jumbo despre Kant, Aristotel şi Platon.