Tag Archives: etichete

culori curcubeu

Eticheta #7daysofbitching

Etichetele ne ajută să catalogăm obiectele pentru a fi mai ușor de arhivat, căutat, aranjat. Atunci când sunt folosite exclusiv pentru obiecte, etichetele sunt nemaipomenite.

Problema e că ne-am obișnuit să le aplicăm oamenilor, de cele mai multe ori cu tentă negativă. Spun „ne-am” pentru că, spre rușinea și nesimțirea mea, și eu mai încadrez oamenii în categorii necorespunzătoare. Am crescut și m-am dezvoltat într-o societate unde ești încurajat să pui etichete altor oameni care sunt diferiți de tine.

Ești femeie, ai peste 30 de ani și nu te-ai măritat? O etichetă de „carieristă fără suflet, necruțătoare – heartless bitch” ți-este lipită pe spate imediat ce ai precizat funcția pe care-o ocupi într-o firmă.

Ai 30 de ani și ai vrea să-ți întemeiezi o familie cu bărbatul lângă care trăiești de ceva vreme? Ți se aplică aproape imediat eticheta de „femeie proastă care nu-i în stare să facă nimic altceva cu viața ei, așa că vrea să toarne un plod ca să aibă un motiv de laudă în fața prietenelor nemăritate”.

Știu, sunt etichete crude, nemiloase și, de multe ori, fără un gram de adevăr, dar le-am auzit și citit de atâtea ori încât am dezvoltat o oarecare imunitate la reacțiile astea. De obicei sunt folosite pe post de „argumente” atunci când nu știm cum altfel să dominăm o conversație. Ne lăudăm în grup atunci când ne înțelegem glumele banale, ne bârfim reciproc în fața celor dispuși să ne asculte frustrările și judecăm oamenii după cât de multe au în comun cu noi. Introvertiții sunt cei mai nefericiți.

Trasăm prea puține limite în ceea ce privește viața personală, ne lăudăm cu nimicuri, ne vindem afecțiunea și încrederea pe mărunți și lăsăm orgoliile copilăroase să distrugă prietenii.

Și ca să nu las cu o impresie negativă despre cele scrise mai sus, iată o poză cu nuanțele curcubeului.

See the rainbow, follow the rainbow …

culori curcubeu

Human Nature…

Ai observat cât de uşor judecăm şi etichetăm oamenii din jurul nostru?

  • Vecina de la 1 e o nesimţită pentru că îşi mătură toată mizeria în balconul meu.
  • Patronii magazinului de lângă firmă sunt nişte parveniţi şi ahtiaţi după bani pentru că au dublat preţul unui covrig în decursul a câtorva luni, deşi la brutăria din apropiere e la jumătate de preţ.
  • Bărbaţii sunt neserioşi pentru că amână lucrurile pe a doua, a treia, a “n”-a zi pe motiv că “este timp”. Categorisesc femeile după nişte criterii infantile.
  • Femeile sunt proaste pentru că sunt pripite şi şofează prost.
  • Copiii sunt retardaţi pentru că nu citesc literatură.
  • Câinii sunt nasoli că lasă păr peste tot. Şi bale. Pisicile nu, pisicile-s frumoase foc!

people walkingCert e că toţi judecăm, de multe ori superficial. Sau dacă nu judecăm, punem etichete pe lucruri şi persoane. Pentru că e mai uşor aşa. Pentru că aşa uităm de mizeria din propria ogradă şi ne bucurăm să o vedem pe cea a vecinului.  Doar suntem oameni care gândim şi acţionăm adesea superficial…

E posibil ca o greşeală făcută să-ţi anuleze toate celelalte fapte bune făcute în trecut?

Îmi reciteam o parte din posturile din trecut şi am realizat câte prostii am făcut şi am zis. Cât de mult am generalizat. Suntem atât de obişnuiţi cu generalizările încât uneori ne e greu să facem diferenţa. În acelaşi timp am observat cât de multe s-au schimbat în felul meu de a fi, de gândi, de a acţiona. Desigur, şi acum sunt impulsivă (deşi cred că e mai degrabă un “defect” al tinereţii), dar îmi dau seama mai uşor de greşelile şi prostiile pe care le fac şi le spun. Nu oricine e în stare să recunoască asta. Am observat-o în multe persoane în decursul scurtei dar aventuroasei mele vieţi de până acum. Ce mi se pare mai grav e modul în care greşelile sunt tratate de instituţii serioase, care ar trebui să respecte un cod deontologic. Da, ar trebui, la modul imperativ!

Jurnalism

Media din ultimii ani a manipulat şi a generalizat în aproape toate subiectele tratate. E uşor să atingi coarda sensibilă a omului, pentru că în felul acesta puţini vor lăsa deoparte sentimentele şi durerea pentru a vedea dincolo de lacrimile stârnite de un reportaj menit a le atrage. Iar atunci când credem că am văzut dincolo de lacrimi, devenim sceptici şi atotştiutori. Natura umană…

E şi mai uşor să disimulezi atenţia publicului de la adevărata problemă prin atacuri murdare şi ieftine.

Totul se rezumă la verbul “a alege”!

Când spun asta nu mă refer la politică ci la alegerile noastre, de zi cu zi. cute little girl orphaneDesigur, cu toţii regretăm ceva. Unii mai mult, alţii mai puţin. Şi eu am regrete. Şi eu mă gândesc uneori “de ce am spus aia, atunci? de ce nu am tăcut naibii şi nu mi-am văzut de drum?!”. Din nou, întrebări fireşti. Doar suntem fiinţe înzestrate cu o conştiinţă, nu?

Eşti un ipocrit (o ipocrită) dacă vei spune că nu ai nici un regret. Înseamnă că nu ai trăit cu adevărat. Aşa cum există bine şi rău, la fel putem lua decizii bune sau mai puţin inspirate.

Unde vreau să ajung cu prostiile mele debitate aici?! Niciodată nu vom reuşi să vedem doar situaţia dată. De cele mai multe ori vom categorisi, vom eticheta şi vom judeca după standardele şi criteriile noastre. Ceea ce contează e măsura în care te laşi influenţat de aceste etichetări!

Concluzia spune-o tu, cel/cea care citeşti acest post. Nu, nu caut o scuză comportamentului meu şi acţiunilor pe care le întreprind …

p.s: are legătură şi cu întâlnirea de vineri seara, BlogPressMeet. dar într-o mică măsură…