Tag Archives: evenimente

200-ani-istorie-evrei

200 de ani de istorie a evreilor din Oradea

Un eveniment organizat de asociaţia Cultură în mişcare, al 3-lea de până acum. Primul eveniment i-a fost dedicat lui Emanuil Gojdu (ştiai că 4, dintre zecile de tineri care-au primit burse de studiu oferite de fundaţia avocatului, au ajuns premieri ai ţării?), al doilea despre renovarea şi reabilitarea pieţei Unirii din Oradea.

Iar cel de-al treilea este dedicat comunităţii evreilor din Oradea. Evenimentul are loc la Hilton, mâine 16 aprilie.

200-ani-istorie-evrei

afis GTCI 2012

Gala Traficantului de Cultură Internațional (GTCI) 2012

Multe tablouri, o cameră cu pereții decorați cu ceasuri, proiecții de filme, concert de muzică clasică, dar mai ales un recital extraordinar susținut de Cozmin Sime. Cam asta a însemnat Gala Traficantului de Cultură Internațional pentru mine. Ah, da, era să uit de faptul că gala s-a ținut în Palatul Sonnenfeld. Sau clădirea cu Moszkva Kavezo pentru băutorii de bere.

GTCI este festivalul producţiilor de nişă, al experimentului şi experimentalului, al noilor formule şi răsturnări de convenţie sau, altfel spus, este piaţa de schimb a noutăţilor spectaculare. Festivalul urmărește realizarea unor evenimente culturale în vederea atragerii tinerilor înspre cultură, artă şi tradiţie. Festivalul este de natură underground – manifest – alternativ, aici se întâlnesc atât artiști consacrați cât și debutanți.

Cozmin e ocupat să-i încânte pe străini anul acesta, așa că nu-l mai văd la Gală. Însă sunt invitați alți artiști  din țară dar și de peste hotare, precum Andreea Bibiri, Simone Perinelli, Mike Godoroja, Dubase, Raluca Mara, Diana Oțet, Consuelo Mura, Ana Florea, Alexandra Gavrila, Acustimantico, Allan Dalla, Gabor Zsofi și mulți alții.

Anul acesta Gala s-a mutat din palatul impresionant în fosta fabrică de blănuri Rovex (str. Griviței nr. 11). Și-s foarte curioasă cum arată o astfel de fabrică, mai ales dacă încă mai sunt acolo mașinile de cusut și celelalte utilaje.

 Ediția din 2012 are loc în perioada 21-24 septembrie, iar biletul costă 15 lei/zi sau 35 lei un abonament pentru toate cele 4 zile.

Dacă vreți să veniți la Gala Traficantului de Cultură Internațional voi oferi 2 invitații celor ce-mi vor povesti pe scurt despre ultima carte citită. 

Că nu degeaba organizez Schimb de Cărți în Oradea, nu-i așa?!

afis GTCI 2012

gala traficantului de cultura 2011 oradea

Gala Traficantului de Cultură Internaţional 2011 în Oradea

gala traficantului de cultura 2011 oradeaO poartă veche de metal, ruginită, e primul lucru pe care-l vezi înainte de a păşi în Palatul Sonnenfeld. Ascunde o clădire impunătoare, frumoasă şi cochetă, în ciuda stării de degradare în care se află. La intrare m-au întâmpinat câţiva tineri îmbrăcaţi în costume negre şi pictaţi pe faţă. Mi-au zâmbit şi m-au invitat să descopăr o gală cum n-am mai văzut în ultimii ani şi cu siguranţă nu în Oradea.

„Bine ai venit!”, mi-a spus o tânără domnişoară, cochetă şi zâmbitoare. „Toată clădirea e deschisă, a fost amenajată pentru expoziţiile câtorva artişti”, mi-a mai spus în timp ce admiram imaginile postate pe pereţii culoarului ce dă în liftul ce nu mai funcţionează. Nu are motor. A fost donat unei instituţii publice. Steaguri diverse, prinse printre becuri, ornează puţul liftului, colorându-l. Imaginile de pe culoar au fost realizate în apartamentele din Palatul Sonnenfeld. Paturi rupte, scaune cu 3 picioare, haine aruncate, dulapuri uzate, tablouri prăfuite, sunt doar câteva dintre lucrurile care au rămas în urma celor ce au locuit, odinioară, în apartamentele palatului.

Un cvartet într-un bar

cvartetul intermezzoLa etajul 1 se află Moszkva, un local unde n-ai loc în zilele de sfârşit de săptămână. Fetele de la bar abia au timp să-şi tragă sufletul. „Un cocktail MuzicadeVest şi-o felie de pită cu untură”, strigă unul dintre clienţi, iar fata din spatele tejghelei scoate rapid ingredientele pentru băutură. În timpul ăsta, în sala de spectacole a Moszkvăi, se aud acorduri de vioară. Şi ce frumos sună în decorul decupat dintr-o fotografie a secolului trecut.

Am petrecut 20 de minute minunate în compania cvartetului Intermezzo. Rând pe rând, oamenii intrau, căutau un loc liber şi se lăsau pradă muzicii. Membrii cvartetului nu păreau deranjaţi de traficul din sală.

Am lăsat muzica clasică în urmă şi-am urcat un alt etaj. Pentru prima dată de când intru în clădire, am voie să văd ce e mai sus. Şi zău că nu mi-a părut rău. Într-o încăpere am văzut o expoziţie de icoane, frumos făurite, sculptate şi pictate. Într-un colţ de cameră se proiectau documentare despre români şi viaţa românilor, iar pe coridorul dintre camere pictorii locali şi-au scos lucrările în văzul publicului. Interesante, abstracte, întunecate sau pur şi simplu realiste.

Cozmin Sime

cozmin simePe când urcam la următorul etaj, auzeam vocea unui bariton. Atât de plăcută, atât de fascinantă. E Cozmin Sime, un bariton tânăr care a reuşit să adune orădeni de diferite vârste la un scurt spectacol de muzică de operă. Un om atât de carismatic, de vesel şi de optimist cum rar am mai văzut.

„Numele meu e Cozmin Sime, Cozmin cu Z pentru că tatăl meu i-a spus celui de la înregistrarea copiilor că sunt fiul zmeului sau fiul zeilor”, glumeşte artistul. A studiat în Oradea canto şi pian, apoi şi-a continuat studiile de canto în Cluj. A participat la peste 20 de concursuri naţionale şi internaţionale, iar în perioada următoare va fi aplaudat şi apreciat de belgieni.

Într-o sală alăturată timpul era măsurat cu zeci de ceasuri din diverse perioade ale evoluţiei societăţii româneşti: ceasul cu cuc de pe vremea bunicii, ceasul aurit din anii 90, până la ceasurile moderne în formă de broască sau minimaliste.

ceasuriAm uitat cum a trecut vremea, aşa că după vreo 2 ore, timp în care l-am ascultat, fascinată, pe Cozmin, am plecat să explorez şi restul clădirii. La etajul superior, într-o cămăruţă cu o fereastră spartă şi uzată, am găsit indicatorul Spre Paradis.

Am ratat apusul, ascultându-l pe Cozmin, dar şi mâine e o zi. Interesant sau ba, dar pentru a ajunge-n Paradis, trebuie să treci pe la departamentul de Marketing şi Contabilitate, o încăpere mică, unde lumina naturală ajunge doar dacă e posibil să o cari cu un sac…

Orădeni de toate vârstele au păşit în camerele palatului Sonnenfeld, curioşi fiind de moştenirea lăsată de cei care odinioară erau locatari de vază ai oraşului.

Pentru 5 lei am păşit într-o altă lume, una pe care nu credeam că am să o văd vreodată în Oradea! Mergeţi la Gala Traficantului de Cultură Internaţional, sigur veţi găsi ceva de admirat.

p.s: Ioana a cântat alături de Cozmin La vie en rose. Frumos! A mai scris şi Cipri, care a fost foarte încântat de eveniment!

Hai să fim jurnalişti de comunicate de presă!

Mă mănâncă degetele de ceva vreme să scriu articolul ăsta, însă fiind o domniţă simpatică, am spus să las de la mine. Dar aşa de tare mă mănâncă acum, încât trebuie să le scarpin cu tastele.

Situaţia asta am văzut-o de atâtea ori: jurnaliştii sunt invitaţi la diverse evenimente şi merg la care vor. Sau la care se dă de mâncare! În rest, articolele post eveniment pe care le vedeţi voi prin ziare sunt scrise pe baza unor comunicate de presă ante sau post eveniment, comunicate scrise de oameni care doresc să împărtăşească celorlalţi despre ce eveniment e vorba.

Acum, dacă tu organizezi ceva şi nu oferi de mâncare, nu-ţi vor veni prea mulţi jurnalişti. Şi ştii de ce? Pentru că nu oferi mâncare! La deschiderea Ramada (apropo, foarte fain hotel) a fost plin de “jurnalişti”! Majoritatea au dat năvală pe platourile cu mâncare (destul de multe, de altfel!) oferite de organizatori. În 10 minute, poate nici atât, totul s-a golit! Au scris toţi de eveniment, au pus poze, dar cu informaţiile din comunicat. Cei din televiziune au mai luat un interviu, câţiva au  mai filmat ceva, dar n-am văzut articole care să detalieze în vreun fel, să aibă o amprentă specifică ziarului. Mă rog, poate şi pentru că fiind un comunicat plătit, nu-ţi permiţi să scrii ce vrei, ci ceea ce vrea cel ce plăteşte.

Dar când evenimentul e important pentru comunitate şi eşti invitat, ce scuză ai? Că ţi-era foame şi organizatorii n-au dat un mic şi-o bere?! Recent am auzit o frază care m-a scos din sărite: “N-a putut să vină, dar scrie un articol din comunicatul pe care-l vom trimite“. Adică, tu vrei ca eu, cititor fidel, să-ţi rămân fidel citind acelaşi articol/comunicat pe care l-am citit în 10 alte ziare? Cum vrei ca eu să-ţi mai cumpăr ziarul dacă nu-mi oferi nimic nou? Cum vrei să-ţi rămân fidel, dacă reiese clar din articolul tău că nu ai fost la eveniment şi habar nu ai despre ce e vorba? Nu vorbim de comunicate plătite, vorbim de evenimente care au o valoare pentru comunitate, evenimente care ar merita mai mult decât un articol de 2 lei scris dintr-un comunicat de presă. Evenimente care ar merita spiritul tău de observaţie pe care se presupune că-l ai ca jurnalist!

Mă scot din sărite jurnaliştii care se aşteaptă ca organizatorii să le facă toată treaba! Acum vreo 2 ani un tip de la un anumit ziar mi-a cerut să-i scriu un articol despre evenimentul pe care-l organizam cu nişte oameni şi să-i dau şi poze, pentru că el n-are timp să ajungă! Adică, io să-ţi fac treaba? Pentru ce mama naibii mai lucraţi în presă dacă sunteţi incompetenţi? Pentru a vă lăuda cu legitimaţiile ştampilate, cu permisele de parcare?

Festivalul Luminii Oradea 2010

Am si uitat ca in seara asta se desfasoara Festivalul Luminii. Desi am primit invitatia pe mail de cateva zile (mersi Bogdan!) am uitat complet sa-ti spun de eveniment. Sa-mi fie rusine!

Anyway, timpul inca nu e pierdut pentru ca Festivalul Luminii incepe in seara aceasta, 8 mai, de la ora 21 in Parcul 1 Decembrie. Programul ce se desfasoara pana la ora 23 curpinde:

– Expoziţie de fotografii: Andriţcu Andrei, Horia Bogdan, Mara Graur, Alexandra Cioca;
– Expoziţie de artă reciclată – lucrări realizate în cadrul proiectului – Asociaţiei D`Art : “Natură pentru Artă, Artă pentru natură” de către elevii Liceului de Artă Oradea;
– Expoziţie de afişe cercetăşeşti;
– Jocuri şi concursuri cercetăşeşti;
– Cititul e la modă! – manifest al studenţilor de la Facultatea de Sociologie.
Desfăşurare:
20:30 – 21:00 Spectacol magie;
21:00 – 22:00 Teatru:
Negrean Patric – “Profetul “de Kahlin Gibran;
Ştefănuţi Adrian – “Uitucul” după Cornel Udrea, Asociaţia Culturală Experiment;
Teatru Clandestin – “A fi sau nu… Shakespeare”;
– Atelier de gulguţe – fă şi tu o gulguţă!;
Sonete – in lectura actorilor: Egyed Consuela, Olivia Putyer, Maria Poszar, Iulian Simionică.
21:15 – 22:30 Muzică: Ad-hoc Muzica Medievală, Grupul Scolar “Oltea Doamna”, Cercetaşii;
21:30 – 22:30 Poezie – Clubul de poezie “Sala 07”.

OSUT face 20 de ani

…. ca la 20 de ani, fără griji şi fără bani! Adică devine studentă, că e o organizaţie. În 27 martie, anul ăsta, fireşte! Oricum, studenţia din Timişoara e categoric mai mişto decât cea din alte oraşe, mai puţin recunoscute pentru centrele universitare.

Şi dacă tot vor politicienii ăştia să scoată studenţii de la cârma Senatelor Universităţilor, io vă propun să vă distraţi la aniversarea celor 20 de ani de OSUT (pentru orădenii mai puţini familiarizaţi cu Timişoara, OSUT=Organizaţia Studenţilor Universităţii de Vest din Timişoara).

osut
Programul zilei de 27 martie:

Reuniunea de 20 de ani de la 11.00 în Aula
Traininguri de la 15.00 la 19.00 (înscrierile se fac aici):

  • Social Media cu Elena Pochia sau eleny, sala 203, ora 15.00
  • Tehnici de prezentare şi pregătirea unei prezentări, reprezentanţi Toastmasters, sala 303, ora 15:00
  • Fotografie şi editare în Photoshop cu Radu Carnaru sala  206, ora 15:00

Party în Q Cafe pentru toată lumea de la ora 21.00, unde vom anunţa căştigătorul Work and Travel în Grecia.

No, fain îi?!

Studenti, teatrul va asteapta!

Care sunt cele mai mari dorinţe ale studentului român? Un pat cald, o studentă focoasă, mâncare şi beutură. No, ghinion! Pentru astea trebuie să pui osul la muncă. Norocul tău că cineva se gândeşte la nevoia de socializare şi de culturalizare a studentului orădean. Tu, ăla din spatele sălii, scoate-ţi handsfree-ul din urechi, pune-ţi ochelarii de vedere şi citeşte cu atenţie următoarele rânduri:

Asociaţia Studenţilor din Universitatea Oradea (next time use BCC!) s-a gândit să vă mai scoată de prin baruri şi să vă ofere şansa de a vă cultiva oleacă, dacă sistemul educaţional nu face prea multe în sensul ăsta. Aşa că săptămâna viitoare sunteţi invitaţi la teatru şi la bal.

Iote mai jos calendarul pieselor de teatru (perioada 17-22 noiembrie) la care studenţii orădeni pot intra pe baza carnetului de student vizat.

* Marţi, 17 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „CHIRIŢA EUROPARLAMENTARĂ” adaptare după Vasile Alecsandri, regia artistică Ion Sapdaru. Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

* MIERCURI, 18 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „TOT MORT, TOT MORT?” de Mark Twain, adaptarea scenică de David Ives, regia artistică Petre Bokor. Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

* Joi, 19 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „CERERE ÎN CĂSĂTORIE”, de A.P. Cehov, regia artistică Petre Panait. Locaţie: Sala Studio

* vineri, 20 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „MENAJERIA DE STICLĂ”, de Tennessee Williams, regia artistică Chris Nedeea. Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

Ah, ziceam şi ceva de un bal. După ce aţi inspirat o gură proaspătă de cultură, tot ăştia de la Asociaţia Studenţilor Orădeni vor să vă trimită să o vedeţi pe Andreea Bănică. Nu prea văd legătura, dar cine-s eu să comentez?!

Studenţi şi studente, miercuri, 18 noiembrie, prezentaţi-vă (de bunăvoie şi nesiliţi de cineva!) în discoteca No Problem la Balul Bobocilor.

No, binie-i?

Schimb de Carti Oradea – 11 octombrie 2009

Revenim cu Schimb de Cărți Oradea, după o binemeritată vacanță de vară. Vă propun să ne întâlnim duminică, 11 octombrie 2009, începând cu ora 15, la Casa del Caffe, pe str. Vasile Alecsandri nr. 5 (vis-a-vis de ieşirea din Pasajul Vulturul Negru).

Poți veni cu orice carte ți-a plăcut și poți să iei orice carte îți place din cele aduse de ceilalți participanți.

Vă aștept!