Tag Archives: excursii

Septembrie-n Bratca

Da, da, știu că imediat intrăm în noiembrie, iar eu public poze din septembrie din Bratca. Cui nu-i place, să nu se uite, na! :))) Dar a fost o plimbare relaxantă și din motive de muncă și proiecte abia acum am găsit câteva minute să editez puțin (contrast, crop și watermark) pozele din excursie. Bine, drept e că nu cred că interesează pe cineva, în afară de mine și cei care-am fost în excursie, să vadă poze cu Bratca și-un câine, dar pt că acesta e blogul meu și eu decid ce public, iaca poze.

Am găsit multe brândușe de toamnă și le-am adăugat la colecția de poze cu flori. Singurele plante (roade, de fapt) pe care le culeg prin excursii sunt fructele de pădure: afine, merișoare, zmeură, frăguțe. Sau, când trecem prin sate, mai culeg câte-un măr ori un ciorchine de struguri.

Viața-i prea scurtă pentru a sta doar în casă.

brandusa-bratca

bratca-de-sus

bratca-livada

caine-cu-bat-in-gura

craita

flori-in-par

photoception

amfiteatrul-boga

Padiș, iulie 2015

O floare văzută pe Valea Galbenei. Mi-am zis că-i bună de afișat pe blog. Deși nu-i nici bine încadrată și nici punctele de focalizare nu-s taman nimerite. Dar când atârni deasupra apei, cu un picior prins de-un lanț, iar cu o mână îmbrățișezi un colț de stâncă, zău că punctele de focalizare nu-s primordiale …

floare-mov-valea-galbenei

 

valea-galbena

Aproape de izbucul Văii Galbene (Padiș), înainte de porțiunea de lanțuri. Ne-am aprovizionat cu apă rece și fără pic de gust de clor. Acum îmi pare rău că am lăsat răul de înălțime să mă cuprindă și n-am făcut o poză cu cele 3 (sau 4?!) marmite uriașe, una sub alta, care se văd când treci printr-o parte îngustă a traseului Văii Galbene. Superb peisajul!

poza-cetatile-ponorului

Poză din Cetățile Ponorului. Nu-i grozavă, dar io m-am simțit nemaipomenit că am reușit să evit mulțimea de pe traseu, coborând ușor și cu grijă printre uriașii bolovani. Nu-mi luați exemplul, io am 50 de kile cu tot cu bocanci și flexibilitatea unei mâțe sălbatice.

Am întâlnit mulți, tare mulți turiști străini. E interesant cum turistul străin (ungur, polonez, american) poate veni echipat în Padiș, cu bocanci și haine sintetice, care se usucă rapid, cu șosete trase peste glezne și o șapcă/pălărie care să-l ferească de soare, cu ghiozdanul în spate și cu bețe de trekking. Însă, cu excepții desigur, turistul român vine-n balerini/sandale/teniși și-n blugi/fustă (?!?), cu poșetuța de piele într-o parte, oripilându-se la văzul traseului. Care traseu marcat, deși nu-i complicat, presupune ceva mai multă dibăcie decât urcarea scărilor rulante din mall.

amfiteatrul-boga

pietrele-boghii

vedere-pietrele-boghii

Ultimele 3 poze sunt făcute din Amfiteatrul Boga sau Pietrele Boghii. Traseu ușor, marcat.

selfie cu cizme pe creste

#PrinBihor 2014

E atât de frumos Bihorul. Și-s atât de multe de văzut, de pozat, de trăit, de cățărat. De iubit.
Iar io, ca o zevzeacă, aleg să-mi fac poze pe creste. Cu cizmele colorate.
Pun bateriile aparatului la încărcat, golesc cardul. Caut agenda aia mică, să am ce nota. Mâine vreau să aflu câteva povești interesante de #prinbihor.
Și poate cât de curând vă povestesc despre un profesor de geografie din Vârciorog și cât de bine cunoaște el munții Pădurea Craiului.

Dacă n-ai fost prin Bihor până acum, să-ți fie rușine!

selfie cu cizme pe creste

pe marginea cascadei

Primul aven: Câmpeneasca

„Lalalala, nu mă uit în jooooos, lalalalalala nu mă uit în jooooos, nu mă uit, nu mă uit în jooooos!”.

Tot asta cântam în minte pe măsură ce treceam buclă după buclă prin „mâna curentă”. Și cum mă lonjam io frumos dintr-o buclă-n cealaltă, ajung la balcon. Și dau să mă odihnesc, deși nu eram obosită, dar așa-i frumos, să te hodinești după ce-ai trecut peste 3 bucle mândre.

„No, haidă tu, uită-te la cascadă, cum curje ea frumos vreo 40 de metri”, mi-a zis Vlad după ce mi-am așezat fundul pe balconul stâncii.

balconul din pestera campeneasca

Ah, da, nu v-am spus? Mi-e frică de înălțime. Mi-e atât de frică încât la Vârciorog, la antrenamente, cu greu reușesc să urc mai mult de 3-4 metri pe coardă. Și totuși am reușit să cobor într-un aven cu o cascadă de 40 de metri. Bine, io n-am coborât decât vreo 20-25 metri, că la ultima coborâre m-am miorlăit.

Coborârea în aven a fost ușoară, mai ușoară decât mi-am închipuit că va fi. Poate și pentru că am coborât ca o broască, lipită de stâncă. Urlau oamenii la mine să fac ceva, orice numai să las stânca-n pace, că eram prea posesivă cu bietul perete. Dar la cât eram de concentrată să cobor cât mai bine și repede, cine-a mai băgat de samă urletele?!

coborand ca o broasca in aven

La urcare, în schimb, și-a făcut apariția dracul panicii. Am urcat prima fracționare relativ ușor. Mă lonjasem frumos în amaraj și, în timp ce așteptam să urce Emil până la următoarea fracționare, am început să simt cum mă trec valuri de căldură. Gura mi se uscase, iar coarda parcă începea să se învârtă. De obicei astea sunt primele simptome ale atacului de panică. Le cunosc prea bine, le-am trăit de prea multe ori. Singurul lucru pe care l-am putut face, pentru a nu intra în panică, a fost să … cânt.

Și-am început cu :

„Foaie verde busuioc,

Când o văd, mai iau un foc.

Șalalalala, Șalalalala!”

emil urcand in pestera campeneasca

Norocul meu că zgomotul cascadei a acoperit complet micul moment muzical. Partea bună e că știu ce să fac în eventualitatea unui atac de panică pe coardă. Partea proastă e că io cânt fals.

Am evitat pe cât posibil să mă uit în jos și-am preferat să-mi fixez privirea pe cizmele lui Emil, care urca înaintea mea pe coardă.

Pentru începători am ținut morțiș să povestesc modul în care am trecut peste panică pentru că e bine să știți cum vă puteți controla singuri emoțiile. Nu contează că râde vreun speolog de voi, important este să treceți de momentul în care simțiți că vă blocați. Important e să nu vă gândiți la hău, ci la cât de bine e să depășești o barieră psihică.

pe marginea cascadei

Follow me on Twitter

image

Zilele astea suntem prin Timişoara. Pentru că internetul mi-e limitat la mobil, poţi să fii la curent cu aventurile noastre prin Cimişoara urmărindu-mă şi pe twitter.
În altă ordine de idei, la Şag plouă de azi dimineaţă, sper să fie vreme bună mâine, când ne timişorim.