Asociaţia Studenţilor din Universitatea Oradea (next time use BCC!) s-a gândit să vă mai scoată de prin baruri şi să vă ofere şansa de a vă cultiva oleacă, dacă sistemul educaţional nu face prea multe în sensul ăsta. Aşa că săptămâna viitoare sunteţi invitaţi la teatru şi la bal.

Iote mai jos calendarul pieselor de teatru (perioada 17-22 noiembrie) la care studenţii orădeni pot intra pe baza carnetului de student vizat.

* Marţi, 17 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „CHIRIŢA EUROPARLAMENTARĂ” adaptare după Vasile Alecsandri, regia artistică Ion Sapdaru. Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

* MIERCURI, 18 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „TOT MORT, TOT MORT?” de Mark Twain, adaptarea scenică de David Ives, regia artistică Petre Bokor. Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

* Joi, 19 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „CERERE ÎN CĂSĂTORIE”, de A.P. Cehov, regia artistică Petre Panait. Locaţie: Sala Studio

* vineri, 20 noiembrie

ora 18.00 – piesă de teatru „MENAJERIA DE STICLĂ”, de Tennessee Williams, regia artistică Chris Nedeea. Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

Ah, ziceam şi ceva de un bal. După ce aţi inspirat o gură proaspătă de cultură, tot ăştia de la Asociaţia Studenţilor Orădeni vor să vă trimită să o vedeţi pe Andreea Bănică. Nu prea văd legătura, dar cine-s eu să comentez?!

Studenţi şi studente, miercuri, 18 noiembrie, prezentaţi-vă (de bunăvoie şi nesiliţi de cineva!) în discoteca No Problem la Balul Bobocilor.

No, binie-i?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

E moral şi etic să informez viitorii studenţi de anul 3 jurnalism de riscurile la care se supun dacă se încred în vorbele unui demagog?

Asta aşa, ca fapt divers. Noi oricum suntem destul de supăraţi pe acel profesor căruia nu-i pasă de studenţi, nu-i pasă dacă avem cursuri sau nu, aş putea chiar spune că nu-i pasă deloc de secţia de Jurnalism. Nu că i-ar păsa prea mult decanei.

E corect şi moral ca un profesor să nu-ţi dea toate cursurile necesare pentru a trece licenţa? Dar pentru a-i înţelege mai bine materia? Săracul, s-a uitat chiorâş peste bibliografia pentru examen, spunând că habar nu are cine e Christians dar cică se va informa. Poate dupa 15 iunie va afla mai multe …

Sunt obosită de la cât am căutat cursuri şi mi-am conspectat cazuri, nervoasă şi foarte supărată pe faptul că acel profesor nu şi-a dat nici un pic de interes pentru noi, însă ne-a ţinut discursuri demagogice despre datoria noastră de jurnalişti, despre mita pe care au încasat-o jurnalişti importanţi din presa bihoreană, despre cât de proşti suntem ca studenţi, despre cum vom scrie că facultatea asta e una de rahat şi cum ne vom vărsa frustrările pe el, un biet profesor care a încercat să ne înveţe ceva moral.

Mă tot gândeam dacă ar fi etic să spun despre el că e un profesor demagog şi lipsit de bun simţ. Parcă se potriveşte atât de bine actualei scene politice din România …

Mulţumesc domnule profesor pentru că ne-aţi dat toate şansele de a pica acest examen important. Vă mulţumesc pentru lecţia pe care ne-aţi dat-o. Cu siguranţă gestul dvs. nu va rămâne fără răsplată!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Aşa că, pentru a înţelege mai bine materia, vă dau o problemă de etică prin care vreau să aplic cateva principii pe care le-am studiat în ultimele 2 zile: etica imperativă kantiană şi modelul aristotelic.

Se dă următoarea situaţie: un minor a săvârşit o crimă, a ucis un alt copil dar mai mic.

Din punctul de vedere etic si moral al jurnalistului vei:

a). scrie un reportaj complex despre fapte, de îndată ce ai aflat toate detaliile cazului, indiferent de vârsta minorului, de implicaţiile sociale asupra familiei victimei deoarece principiul pe care te bazezi e acela al adevărului care trebuie aflat. Adică în reportaj se vor putea afla numele inculpatului, situaţia socială: şcolară, familială etc., dar şi detalii despre familia victimei. Nu există calea de mijloc să scrii doar despre făptaş.

b). vei scrie un reportaj amplu despre cele întâmplate doar după ce s-a pronunţat sentinţa, abia atunci dând detalii despre numele şi situaţia familială a faptaşului precum şi detalii despre familia victimei. Înainte de proces, vei scrie despre eveniment dar ţinând cont de dreptul la intimitate al celui incriminat (un minor) şi dreptul familiei victime la protecţie.

Dacă am fost prea vagă în enunţ, luaţi voi un caz concret şi haideţi să-l dezbatem. Mi-ar prinde tare bine exerciţiul ăsta.

Ce spuneţi, vă băgaţi la o discuţie despre etica în jurnalism?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

După ce în primul an am cumpărat toate cărţile de care aveam nevoie, azi am descoperit că doar 2 îmi sunt folositoare pentru licenţă.

Adică, am dat 150 de lei pe nişte cărţi care nu-mi folosesc la licenţă. Măcar au fost interesante şi am rămas cu ceva din lecturarea lor.

Tot azi am aflat că taxa pentru înscrierea la licenţă e 500 lei! Da, ai citit bine: 500 lei!!!! Am rămas şocată când mi-a spus Designerul. Şocul a continuat când şefa de an mi-a confirmat suma. Atâta spor la învăţat am acum, cât are chef câinele să stea în lanţ când afară plouă torenţial!

Şi mi-am luat şi tot concediul de odihnă acum, să am timp să învăţ. Taxa pentru înscrierea la licenţă e aproape cât un salariu de orădean.

Poate mă lămureşte cineva: de ce taxele astea sunt atât de mari? De fapt, pentru ce e taxa asta? Chiar nu ştiu, vreau şi eu să ştiu pentru ce o să dau 500 de lei din agoniseala mea din ultimele luni!

Voi cât aveţi taxa de înscriere în licenţă?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Eu, ca viitor jurnalist, n-ar trebui să studiez ceva cursuri de limba română la facultate? Da, am şi eu probleme, în liceu nu se mai face gramatică iar din clasa a 8-a, multe s-au schimbat. În schimb trebuie să studiez materii stupide precum “Comunicare Politică” sau alte prostii legate de politică şi Drept studiate în anul 2.

Puii mei (e blogul meu, am voie să spun aşa ceva!), majoritatea absolvenţilor de jurnalism habar nu au să scrie coerent 2 fraze! În loc să-i înveţi lucruri de bază în jurnalism, le violezi neuronii cu stupidităţi legate de politică? Hai să fim serioşi!

Dacă tot facem facultate după sistemul de la Bologna, nu mai bine ne învăţăm studenţii să scrie în primii 3 ani de facultate, urmând a-i specializa pe un domeniu în cei 2 ani de master?

Ăsta nu se vrea a fi un post scris la ură sau ceva de genul. Dar jurnalismul a devenit o meserie pe care orice retard o poate practica şi culmea, e şi plătit pentru asta. Altfel nu-mi explic cum de se acceptă cu atât de multă nonşalanţă greşeli grosolane, lipsa de documentare şi, mai ales, dezinformarea în masă la nivel naţional.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Una dintre întrebările de la examenul de azi sună cam aşa:

Care este diferenţa dintre graniţă şi frontieră?

Acum să vă văd! Da, e o diferenţă. În timpul examenului mi-am amintit de un somn bun din clasa a 12-a, parcă, atunci când profa’ de geografie îl întreba pe colegul din spate dacă e vreo diferenţă între graniţă şi frontieră. Mi-am adus aminte de răspunsul parţial al profei’ (pesemne că nu dormeam atât de adânc!) şi l-am scris pe foaia de examen.

Profesorul de azi a fost atât de amabil încât ne-a spus de la început că putem să ne inspirăm din cursuri dar nu ne vor ajuta. Şi aşa a fost. Am avut şi eu prima dată ocazia, în cei 3 ani de facultate, să copiez şi n-am avut ce copia! Fir-ar!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Unde e dom’le Quark? Corel? Photoshop ceva? Neah, pozele în continuare sunt trimise la editor cu o descriere pe verso!

Iepuraşule, hai şi ne lămureşte că doar tu faci pagini de ziar şi machete!

S-avem baftă şi Doamne dă de-un 5. Doar suntem în ultimul an!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Mă uit în portofel. Gol! Nici măcar un leu. Of, iarăşi am rămas fără bani! Mă uit după bancomate… Nici unul. Din Nufărul şi până în centru nu există un bancomat de Raiffeisen! A fost unul în Lotus, chiar la intrare dar l-au scos când au început lucrările de modernizare.

Merg liniştită până la Piaţa Mare, unde e BCR-ul. Nu-mi venea să cred când am văzut ditamai coada la bancă. Când m-am apropiat, m-am liniştit observând că oamenii stăteau la coadă să intre în bancă. Le-o fi fost frică de uşile alea care se rotesc?! Un moşulică simpatic făcea ture în faţa băncii, indecis.

Anyhow, reuşesc să-mi scot bani de la ATM-ul BCR-ului şi mă îndrept spre staţia de taxi. Evident, nici măcar un taxi disponibil.

Mâna deja îmi era îngheţată pe o carte pe care am început să o citesc, mi-era foame şi somn, aşa că o pornesc agale spre staţia de tramvai de la Parc. Se aprinde beculeţul şi îmi amintesc de faptul că tramvaiele de pe linia 1 încă funcţionează, neavând legătură cu cele de pe linia lui 3 din Cantemir.

Am avut noroc, am stat doar 5 minute până a venit 1N şi am ajuns, în cele din urmă, la firmă.

Odată ajunsă la firmă, primesc vestea de la colegu designer că am un orar atât de încărcat la facultate, încât pentru a ajunge la toate cursurile, ar trebui să renunţ la serviciu, viaţă personală şi somn.

Proiecte peste proiecte, noi sarcini de serviciu, noi atribuţii, nervi cauzaţi de facultate. Sunt în anul 3, presimt că mă aşteaptă multe nopţi nedormite şi drumuri la bibliotecă.

Apropo, nenea bibliotecaru’ de serviciu, aveţi primele ediţii ale ziarelor? Ar trebui să fac un proiect pe tema asta. Promit să o iau de mânuţă pe Adela săptămâna asta şi să venim să returnăm cărţile luate.

Ţie cum ţi-a mers azi?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Mulţi bobocei (ceva îmi spune că nu au fost nici jumate din ei), puţini studenţi din anii 2 şi 3. Profesori lipsă (a dat gripa-n universitari!), cei prezenţi aranjaţi la 4 ace.

S-a dat startul la prima generaţie de masteranzi de la Bologna, îndrumător de an e prof. Borza. (dacă vă promite internet wireless şi puncte în plus la examene pentru referate şi lucrări, să nu-l credeţi!)

Spre deosebire de anul trecut, Paul Magheru ne-a onorat cu absenţa. Prin urmare n-am mai avut parte de discursuri demagogo-patetice din partea clasei politice.

Claudiu Pop ne-a spus câteva cuvinte despre facultate, oportunităţi şi campania electorală de unde mulţi studenţi pot mânca o pită! Din fericire, s-a limitat la câteva minute.

Per ansamblu, n-a mai fost chiar aşa de plictisitor. Poate şi din cauză că decana a scurtat festivitatea pe motiv de vânt şi frig. Plus că verigheta de proaspăt om însurat a colegului designer, Iepuraşu‘, a stârnit mai mare interes printre colege decât deschiderea anului universitar.

Apropo, veste bună pentru colegi: încă mai sunt mere!!! Prin urmare, luna asta e de mers la şcoală, până nu scutură oamenii ăia toate merele din pomi!

Câteva poze:

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

De fapt, cum să nu fie uşor dacă jurnalismul online a importat baza din gazetărie. Desigur sunt diferenţe, dar per ansamblu e aceeaşi Mărie cu o pălărie mai sofisticată.

Când am ieşit din sală (după vreo 30 de minute) am aşteptat o colegă, să nu merg singură înspre serviciu. Pe măsură ce alţi colegi ieşeau din examen auzeam expresii de genul:

“Vai, oare am scris cum era în curs?”, “N-am reuşit să copiez nimic, fir-ar!”, “Oare mă depunctează mult dacă am uitat să-i spun fraza asta?” …

Poate mi s-a părut uşoară materia pentru că oarecum asta fac sau poate pentru că mi-a plăcut mult cursul de presă scrisă. Niciodată n-am fost genul de elev care să tocească o lecţie iar în teze sau în examene să transcrie textul din caiet. Aşa mai îmi scapă un dezacord, mai o cacofonie, mai mănânc litere sau inventez cuvinte. Prefer să scriu ceea ce am înţeles din curs sau ceea ce ştiu din experienţă.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.