Azi am dat ultimul examen din sesiunea asta. La Geografie Politică. Nici nu ştiu de ce ne-au băgat pe gât şi materia asta. Pe zi ce trece încep să-mi dau seama cât de neînsemnată şi neimportantă e facultatea de jurnalism, indiferent de Universitate sau oraş. În loc să studiezi doar baza jurnalistică (cum sa scrii un articol, documentare, reportaje, surse etc), fără porcării gen “Politică” şi “Geografie”, pe care să te specializezi, dacă vrei, la master, ei ne bagă tot felul de rahaturi de materii din care oricum nu înveţi ceva. Cică-s materii opţionale dar e obligatoriu să le studiezi. Pentru ce le mai zice opţionale, zău că nu ştiu!

Una dintre întrebările de la examenul de azi sună cam aşa:

Care este diferenţa dintre graniţă şi frontieră?

Acum să vă văd! Da, e o diferenţă. În timpul examenului mi-am amintit de un somn bun din clasa a 12-a, parcă, atunci când profa’ de geografie îl întreba pe colegul din spate dacă e vreo diferenţă între graniţă şi frontieră. Mi-am adus aminte de răspunsul parţial al profei’ (pesemne că nu dormeam atât de adânc!) şi l-am scris pe foaia de examen.

Profesorul de azi a fost atât de amabil încât ne-a spus de la început că putem să ne inspirăm din cursuri dar nu ne vor ajuta. Şi aşa a fost. Am avut şi eu prima dată ocazia, în cei 3 ani de facultate, să copiez şi n-am avut ce copia! Fir-ar!

Azi am examen la Conceperea şi Elaborarea Ziarului. Am tot citit cursurile, unele chestii le-am mai studiat în primul an, altele au rămas în urmă …

Unde e dom’le Quark? Corel? Photoshop ceva? Neah, pozele în continuare sunt trimise la editor cu o descriere pe verso!

Iepuraşule, hai şi ne lămureşte că doar tu faci pagini de ziar şi machete!

S-avem baftă şi Doamne dă de-un 5. Doar suntem în ultimul an!

Am aşteptat vreo 20 de minute un tramvai, citind relaxată, până mi-am dat seama că nici un tramvai nu trece. Aşa că am pornit la pas până spre Cantemir să văd ce e baiul. Acolo am zărit tramvaiul sărit de pe şine. Fiind întârziere, m-am gândit să iau un taxi.

Mă uit în portofel. Gol! Nici măcar un leu. Of, iarăşi am rămas fără bani! Mă uit după bancomate… Nici unul. Din Nufărul şi până în centru nu există un bancomat de Raiffeisen! A fost unul în Lotus, chiar la intrare dar l-au scos când au început lucrările de modernizare.

Merg liniştită până la Piaţa Mare, unde e BCR-ul. Nu-mi venea să cred când am văzut ditamai coada la bancă. Când m-am apropiat, m-am liniştit observând că oamenii stăteau la coadă să intre în bancă. Le-o fi fost frică de uşile alea care se rotesc?! Un moşulică simpatic făcea ture în faţa băncii, indecis.

Anyhow, reuşesc să-mi scot bani de la ATM-ul BCR-ului şi mă îndrept spre staţia de taxi. Evident, nici măcar un taxi disponibil.

Mâna deja îmi era îngheţată pe o carte pe care am început să o citesc, mi-era foame şi somn, aşa că o pornesc agale spre staţia de tramvai de la Parc. Se aprinde beculeţul şi îmi amintesc de faptul că tramvaiele de pe linia 1 încă funcţionează, neavând legătură cu cele de pe linia lui 3 din Cantemir.

Am avut noroc, am stat doar 5 minute până a venit 1N şi am ajuns, în cele din urmă, la firmă.

Odată ajunsă la firmă, primesc vestea de la colegu designer că am un orar atât de încărcat la facultate, încât pentru a ajunge la toate cursurile, ar trebui să renunţ la serviciu, viaţă personală şi somn.

Proiecte peste proiecte, noi sarcini de serviciu, noi atribuţii, nervi cauzaţi de facultate. Sunt în anul 3, presimt că mă aşteaptă multe nopţi nedormite şi drumuri la bibliotecă.

Apropo, nenea bibliotecaru’ de serviciu, aveţi primele ediţii ale ziarelor? Ar trebui să fac un proiect pe tema asta. Promit să o iau de mânuţă pe Adela săptămâna asta şi să venim să returnăm cărţile luate.

Ţie cum ţi-a mers azi?

Pentru cei de la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea Oradea, anul universitar a început azi, 2 octombrie. Nu de alta, dar noi avem sediul mai departe de Universitate şi era musai să avem o mică festivitate care să nu se ţină la ora 17, ca anul trecut.

Mulţi bobocei (ceva îmi spune că nu au fost nici jumate din ei), puţini studenţi din anii 2 şi 3. Profesori lipsă (a dat gripa-n universitari!), cei prezenţi aranjaţi la 4 ace.

S-a dat startul la prima generaţie de masteranzi de la Bologna, îndrumător de an e prof. Borza. (dacă vă promite internet wireless şi puncte în plus la examene pentru referate şi lucrări, să nu-l credeţi!)

Spre deosebire de anul trecut, Paul Magheru ne-a onorat cu absenţa. Prin urmare n-am mai avut parte de discursuri demagogo-patetice din partea clasei politice.

Claudiu Pop ne-a spus câteva cuvinte despre facultate, oportunităţi şi campania electorală de unde mulţi studenţi pot mânca o pită! Din fericire, s-a limitat la câteva minute.

Per ansamblu, n-a mai fost chiar aşa de plictisitor. Poate şi din cauză că decana a scurtat festivitatea pe motiv de vânt şi frig. Plus că verigheta de proaspăt om însurat a colegului designer, Iepuraşu‘, a stârnit mai mare interes printre colege decât deschiderea anului universitar.

Apropo, veste bună pentru colegi: încă mai sunt mere!!! Prin urmare, luna asta e de mers la şcoală, până nu scutură oamenii ăia toate merele din pomi!

Câteva poze:

Adineaori m-am întors de la examenul de Jurnalism Online şi pot spune că a fost cel mai uşor examen ever!

De fapt, cum să nu fie uşor dacă jurnalismul online a importat baza din gazetărie. Desigur sunt diferenţe, dar per ansamblu e aceeaşi Mărie cu o pălărie mai sofisticată.

Când am ieşit din sală (după vreo 30 de minute) am aşteptat o colegă, să nu merg singură înspre serviciu. Pe măsură ce alţi colegi ieşeau din examen auzeam expresii de genul:

“Vai, oare am scris cum era în curs?”, “N-am reuşit să copiez nimic, fir-ar!”, “Oare mă depunctează mult dacă am uitat să-i spun fraza asta?” …

Poate mi s-a părut uşoară materia pentru că oarecum asta fac sau poate pentru că mi-a plăcut mult cursul de presă scrisă. Niciodată n-am fost genul de elev care să tocească o lecţie iar în teze sau în examene să transcrie textul din caiet. Aşa mai îmi scapă un dezacord, mai o cacofonie, mai mănânc litere sau inventez cuvinte. Prefer să scriu ceea ce am înţeles din curs sau ceea ce ştiu din experienţă.