Tag Archives: familii

capra

Coalițiile, familiile și valorile morale

La sfârșit de săptămână am fost la munte, la răcoare. Am scos cortul, sacul de dormit și salteaua la aer. Am ajuns pe Valea Boiului, că există tren din Oradea până-n Bratca. După ce-am văzut că peste tot e plin de oameni, am ales să ne oprim undeva deasupra văii, destul de aproape de cascade. Jos erau câteva familii, care tocmai se instalau. 3 sau 4 familii cu copii.

Ne-am gândit că-i mai liniște să campăm aproape de familii cu prunci decât lângă adolescenți sau studenți. Greșit! Nu doar că familiile s-au comportat ca niște maimuțe abia căzute din copac, au făcut un tărăboi toată noaptea. Pentru că de aia au murit oamenii la revoluție, ca unii să-și permită mașini cu boxe din care să urle-n toată valea manele!

Era un cer senin, plin de stele, răcoare afară, o atmosferă excelentă. Până s-a trezit maimuța șef din tribul familiilor să dea mai tare la muzică, să scoată laserul verde și să chiuie.

Familia și valorile morale

De dimineață citeam despre Coaliția pentru Familie, ăia de urlă că un prunc poate crește doar într-o familie formată dintr-o femeie și-un bărbat, căsătoriți. Ăia de urlă că asistăm la degradarea valorilor morale și familiale. Nu contest necesitatea unor valori morale într-o familie, contest faptul că acestea chiar există în multe uniuni familiale. Pentru că, de fiecare dată când ies din bula mea, mă lovesc și de oameni care par crescuți în copac.

De la ce mi-a crescut însă tensiunea? De la asta: „Statutul căsătoriei să fie întărit prin nerecunoașterea formelor alternative de conviețuire, precum concubinajul („uniunile civile”). Creșterea și educarea copilului într-un mediu familial complet și stabil, cu o mamă și un tată, să fie întotdeauna prioritatea politicilor publice și a legislației din domeniu. Știm cu toții că familia, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, este singura relație interumană ce asigură mediul ideal nașterii, creșterii și educației copiilor.” Zău că pasajul de mai sus sugerează că ne întoarcem în trecut, când femeile văduve erau marginalizate, iar tații cu prunci erau stigmatizați. Mai lipsește să aruncăm cu pietre în cei care nu-s blonzi și cu ochi albaștri și e pachetul complet!

Sunt curioasă de ce uniunile civile nu pot transmite valori morale și familiale, mai ales în cazuri în care oamenii locuiesc împreună, se înțeleg, nu urlă la copil, nu se bat, nu se ceartă ca la ușa cortului. Un simplu act semnat de ambele părți nu transferă valorile morale și familiale, dar poate deveni un uriaș motiv de frustrare pentru cei care s-au căsătorit sub presiunea socială.

Educație

Îmi și imaginez câte valori morale și-au asimilat pruncii din cele 4 familii care-au venit la munte să facă scandal, la fel ca pruncii ce vin din familii unde e la modă să-ți bați odrasla pentru orice mică tâmpenie sau precum copiii care vin din familii creștine unde alcoolul e la fel de important ca pita zilnică.

N-ar fi mai util să punem accent pe educarea tinerilor, că violența n-are ce căuta într-o familie – și asta pentru că în România încă e mișto să te lauzi că-ți bați nevasta – că oamenii pot avea orientări sexuale diferite cu care se nasc și care nu sunt contagioase, că o mamă singură nu e o stricată?

Mă mir că încă nu s-a trezit o minte creață să amendeze femeile care au trecut de 30 de ani și încă n-au prunci. Sau să arunce cu pietre în femeile care nu vor prunci. Oh, wait, asta oricum se întâmplă, virtual sau verbal. Aparent e o crimă dacă o tipă singură sau măritată declară că nu-și dorește copii.

De ce unele organizații irosesc energia pe proiecte stupide, când ar putea să pună mai mult accent pe educație?

capra

upside down

Un mic experiment

Vara asta toridă a încins spiritele din te miri ce motive. Acum refugiații reprezintă problema majoră în toată țara, deși nu prea ne afectează direct, și a împărțit populația în tabere.

Dintre miile de afirmații fără argumente, 2 mi-au crescut tensiunea atât cât să fie normală:

  • că refugiații, ca și țiganii, se înmulțesc în număr tot mai mare și de asta Europa o să fie musulmană în 20 de ani
  • că oamenii din țările civilizate preferă să țină câine sau pisică decât să facă prunci. Și asta e marea problemă a europenilor, că în loc să facă prunci, cresc animale de companie.

Experimentul meu ar fi așa: întreabă 5 oameni care n-au copii, dacă, în următorul an, și-ar asuma responsabilitatea unei familii.

Întreabă 5 prieteni de-ai tăi – mai ales bărbați, că ăștia fug de prunci de parcă ar fi Satana! – dacă ar vrea să aibă copii și dacă nu, de ce. Ascultă-le argumentele și apoi trage o semi concluzie.

Aruncăm vina pe animalele de companie, în loc să vedem că, de multe motivul e egoismul. Suntem egoiști, vrem să experimentăm cât mai multe, să cunoaștem cât mai multe, să vedem cât mai multe. Și nu văd nimic greșit în asta.

Plus că ne e frică pentru ziua de mâine. Și, în cazul meu, nu vreau un copil trofeu (cu care să mă laud de parcă ar fi singura mea reușită în viață). Aș vrea ca pruncii mei, dacă o să-i am vreodată, să fie mândri de mine și de reușitele mele. Așa cum și eu îmi admir părinții pentru că nu ne-au sufocat, ne-au încurajat să ne trăim viața pe cont propriu și nu ne-au ținut acasă cu forța, șantajându-ne emoțional așa cum am văzut în atât de multe cazuri.

Nu vreau o familie doar pentru că dă bine în pozele de pe facebook. Vreau o familie pentru că știu că pot face față și unei asemenea responsabilități.

Mă rog, io-s deja prea bătrână ca să mai sper la o familie și mărițiș. Așa am citit pe interneți …

upside down