Weeds e noul serial ce ne-a fermecat. Iar melodia de intro se potriveşte ca o mănuşă ideii serialului. Viaţa din suburbiile americane, orăşelele destinate oamenilor cu facultăţi, persoanelor care au afacerile lor, care au un anumit statut social. Însă odată ce te infiltrezi în comunitatea lor, îţi dai seama că e la fel de ţesută de intrigi şi bârfe la fel ca orice altă comunitate. Ba e chiar mai intrigantă şi mai periculoasă, cel puţin pentru statutul social atât de greu de obţinut sau de păstrat pentru unii.

Viaţa oamenilor din suburbia Agrestic, California, e  încărcată de clişee şi de … de iarbă, căci de aici vine şi numele serialului. Eroina serialului e Nancy, o văduvă care vinde iarbă şi prăjiturele din iarbă pentru a-şi putea întreţine viaţa şi pe cei doi copii în acelaşi cartier select.

Melodia Little Boxes, intro-ul serialului, a fost scrisă Malvina Reynolds (cântăreaţă de folk şi un activist politic, un fel de Ada Milea de la noi) în 1962 în urma unei călătorii cu maşina prin oraşul Daly City, California. Melodia a ajuns un succes datorită lui Pete Seeger, un cântăreţ american de muzică folk.
Cf. Wikipedia:

The song is a political satire about the development of suburbia and associated conformist middle-class attitudes. It refers to suburban tract housing as “little boxes” of different colors “all made out of ticky-tacky”, and which “all look just the same.” “Ticky-tacky” is a reference to the shoddy material used in the construction of housing of that time.

Filmul ăsta puteau foarte bine să-l denumească „Familia e cea mai importantă!”, pentru că asta unul dintre aspectele atinse. Superficialitatea omului, importanța pe care o atribuim unor lucruri aparent nesemnificative, egoismul specific ființei umane și câte și mai câte clișee/învățături au mai predicat în filmul Up in the Air!

George Clooney e angajatul de succes care are un țel: să călătorească mult. Atât de mult încât să atingă cele 10 milioane de mile de zbor, să atingă „nemurirea” printre companiile de zbor. Iar pentru a face acest lucru, se bucură de avantajele serviciului, chiar dacă acesta presupune anunțarea veștilor proaste. Adică, George sau Ryan, după rolul din film, e cel investit de companii pentru a concedia angajații. Diplomat, direct și zâmbitor, pare să simpatizeze cu omul, însă îl cam doare în cot de soarta oamenilor pe care îi concediază. Și de ce l-ar interesa? Fiecare om își croiește soarta. În drumul său colecționează carduri de loialitate și zâmbete false…

În definitiv, egoismul nu e un lucru rău ci doar prost interpretat. Faptul că porți deasupra umerilor povara unei vieți încărcate, a unui serviciu stresant, a unei ipoteci, a familiei, a tuturor prietenilor, nu te face un erou. De fapt, te transformă într-un om fără energie, un om care nu se poate bucura de lucrurile simple în viață. Un om care a uitat ce a dorit să devină în copilărie, un om care nu-și mai duce traiul pentru el și bucuriile sale, ci devine o mașinuță frustrată. Sau dimpotrivă: devii un om care știe să-și canalizeze energia spre lucruri cu adevărat importante, cum e familia. E un film care pune în balanță superficialitatea omului și nevoia sa de a aparține de ceva și de a crede în ceva: o familie, o comunitate, un grup.

Mă rog, am filosofat prea mult dar și asta e una dintre concluziile peliculei. Sunt curioasă de nuvela lui Walter Kirn. Sper să apuc să o citesc cât mai curând!

Concluzia: Up in the Air e un film ce merită văzut!

Cam aşa suntem şi noi: alergăm după cariere, bani şi prosperitate, ajungând să fim înghiţiţi complet de idealuri. Uneori ne confundăm cu funcţiile şi puterea.

Nu e neapărat un lucru negativ ci mai degrabă e o chestiune de echilibru.

Alma from Rodrigo Blaas on Vimeo.

via bibliotecaru de serviciu

Richie mi-a adus aminte de probabil singurul serial pe care nu am avut voie să-l văd. Când a apărut Twin Peaks în România aveam doar 6 ani. O copilă foarte curioasă care s-a speriat de piticul din camera cu pătrățele. Atât mai țin minte din serial: piticul și camera aceea. Erau lucruri foarte înspăimântătoare pentru un copil de 6 ani care încă trăia în lumea frumoasă a copilăriei inocente.

Coloana sonoră de la Twin Peaks, interpretată de Julee Cruise, am regăsit-o pe vremea când lucram la radio. Serile ploioase de duminică, așa numitele seri în care se fac bebeii, erau singurele momente când aveam voie să difuzez muzică mai lentă. Iar Julee Cruise, alături de Simply Red și Barry White, erau la ordinea zilei. Pentru Richard Marx aveam nevoie de … altceva. Mă rog, asta e mai puțin important.

Julee Cruise este o artistă americană, născută în 1 decembrie 1956, în Creston, Iowa, SUA. Single-ul Falling, coloana sonoră a Twin Peaks, a fost lansat în 1990. De-a lungul anilor a lansat 3 albume însă cred că Falling rămâne piesa de rezistență a carierei sale. A colaborat cu David Lynch și Angelo Badalamenti pentru majoritatea melodiilor lansate.

Vocea sa „angelică”, după cum a fost descrisă de Badalamenti, a captivat atenția publicului avid după altceva, ceva sublim și liniștitor în același timp. În timp ce „imperiile” se prăbușeau, vocea lui Julee a fost ca un pansament pentru cei sătui de violențe

Am început anul 2010 într-un mod cât se poate de plăcut: după ce am băut tot vinul spumant, am golit platoul cu șnițele și murături, ne-am uitat la filme cu mafioți și filme cu băieți de cartier. De data aceasta vom povesti puțin despre peliculele care prezintă viața celor implicați în societatea mafiotă.

Fie că vorbim de italieni sau ruși, mexicani ori chinezi, societățile mafiote sunt bine închegate și drastice. Aș putea chiar spune că se bazează pe principiul selecției naturale, unde cel mai puternic trăiește și se înmulțește.

Desigur, violența e la ordinea zilei, sânge vărsat în numele unor orgolii sau idei tâmpite, gloanțe care zboară peste tot și neapărat un trădător. Fie că vorbim de un polițist sub acoperire, un consilier care s-a lăcomit, întotdeauna într-un film cu mafioți vei avea o „cârtiță”.

I’m gonna make you an offer you can’t refuse!

Cel mai bun film ce prezintă societatea italiană mafiotă e, fără îndoială, Nașul (The Godfather), regia Francis Ford Coppola. Marlon Brando a făcut un rol excelent iar Al Pacino e fantastic. În ciuda violențelor specifice acestei lumi, filmul ecranizează foarte bine relațiile familiale dar și pe cele sociale, dintre familie și restul lumii. Mario Puzo, autorul nuvelei Nașul (1969) a portretizat o lume care poate fi ușor găsită în societatea modernă, chiar și în secolul 21. Abia aștept să citesc și cartea

You see this knife? I’m gonna teach you to speak English with this fucking knife!

Un alt film despre societățile mafiote care mi-a plăcut enorm de mult e Gangs of New York în regia lui Martin Scorsese.  Nu sunt fană Leonardo di Caprio dar îmi place Daniel Day Lewis. Rasismul și naționalismul se îmbină în această producție și rezultă o lume împovărată de ură, răutate, violență și sete de răzbunare.

That’s either one of two things: Either you’re somebody, or you ain’t nobody.

American Gangster, producția anului 2007 cu Denzel Washington și Russel Crowe în rolurile principale, e unul dintre cele mai bune filme cu gangsteri/mafioți care a fost făcut în anii 2000. Nu degeaba Ridley Scott e considerat un regizor de top. Cu toate că în American Gangster nu putem vorbi de o familie condusă de un Don sfătuit de consigliere, de o ierarhie specifică mafiei italiene, ne e prezentată evoluția personajului interpretat de Denzel: de la un puștan visător, la unul dintre cei mai nemiloși oameni de afaceri ai lumii interlope. Un tată model, un soț ideal dar un om de afaceri crud, criminal de crud…

Ție ce filme cu mafioți ți-au plăcut în mod deosebit?

Update:

Din categoria celor mai bune filme cu mafioți neapărat trebuie să amintesc și de Scarface, Bugsy, The Departed și Casino. La recomandarea voastră, le-am revăzut și mi-au plăcut la fel de mult ca prima dată când le-am văzut. Al Pacino e cu adevărat isteric în Scarface iar Warren Beatty a fost fermecător în Bugsy. Pentru cei care n-au văzut filmul, Bugsy e cel care vine cu ideea unui oraș al cazinourilor, orașul respectiv fiind Las Vegas-ul de azi. Păcat că moare din cauza unei femei… (some) Women are evil!