Happy chicken is aliveee!!! I-a luat ceva vreme până şi-a dat seama că ouăle astea nu se pot cloci…

Read the rest of this entry »

Ca să nu mai existe dubii că nu aş fi bună de soţie, azi i-am pregătit (de fapt, ne-am pregătit că şi eu pap!) brutei mici peşte la grill.

Aseară i-am curăţat, deşi urăsc să curăţ peşti (mereu am senzaţia că se uită la mine şi mă condamnă că-i tai capul!), i-am spălat bine să nu aibă chestia aia negricioasă înăuntru şi i-am sărat.

Am învelit castronul în folie de aluminiu (să nu iasă mirosul de peşte) şi l-am băgat la frigider până azi dimineaţă.

Apoi am luat condimentele pentru peşte, le-am amestecat cu ulei şi am purces la ungerea bucăţilor de peşte cu maglavisul de ulei şi condimente.

Până am curăţat grillul, până am verificat dacă mai e gaz în butelie, până am reuşit să scap de mirosul de peşte de pe mâini şi am spălat vasele, condimentele au avut timp să intre în carne.

Apoi, la grill am făcut un experiment: o bucată am învelit-o în folie de aluminiu iar restul de carne le-am aşezat pur şi simplu pe grătar.

Le-am lăsat la foc mic aproximativ 35 de minute. După primele 10 minute ne venea să luăm bucăţile de peşte de pe grill şi să le înfulecăm, atât de bine mirosea.

Bucata de peşte învelită în folie s-a făcut bine, diferenţa dintre cele care nu au fost învelite e că era mai moale şi fără coaja puţin arsă.

Uite minunăţia:

Acu, io ştiu că nu arată ca la restaurant, dar noi suntem de la ţară aşa că n-avem bai dacă pătrunjelul nu era vioi ci ud că tocmai îl spălasem.

În caz că vrei un pont despre mujdeiul de usturoi citeşte mai departe: căţeii de usturoi se dau pe răzătoarea mică, apoi se amestecă bine cu sare. După ce s-au omogenizat, se adaugă o linguriţă de oţet şi se amestecă până se face un fel de spumă groasă. După care încet-încet torni ulei, ca la maioneză.

Et, voila! Mujdei pufos de usturoi! Fără aşa ceva noi nu păpăm peşte. Ceea ce înseamnă că azi nu ieşim din casă şi nici nu primim musafiri!

Poftă mare dragilor!

Credeai că mint?

Am promis că voi scrie despre localurile din Lugoj, cele în care am avut ocazia să cinăm.

Domacris Parc – de evitat!

Primul local unde ne-am aciuiat pentru a ne răcori la un pahar de ceva licoare, a fost Domacris Parc (lângă Parcul Copiilor), o pizzerie mică şi cam murdară. Din fericire la Domacris Parc locurile de nefumători sunt bine delimitate de locurile pentru fumători, unde pui că arată mai bine (canapele din piele, mese curate).

Toaleta e într-o stare jalnică, gresia şi faianţa colorată nu reuşesc să ascundă rugina toaletei şi a robinetelor. Ca să nu mai spun că dispozitivul ăla pentru săpun lipsea cu desăvârşire. Read the rest of this entry »

Vineri seară, pe nepusă masă am plecat la Cluj, la Restaurantul Tokyo, de pe str. Gh. Marinescu nr 5. Pe drum am avut ceva emoţii, dat fiind faptul că a fost prima dată când am mers la Cluj cu maşina. Cu atât mai mult cu cât era noapte. Aveam în minte tot felul de accidente oribile care se întâmplă pe şosele cu serpentine, tiruri răsturnate, maşini distruse, tot tacâmul. Pesemne trebuie să renunţ la ştirile tv de dimineaţă şi la filmele americane stupide cu Steven Seagal. Read the rest of this entry »