©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Aseară i-am curăţat, deşi urăsc să curăţ peşti (mereu am senzaţia că se uită la mine şi mă condamnă că-i tai capul!), i-am spălat bine să nu aibă chestia aia negricioasă înăuntru şi i-am sărat.

Am învelit castronul în folie de aluminiu (să nu iasă mirosul de peşte) şi l-am băgat la frigider până azi dimineaţă.

Apoi am luat condimentele pentru peşte, le-am amestecat cu ulei şi am purces la ungerea bucăţilor de peşte cu maglavisul de ulei şi condimente.

Până am curăţat grillul, până am verificat dacă mai e gaz în butelie, până am reuşit să scap de mirosul de peşte de pe mâini şi am spălat vasele, condimentele au avut timp să intre în carne.

Apoi, la grill am făcut un experiment: o bucată am învelit-o în folie de aluminiu iar restul de carne le-am aşezat pur şi simplu pe grătar.

Le-am lăsat la foc mic aproximativ 35 de minute. După primele 10 minute ne venea să luăm bucăţile de peşte de pe grill şi să le înfulecăm, atât de bine mirosea.

Bucata de peşte învelită în folie s-a făcut bine, diferenţa dintre cele care nu au fost învelite e că era mai moale şi fără coaja puţin arsă.

Uite minunăţia:

Acu, io ştiu că nu arată ca la restaurant, dar noi suntem de la ţară aşa că n-avem bai dacă pătrunjelul nu era vioi ci ud că tocmai îl spălasem.

În caz că vrei un pont despre mujdeiul de usturoi citeşte mai departe: căţeii de usturoi se dau pe răzătoarea mică, apoi se amestecă bine cu sare. După ce s-au omogenizat, se adaugă o linguriţă de oţet şi se amestecă până se face un fel de spumă groasă. După care încet-încet torni ulei, ca la maioneză.

Et, voila! Mujdei pufos de usturoi! Fără aşa ceva noi nu păpăm peşte. Ceea ce înseamnă că azi nu ieşim din casă şi nici nu primim musafiri!

Poftă mare dragilor!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Credeai că mint?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Domacris Parc – de evitat!

Primul local unde ne-am aciuiat pentru a ne răcori la un pahar de ceva licoare, a fost Domacris Parc (lângă Parcul Copiilor), o pizzerie mică şi cam murdară. Din fericire la Domacris Parc locurile de nefumători sunt bine delimitate de locurile pentru fumători, unde pui că arată mai bine (canapele din piele, mese curate).

Toaleta e într-o stare jalnică, gresia şi faianţa colorată nu reuşesc să ascundă rugina toaletei şi a robinetelor. Ca să nu mai spun că dispozitivul ăla pentru săpun lipsea cu desăvârşire.

Berea e ieftină (Silva la 2 lei, Ursus Negru la 3 lei), pizza de 350 gr. e 12 lei, cea mai mare pizza fiind de 450 gr. Făcând o comparaţie cu pizzeriile din Oradea, e mai scumpă pizza din Lugoj. La Bridge, pizza Quattro Stagioni la 750 gr. e 14 lei. Mă rog, detalii neinteresante!

Domniţa ce ne-a servit (nu cred că avea mai mult de 19 ani) a fost simpatică, puţin cu capul în nori dar simpatică şi amabilă. Asta a mai salvat aparenţele şi impresia pe care ne-a lăsat-o localul.

Ah, o altă observaţie: atunci când comanzi pizza trebuie să ceri şi ceva sos sau ketchup care se plătesc separat. Nu e ca în Oradea, unde ţi se pune la dispoziţie ketchup dulce, picant, oregano şi ardei iute, toate fiind incluse din partea casei, cum s-ar zice. Oricum sosul de usturoi e bun, aşa am prins gustul pizzei, acum vreo 8 ani.

Înainte la Domacris Parc se servea cea mai bună pizza din Lugoj. Pesemne timpul şi-a spus cuvântul şi lucrurile se schimbă.

Pentru o pizza la 2 farfurii, 2 Ursus negru, un Pepsi şi o clătită la cuptor am plătit cam 30 de lei. Accesibil.

Regalo – pizza pe vatră

A doua zi ne-am strâns la Regalo, un local situat în centrul oraşului. Frumos decorat, curat şi elegant. Aşa pot descrie restaurantul în doar câteva cuvinte. Domniţa ce ne-a servit a fost amabilă, nu s-a strâmbat când am rugat-o să ne aducă lămâie la bere, ba chiar a fost promptă.

Pizza a fost delicioasă, făcută pe vatră. Fălcuţa s-a plâns că e cam subţire aluatul dar aşa e şi la Bridge în Oradea. Şi aici trebuie să plăteşti extra pentru sos iar cea mai mare pizza e de 450 gr. Din câte ştiam, lugojenii nu papă ca puii de găină …

Per total am fost încântaţi de Pizzeria Regalo. Local central, preţuri accesibile, servire mai bună decât în unele localuri orădene.

După Regalo ne-am îndreptat spre un pub despre care am auzit poveşti, că e unic în oraş, că au muzică bună, că e fain amenajat etc.

Rock baby, rock!

E vorba de Zodiac, situat vis-a-vis de răposatul supermarket Artima, devenit peste noapte Carrefour. Pub-ul e chiar interesant, construit la subsol, totul e din cărămidă în interior, decorat cu tot felul de tablouri cu zodii, semnificaţii astrologice etc.

Arată foarte bine însă cel mai mult mi-a plăcut muzica. În cele 3 ore cât am tras de o cafea şi un pahar de bere am auzit Vama Veche, The Doors, Louis Amstrong, Frank Sinatra, Guns’n'Roses, Metallica şi multe alte formaţii de genul ăsta. Ce nu mi-a plăcut a fost partea cu muzica prea tare când lumea începea să vină.

Apropo, cafeaua lungă cu lapte din Zodiac e foarte bună.

Faţă de acum 4 ani, când ieşeam şi eu cu prietenele prin localuri lugojene, multe s-au mai schimbat. Şi din câte am observat, ăsta e doar începutul. Presimt că anul viitor Lugojul va fi asaltat de fast-food-uri chinezeşti.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Cluj – final frontier!

Despre Cluj ştiam doar că are un primar gospodar şi că galeriile CFR Cluj şi Universitatea Cluj se iau mereu la bătaie când se întâlnesc. Din fericire n-am probat asta. În ciuda lipsei luminii solare, am descoperit un oraş interesant. Coline peste tot (un fel de San Francisco al Ardealului), viaţă de noapte, terase multe, cluburi cu firme luminoase interesante, însă o biserica veche m-a fermecat în cele câteva secunde cât am apucat să o văd. Căminele studenţeşti arata bestial în comparaţie cu cele ale Universităţii din Oradea, poliţia chiar patrulează noaptea prin mini-campusul pe care l-am vizitat pe la 3 dimineaţa iar străzile clujene sunt mai îngrijite decât cele orădene.

Per ansamblu, mi-a plăcut Clujul. Dar Braşovul rămâne cel mai frumos oraş pentru mine. Cel puţin până la proba contrarie.

La restaurant

Am plecat din Oradea pe la ora 9 şi am ajuns la restaurant pe la ora 23.30. Când am intrat pe terasa localului, o tanti într-un costum negru ne-a zâmbit şi ne-a îndrumat spre o masă pentru 5 persoane. La câteva secunde după ce ne-am aşezat a venit la noi o domnişoară îmbrăcată într-un chimonou galben cu flori albastre. Machiată discret, domnişoara ne-a dat meniurile după care a revenit cu 5 şerveţele din pânză. Le-a aşezat în faţa fiecăruia dintre noi după care a plecat după o specialitate oferită din partea casei : tofu cu sos de soia şi verdeaţă. După vreo 2 minute s-a întors pentru a ne aduce beţişoarele şi tacâmurile. Şerveţelele respective sunt pentru spălatul mâinilor înainte de mâncare. Miroseau foarte bine.

După ce am întors meniul pe toate părţile, domnişoara ne-a oferit informaţii despre preparate. Până la urmă am ales un fel de legume prăjite într-un sos, care le-a făcut crocante iar ceilalţi 4 (Laurenţiu, Milan, Dragoş şi Laura) au optat pentru un meniu cu supă, orez, salată de legume şi carne de pui în colţunaşi. Aştept să citească Milan postul ăsta pentru a mă lămuri asupra denumirilor preparatelor.

Mâncarea a fost foarte bună, dar şi foarte multă. Pentru că eu mănânc aproape cât un pui de pisic (asa-mi zicea bunica în copilărie) am luat restul de păpică la pachet. Sosurile de soia sunt foarte bune, iar salata a fost excelentă. Preţurile sunt accesibile: un suc 4-5 lei, meniul lui Laurentiu a fost 22 de lei iar legumele cu sos comandate de mine au fost 21 de lei. Totuşi e mai rentabil să optezi pentru un meniu.

La taifas

După ce am terminat de mâncat am am stat la taclale cu domnişoara ce ne-a servit. Ne-a povestit de clienţi care s-au speriat când au auzit din ce e făcut sushi (orez fiert cu oţet şi zahăr peste care se pune peşte crud şi se serveşte cu sos) dar care după ce au încercat prima bucată nu s-au mai oprit până nu au devorat cel puţin 4 porţii.

De asemenea am aflat că restaurantul mai are un sediu în Iulius Mall unde se bucură de succes, mai ales pentru faptul că e un sushi fast food.

Cel mai interesant mi s-a părut faptul că domnişoara în cauză chiar era interesată de cultura japoneză, a fost foarte amabilă şi chiar dacă am depăşit ora închiderii nu s-a grăbit să ne strângă masa pentru a pleca odată. Ba chiar m-a lăsat să fac poze în interiorul localului.

Pentru cei nefamiliarizaţi cu localurile tematice, Tokyo Restaurant e singurul local din România care are un bucătar japonez. S-a văzut asta.

Back home

Pe la 3 dimineaţa (după o scurtă vizită prin oraş) am plecat înspre Oradea. La vreo 15 minute după ce am ieşit din Cluj m-a răpus oboseala, am înţepenit pe bancheta din spate după care bruta mică mi-a furat somnul pentru a-mi sforăi pe umăr. Pe la ora 5 dimineaţa am ajuns acasă. Niciodată nu mi-a fost atât de dor de patul ăsta.

Parcă e mai palpitant să pleci într-o excursie pe nepusă masă decât după pregătiri îndelungi. Oricât de somnoroasă am fost pe drumul înapoi, mi-am pierdut somnul după ce am ajuns pe şoseaua de centură a oraşului dinspre Metro. Groaznic drum!

Abia aştept să mai mergem, dar de data aceasta vreau să văd Clujul sub lumina zilei.

Câteva poze. Pe celelalte le găseşti aici!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Am fost să mâncăm preparate japoneze de la Tokyo Restaurant din Cluj. Foarte fain local! Oraşul arata bine, cel puţin noaptea.

Mâine, când voi fi în stare să încropesc un post mai detaliat vă voi arăta şi poze. Acum e nani time for me! Again!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Ai nevoie de legume (eu nu m-am complicat şi am cumpărat legume congelate), orez cu bobul mare, un borcan de Uncle Ben’s de sos chinezesc, piept de pui, pesmet, vreo 3 ouă şi condimente pentru pui.

Pieptul de pui îl tai în bucăţi potrivite iar într-un castronel amesteci ouăle şi condimentele pentru pui. Între timp, în oale separate pune la fiert legumele congelate şi orezul.

Bucăţile de piept de pui le dai prin făină de grâu, apoi prin ou şi condimente şi la final prin pesmet, urmând ca mai apoi să le pui la fript.

După ce orezul şi legumele s-au fiert, le-ai clătit printr-un jet de apă rece şi le-ai amestecat într-un vas mai mare, adaugi sosul chinezesc şi din nou amesteci. Evenual mai adaugi puţină sare, dacă nu e de ajuns.

Voila!

Dinner is served! Nu uita de vinul roşu şi de o companie plăcută. Poftă bună!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Da, ştiu frigăruile au un gust mai bun şi mai deosebit dacă sunt gătite pe grătar dar iarnă fiind am ales varianta la cuptor. Să ştiţi că sunt bune.

Ai nevoie de piept de pui dezosat, vreo 3 ardei mari roşii sau verzi, 3 roşii, 3-4 cepe roşii (au gust mai bun cele roşii decât cele albe atunci când sunt fripte), ciuperci-vreo jumate de kilogram, câteva bucăţi de cârnaţi afumat, câteva bucâţi de slănină (merge şi şuncă sau costiţă fără os, dau o aromă deosebită), sare, piper, condimente pentru grătar sau d-alea pentru porc (chiar daca e carne de pui, prinde un gust apetisant) şi un pahar de vin.

Taie ingredientele în bucăţi; mai mici sau mai mari, nu contează. Important e să le poţi pune apoi pe beţişoare. După ce le-ai curăţat şi tăiat le condimentezi şi pui puţin ulei (fie de floarea soarelui fie de măsline).

Aşa. Acum treci la etapa în care le tragi în beţigaşe. Le aranjezi cum îţi vine ţie, cum ai chef şi înainte de a le da la cuptor recomand să stropeşti frigăruile cu vin. Când le întorci de pe o parte pe cealaltă, le mai stropeşti oleacă.

Rezultatul final ar trebui să arate cam aşa :

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.