Tag Archives: funny

titic adulmeca berea

Pisica, parfumul şi alcoolul!

Pentru cei care nu ştiu prea multe despre animalele de companie, pisici în particular, musai să precizez că felinele comunică prin mirosuri şi limbaj non-verbal. Doar cu oamenii comunică prin mieunături. Asta ca să înţelegi mai bine ce voi povesti în următoarele paragrafe. TheMitsi mă recunoaşte după voce, înfăţişare şi miros. Totuşi, de fiecare dată când îmi schimb parfumul, se apropie cu grijă de mine. Nu-mi recunoaşte mirosul, deşi ştie că e vocea şi figura mea.

Astă vară, la fabrica Farmec pe care-am vizitat-o în cadrul ClujBrands Tour, mi-am făcut un parfum care-mi place tare mult. Nu e foarte puternic şi conţine esenţă de mosc. Nu-mi plac parfumurile dulci sau prea tari (mi se pare mai senzuală o femeie care poartă un parfum care se simte atunci când o îmbrăţişezi). titic adulmeca berea

După 1 lună, timp în care a stat închis ermetic în sticluţă, am început să-l folosesc. Mmm, pe cât de mult mi-a plăcut mie parfumul, pe atât de mult i-a displăcut mâţei! Prima reacţie a pisicii: cââhhh! A hâsâit şi-a fugit! S-a ascuns într-o cutie şi a ieşit abia după ce-am momit-o cu o gustare.

De atunci, de fiecare dată când aduc acasă parfumuri sau soluţii cu mirosuri puternice (pentru ea, având în vedere că aproape-şi bagă nasul în sticle, e foarte tare orice miros), e precaută şi se apropie cu grijă de ţintă.pisica linge sticla bere

Nu la fel, însă, procedează în cazul băuturilor alcoolice. Cred că soarta a făcut o glumă şi ne-a pus în cale o pisică … alcoolică! De fiecare dată când Laurenţiu deschide o sticlă cu vin, bere sau şampanie, mâţa începe să miorlăie ca o disperată. Ca un narcotic în sevraj care vede drogul pe tava asistentei, la dezintoxicare. Nu-i dăm alcool, dar uneori mai nimereşte să lingă sticlele goale.

Acum câteva luni, după ce-am sărbătorit toată noaptea cu şampanie, am lăsat sticla aproape goală în cameră, pe jos. Uşa închisă, pisica se juca prin coridor. De îndată ce-am intrat în cameră, mâţa ţuşti! la sticla cu şampanie şi, până să apucăm să reacţionăm, i-a şi dat 2-3 limbi.

Zilele trecute, istoria se repetă. No, ce să-i fac?! Parfumurile nu-i plac, dar alcoolul o atrage ca un magnet! Ptiii, drăcie!

catzilla

Cum să chinui o pisică

Se spune că pisicile sunt prostuţe pentru că mănâncă iarbă. De parcă noi n-am avea nevoie de fructe şi de legume din când în când, pentru a linişti stomacul îndopat cu diverse cărnuri. De fapt, pisicile sunt haioase tocmai pentru că le poţi momi şi păcăli cum vrei şi când vrei.

Cea mai simplă cale prin care poţi tortura, încet şi sigur, o pisică e să-i arăţi ghiveciul cu iarba pisicii, dar să nu-i dai acces la verdeaţă până nu-i îndeajuns de mare. Fireşte că despre iarbă vorbesc. Cea din imagine încă nu a ajuns la înălţimea necesară, mai are nevoie de vreo 2-3 zile. De data asta nu am plantat grâu, ci ovăz.

iarba pisicii

Pentru a continua tortura, se rupe un fir de iarbă şi de flutură prin faţa pisicii. E indicat să porţi mănuşi când faci asta. Sau să-i tai gheruţele. E posibil să te alegi cu nişte urme dureroase.

pisica pofticioasa

Odată ce a simţit mirosul apetisant al ierbii, asigură-te că ză felis catus domesticus nebunus nu se întinde prea mult. Dacă nu ajunge la firul de iarbă, poate să sară şi să-ţi apuce mâna cu ghearele. Nu vrei asta! Flutură firul la înălţimea la care poate ajunge.

catzilla

După ce-ai ademenit-o, grijă la degete. Muşcătura de felis catus domesticus nebunus poate să-ţi provoace traume pe viaţă! Şi e mortală în cazul specimenelor felis catus domesticus paranoicus.

Masculii din această specie, mai mari şi mai pofticioşi, necesită o atenţie sporită întrucât dintr-o singură îmbucătură îţi pot reteza braţul!

privire de pisica inocenta

Repet: pentru ca această metodă de tortură să funcţioneze, felis catus domesticus nebunus nu trebuie să aibă acces la iarba din ghiveci până când firele au ajuns la înălţimea de 10 cm! Nici măcar privirile inocente şi galeşe nu trebuie să te înduplece.
Prima lecţie de torturare a pisicii se încheie aici. Revenim în curând cu alte metode de tortură de succes!
pisica in balcon

Asemănarea dintre o pisică şi o soacră

În fiecare dimineaţă e aceeaşi treabă: pisica începe şi bombăne până când îi dau atenţie şi ne jucăm. Am obişnuit-o prost, recunosc. De obicei îmi place să ne jucăm dimineaţa, vreo 10 minute, până se face cafeaua. Dar sunt momente când n-am chef să-i aud miorlăiturile şi nici nu-s în dispoziţie de joacă. Aşa că o ignor. TheMitsi / Ţiţic nu se supără. Vede că nu-i zic nimic, nici măcar nu-i arunc vreo privire, dar îi dau de mâncare, mai miaună vreo 2 minute şi-şi găseşte ea ceva de făcut. De regulă, vreo jucărie uitată prin balcon îi atrage atenţia.

Aşa şi soacrele. Când vrei mai multă linişte, atunci încep să bombănească. Partea proastă e că dacă le ignori, se supără. Şi vai de fundul tău dacă ai reuşit să superi soacra.

Desigur, nu e vorba de experienţa mea. E ştiut faptul că pe mine nu mă iubesc deloc soacrele, pentru că, de multe ori, vorbesc mai mult decât ele. Dar asta e o poveste pentru o altă zi.

Mai bine urmăreşte-o pe Ţiţic mieunând. Spune lucruri foarte interesante. Mai ales că în clipul ăsta abia îşi făcea încălzirea şi de îndată ce-am pus telefonul deoparte, şi-a dat drumul la gură…

 

Matthew Gray Gubler si criminalul din New York

Matthew Gray Gubler e tânărul actor ce-l interpretează pe Dr. Spencer Reid în serialul Criminal Minds. E un tip cam ciudat dar în sensul bun. E foarte slab, înalt şi face parte din categoria persoanelor cu cearcăne permanente.

Într-o zi se plimba pe o stradă din New York şi făcea poze la tot ce l-ar fi putut inspira pentru desenele sale. În spatele lui, două matahale se certau. La un moment dat matahalele ajung foarte aproape de el şi îl întreabă de ce face poze.

Matthew, aşa slăbuţ şi speriat, se întoarce şi … matahalele se sperie de el. Cearcăne, slab, părul relativ lung, înalt şi cu ochii mari. S-au gândit imediat că e un criminal în serie.

Asta e povestea pe scurt pentru cei ce nu cunosc limba engleză. Matthew are un stil unic de a povesti.

Viespile carnivore

Sâmbătă dimineaţă. Terasa “popotei” din Arsenal Park. Câţiva bloggeri, uşor mahmuri sau cu ficatu-n gât, se adunau de prin toate tufele…

Nu dăm nume, că nu e frumos, nu-i aşa Brută Mică? 😀

Şi cum încercam noi să ne reculegem cu o cafea tare şi un mic dejun sănătos, cine crezi că încearca să ne saboteze trezirea? 2 viespi. Şi nu orice viespi ci d-alea carnivore.

Din motive de ficat ocupat cu bere şi pălincă, cineva şi-a uitat şunca în farfurie. Viespile, simţind mirosul de carne procesată, s-au aciuiat şi s-au servit. Nici măcar nu s-au sinchisit să întrebe dacă am terminat de mâncat.

Viespele la sunca
Viespea la sunca

Şi cum îşi tăiau ele, dragele de ele, bucăţele de şuncă, mintea mea ţesea planuri menite a combate aceste vietăţi feroce. Cine ştie?! mai devreme sau mai târziu, ar fi încercat să ne mănânce!

Duminică dimineaţă planul meu era pus în aplicare. O viespe a sfârşit decapitată în urma unui atentat nefericit la miere, iar alte 4 s-au înecat, din greşeală, în cafea!

Deci planul meu a funcţionat! Am salvat lumea şi cremwuştii!