Tag Archives: Ilie Bolojan

Cel mai sigur pariu

Ar fi fost alegerile locale din Oradea. Serios! Aș fi câștigat un pariu pe tema: așa-i că iese Bolojan primar în Oradea? Pentru că, în opinia mea (reflex dobândit după The Good Wife), n-a existat un alt candidat puternic, unul care să i se opună, cu argumente, idei etc.

Știu că-s discuții pe tema Bolojan vs. Oradea, ba că-i primar bun, ba că nu-i așa, că-i vândut Selina și RER și așa mai departe. Dar toate discuțiile astea au făcut un lucru: l-au ținut pe Bolojan în gura lumii. Oriunde-am ieșit din casă, am auzit de Bolojan. La coadă la oficiul poștal, la supermarket (o tanti voia să fie ironică la adresa unui prunc, de față cu vânzătoarea și-i spusese că-i dă Bolojan înghețată numai să se miște din loc), la piață, pe interneți. Bolojan parcă a fost acea celebritate a momentului care a murit și de care toată lumea-și amintește dintr-o dată. Ok, nu-i cea mai potrivită comparație, dar subliniază exact ideea.

În afară de Vușcan, care fie vorba-ntre noi ar face carieră-n București, unde-i plin de păcălici cu gura mare, de niciun alt candidat la Primăria Oradea n-am auzit. Am văzut ceva știri despre Nadia Pal, care miza foarte mult pe combaterea mirosurilor îngrozitoare care vin când de la ferma de porci, când de la Zahărul. Și zău că i-aș fi acordat votul dacă ar fi avut vreo șansă. Pentru că problema asta a mirosului pestilențial mă afectează și pe mine, chiar mai mult decât parcările sau ecranul uriaș din centrul orașului unde poți vedea meciuri de fotbal.

Adelina de la PSD a trecut neobservată, am aflat că există cu vreo 2 săptămâni înainte de ziua votului. Pe internet a fost inexistentă pentru mine. La fel și cu ceilalți candidați. Am aflat de ei în ziua votului, de pe buletin. Așa am văzut că și Alexandrinuța cea naivă și-ar fi dorit un fotoliu de consilier. Cu câteva zile înainte de vot am dat peste promisiunile unuia de la PSD care vrea internet gratuit pentru studenți. În condițiile în care în Oradea nu sunt suficiente locuri în cămine, unde mâncarea e proastă pentru că-i asigurată de o firmă ce face catering la majoritatea instituțiilor de stat orădene, unde cursurile nu-s deloc aliniate cu ceea ce se cere pe piața muncii, ei promit internet gratuit. De parcă n-ar exista internet gratuit în aproape tot orașul!

Poate trăiesc într-o bulă, de fapt nu poate ci sigur trăiesc în propria-mi bulă, unde primesc doar informațiile pentru care mi-am setat niște filtre destul de bune, dar pe internet n-am văzut mai nimic despre vreun alt candidat la Primăria Oradea. Și-o spun din prisma omului simplu, care consumă știri pe internet, iese-n oraș și mai aruncă un ochi pe pliante.

În timpul ăsta, io încă aștept un răspuns de la Primăria Oradea despre strada pe care locuiesc

miting_usl_oradea_iulie_2012.1

poza-i de la mitingul organizat de roșii în centrul orașului.

iar-se-sparge-strada

Da’ cu strada mea ce aveți?

Am amânat mult timp să scriu articolul ăsta, pentru că nu-s genul de om care se plânge când lucrările incomodează. Pentru simplul fapt că-s conștientă că n-ai cum să construiești fără praf ori mizerie. DAR!

Un pic de context: în campania electorală de acum 8 ani, Ilie Bolojan a organizat o întâlnire cu blogării. Și, pe lângă subiectul care ardea la momentul respectiv – construirea unei mostruozități de cruce pe Ciuperca, a menționat că nu vor mai exista lucrări făcute fără un plan. Practic, dacă o stradă va fi spartă pentru schimbarea canalizării, în aceeași perioadă se vor face și restul lucrărilor adiacente, pentru a nu sparge aceeași stradă de 10 ori.

Tranșeele de pe Bd. Dacia

Ei bine, de 2 ani de zile strada pe care locuiesc e spartă constant. La fiecare 4-5 luni se sparge strada. Nu exagerez! E bulevardul Dacia, partea din spatele blocurilor, nu spre bulevard. Acum mai bine de un an a venit RDS care-a tras fibra pe sub pământ – cred că au făcut și infrastructura pt curent electric, dar nu-s sigură, că era doar un zvon auzit de la asociație. Cei de la RDS au aranjat strada, au asfaltat frumos în urma lor. Pe bune, am rămas impresionată că au lăsat curat în urma lor.

3 săptămâni mai târziu au venit niște muncitori – nu erau de la RDS, ci de la Compania de Apă sau CIAC, nu mai știu exact – și-au spart intersecția. Au săpat jumătate din stradă și, după alte 3 săptămâni de spart, săpat, praf, mizerie, au lăsat strada vraiște. Nu vreți să știți ce jeg a fost în fața blocului.

Buuun. Astă toamnă au venit cei de la CIAC să lucreze la canalizare. Vreo 2 sau 3 luni au durat lucrările. Jeg, mizerie, au mai lăsat strada semiacoperită cu pământ vreo 3 săptămâni, că probabil n-aveau fonduri ca să termine lucrarea. Au terminat, într-un final prin noiembrie. Și-au turnat beton pe stradă. Fiind sezon rece și pentru că ploua, au acoperit betonul cu o folie de plastic pe care, pentru a nu o lua vântul, au fixat-o cu bolovani. Care bolovani au lăsat ditamai gropile pe stradă. Inclusiv în mijloc de intersecție!

A venit primăvara. Cu noi lucrări!

Acum nici o lună au revenit muncitorii și-au spart betonul acela, dar doar pe partea care includea intersecția, și-au asfaltat. Restul gropilor au primit câte o lopată de asfalt. Oricine le poate vedea.

Bun, acum câteva zile au revenit muncitorii și-au tăiat în jurul gurilor de canalizare. Iar azi au venit să spargă cu mașinăria aia mare, extrem de zgomotoasă. Când am coborât la o cafea, am dat peste un nene simpatic de la CIAC:

“- Ziua bună! Știți cumva de ce se sparge, iarăși, strada? Că v-am văzut și acum 2 săptămâni.
– Apăi, nu se mai asfaltează strada asta. Nu anu’ ăsta, și acu’ tre să aducem gurile de canal la nivelul străzii.
– Deci nu se amenajează parcarea? Că muncitorii cu parcările imediat ajung la colțul străzii, dar ziceți că nu trec strada să vină și aici?
– Nu anu’ ăsta. Amu, domniță dragă, io ce și fac? Așe le-or gândit, că zîci că ș-or folosît curu’. Noi în toamnă am lăsat gurile de canal mai sus, că trebuiau să asfalteze frumos, c-așe o fost vorba. Amu ne-or zîs că tre și le aliniem că nu mai asfaltează anul ăsta.”

Nea Bolojan, mi-ești drag, dar imaginează-ți că oamenii ăștia vin și sparg periodic strada pe care locuiești matale. Așa, la fiecare 6 luni, cum e la mine. Și că, așa cum a fost aici în toamnă, trebuie să lucrezi câteva luni ascultând zgomotul din clip. De praf nu mai vorbesc. Și, colac peste pupăză, strada matale să fie în continuare spartă și fără parcări, după 2 ani de lucrări.
Cum era aia cu spartul străzilor după un plan bine gândit? Muncitorii cu parcările sunt la colțul străzii, dar nu asfaltează și pe Bd. Dacia în spatele blocurilor pentru că ….? Biserica vieții din curte nu-i gata și nu poate binecuvânta asfaltul? Sau or să vină muncitorii peste alte 6 luni să spargă din nou strada, ca locuitorii să vadă că se fac lucrări?

Am tăcut din gură când am rămas fără apă caldă și căldură, că am înțeles situația cu CET-ul, dar serios că nu pot înțelege planul după care se sparge periodic strada pe care locuiesc. Parcă era vorba că atunci când se fac lucrări, se fac până la capăt, pentru a fi mai ușor pentru toată lumea.

Ce păcat că locuiesc pe Bd. Dacia și nu în piața Unirii …

iar-se-sparge-strada

turnul primariei oradea

Oradea electorală

În campania asta electorală am decis să nu susțin vreun candidat la Primăria Oradea. Și-ți explic de ce:

Deși comunică foarte bine pe online și offline, Bolojan m-a supărat că a demolat podul de pontoane, iar acum trebuie să mă strecor pe podul Sovata printre pietonii care circulă pe pista de bicicliști. Da, podul de pe Sovata e foarte util, dar putea să-l lase și pe cel de pontoane în paralel. În felul acesta pietonii ar circula mai mult pe podul de pontoane și mai puțin pe cel rutier, iar bicicliștii ar putea circula liniștiți pe pista dedicată lor.

Nu mănânc vitamina C și nici nu vorbesc maghiară ca să înțeleg mesajul lui Cseke Attila. Nu am reușit să-mi dau seama care-i strategia omului ăstuia pentru Oradea. Cel puțin io sper că nu-i legată de vitamine, că doar n-om fi pui de V.C.Tudor s-avem nevoie de medicamente. Cseke mă face să cred că el chiar nu vrea să fie primar, ci a candidat doar ca să-și vadă mecla pe panouri uriașe montate prin oraș. Trist!

Mihai Groza nu știu de ce mai candidează! 4 ani a stat pitit în cușca PDL-ului, n-a știut să comunice, să iasă-n văzul lumii cu vreun proiect de Doamne-ajută și acum zâmbește tâmp de pe afișele lipite prin tot orașul. E agasant și ipocrit. El și cu Horea Vușcan ar merita un loc de onoare în cartea ipocriților!

Vorbind de Vușcan, reprezentantul partidului Verzilor. Nu știu să fi făcut ceva pentru orașul ăsta, pentru a sprijini în vreun fel activitățile ecologice și „verzi”. A băgat o căruță de bani în reclame pe Facebook încercând să-l discrediteze pe Bolojan că a decis să modernizeze CET-ul, dar a uitat să facă ceva concret.

Oradea are câteva piste pentru biciclete dar nu-s semnalizate și nici respectate. Dacă tot e reprezentantul Verzilor, de ce n-a făcut ceva pentru a încuraja mersul pe bicicletă? El propune ca orădeanul de rând să fie liber să-și aleagă furnizorii de servicii. Păi, orădeanul de rând habar n-are ce vrea. Poate n-ar strica de-ar citi oleacă despre psihologia maselor. Și poate că citind niște cărți învață în același timp să scrie și să se exprime corect în limba română! 2 în 1!

N-am văzut afișe cu Vușcan prin oraș, probabil nu mai are buget pentru afișe pentru că l-a cheltuit pe Facebook Ads sau toate locurile bune au fost adjudecate de Groza. În orice caz, pentru un candidat al Verzilor omul nu prezintă vreun pic de încredere. Nu știu cine ar vota un om atât de incoerent și de aiurit precum Vușcan, în afară de prietenii săi care-l susțin pentru că… nah, sunt prieteni.

Cine-a mai rămas? Partidul Poporului și celălalt partid maghiar? Cu tot respectul față de oameni, dar ăștia-s vai și amar de curul lor! Abia acum, în campanie electorală, auzi de ei. Că-n rest stau și freacă menta la ședințe de partid!

Și uite-așa m-am decis să nu sprijin vreun candidat la Primăria Oradea!

turnul primariei oradea

p.s: prin faptul că nu susțin public vreun candidat nu înseamnă că nu voi vota. Dimpotrivă! Ce voi vota, ține doar de mine!

La taifas cu Ilie Bolojan

Ne-am întâlnit ieri seară, 29 iulie 2009, începând cu ora 18, pe terasa localului Time Out de lângă Biserica cu Lună.

Scopul: să aflăm câteva răspunsuri la problemele orădenilor, direct de la sursă, adică de la Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea.

Punctual şi diplomat, primarul a renunţat la cravată pentru a se face comod alături de noi ceilalţi care nu suntem nevoiţi să ne îmbrăcăm la costum în fiecare zi.

Problemele abordate: asfaltarea (pe alocuri, total fără un plan pus la punct) străzilor, centura oraşului, problema curăţeniei oraşului, cluburile orădene, parcurile pentru căţei, amenzile aplicate celor ce nu-şi îngrijesc imobilele, situaţia facturii de energie electrica de la blocurile NATO şi altele.

Deşi a devenit primar în urmă cu doar un an, se pot vedea câteva lucrări duse la bun sfârşit. Printre ele enumăr parcările din zonele aglomerate, au dispărut gunoaiele de pe str. Vasile Conta, s-au dat jos panourile publicitare total neproductive, lucrările la şoseaua de centură şi multe altele.  Pe măsură ce le voi observa, voi publica pe blog să vedeţi şi voi!

Desigur, lucrurile nu sunt nici pe un sfert terminate. Sunt încă multe de făcut dar e nevoie de timp şi de bani!

Cu riscul de a părea naivă vă spun că eu cred că se pot schimba în bine lucrurile. Încet-încet, desigur. Şi cu ajutorul nostru, al tuturor.

Ilie Bolojan, ca orice alt primar de oraş, e doar un om. Fizic nu are cum să rezolve toate problemele oraşului în 2 timpi şi 3 mişcări. Însă consider că putem da o mână de ajutor semnalând anumite probleme ale oraşului.

Decizia primarului de a sta la discuţii cu o parte din cetăţenii oraşului, e binevenită. Înseamnă că totuşi nu scriem degeaba de Oradea şi problemele întâlnite aici. E un fel de feed-back şi ăsta, nu?

Un exemplu:

Trotuarul de pe Bd. Dacia e supraaglomerat de mulţi şoferi grăbiţi care parchează maşinile chiar lângă scări. Nu de puţine ori s-a întâmplat să văd mame care se chinuiau să urce scările cu tot cu cărucior în braţe, pentru a trece mai departe pe trotuar. Într-o zi o doamnă, cu un copil cu dizabilităţi fizice, nu avea loc să circule pe trotuar aşa că a început să urle în faţa blocului în speranţa că posesorul maşinii se va simţi şi va muta maşina.

Azi dimineaţă Poliţia Comunitară a venit şi a lăsat bilete de avertisment pe parbrizurile tuturor maşinilor parcate aiurea pe trotuar. De s-ar delimita cumva spaţiul ăla. La nici 10 minute după ce au plecat poliţiştii un bou cu o dubiţă şi-a parcat maşina la câţiva centimetri de scară.

Din păcate, mentalitatea orădeanului de rând e cea care pune multe piedici unor idei bune …

La povesti cu Adriana Saftoiu

Ieri dimineaţă ne-a încântat cu o vizită doamna Adriana Săftoiu. Nu ştiam prea multe despre dânsa, în urma interviului lămurindu-mă de ce.

Ne-a povestit câte ceva despre cartea pe care tocmai a lansat-o, Jurnal de campanie, o carte în care descrie cum s-au petrecut alegerile uninominale în judeţul Prahova, unde Adriana Săftoiu a candidat pentru un fotoliu de deputat (colegiul electoral 7).

Mi s-a părut o doamnă stilată, sinceră şi deschisă. Ok, e fost jurnalist actualmente om politic, dar totuşi, nu înţeleg de ce politicianul român se schimbă total în momentul în care ajunge la cârma ţării.

Desigur, nici Adrianei Săftoiu nu-i pot atribui acea sinceritate totală (dacă pot folosi expresia asta deşi e cam aiurea) însă are acea charismă ce lipseşte politicianului de televizor. Ştiţi voi care, acela care ţine discursuri demagogice pentru populaţia avidă după promisiuni.

A fost o întâlnire “casual”, cum ar spune americanul, liniştită, marcată pe ici pe colo de câte o întrebare mai îndrăzneaţă legată de Crin Antonescu (sper că n-are de gând să devină următorul Băsescu!), de cum cum sunt percepute declaraţiile sale de marii ziarişti, sau întrebări legate de plecarea sa de la Cotroceni.

Pe Traian Băsescu l-a caracterizat aşa cum mereu zicea şi tati: “E un preşedinte de discurs!”.

Ziceam că nu ştiam prea multe despre Adriana Săftoiu pentru că e genul de om politic retras, acel politician care nu ţine discursuri stupide la toc şouri, care nu se simte mai “potent(ă)” dacă l-a pus la punct pe adversarul politic printr-o replică memorabilă, aşa cum se întâmpla în războiul Băsescu-Tăriceanu.

Per total, Adriana Săftoiu e o persoană care te cucereşte ca om, înainte de a te convinge ca om politic. Sunt tare curioasă de cartea sa. Da, a fost şi Ilie Bolojan prezent la întâlnire!

Ilie Bolojan

Adriana Saftoiu

Adriana Saftoiu la Oradea

P.S: dacă nu ai citit Principele, de Machiavelli, n-are rost să încerci să înţelegi politica!

La taifas cu Primarul

Ieri ne-am întâlnit cu Ilie Bolojan, candidatul la primăria Oradea din partea Partidului Naţional Liberal. A fost o întâlnire relaxantă şi interesantă.

S-a discutat despre problemele oraşului, s-a adus în discuţie chiar problema stupidului proiect al crucii de pe Ciuperca, am încercat să aflăm un răspuns la problema rablelor din oraş dar şi a licitaţiilor care de cele mai multe ori sunt sublime dar lipsesc cu desăvârşire.

Am ales acest titlu pentru că ceva îmi spune că Ilie Bolojan va deveni primarul oraşului Oradea pentru următorii 4 ani. (cel puţin!)

Poze găseşti la Bruta mică.