Tag Archives: imbecili

Jurnalism si otvism

Chiar nu înţeleg de ce oamenii se uită la OTV. Serios că nu înţeleg. Pentru mine, OTV e una dintre cele mai jalnice tembeliziuni din România.

Atunci când te documentezi pentru un articol sau reportaj, ai nenumărate opţiuni. Poţi merge atât de departe încât să pretinzi că ai o anumită înregistrare sau un document incriminator pentru a testa “terenul”, pentru a observa reacţia persoanei pe care vrei să o prinzi cu mâţa-n sac. E o chestie practicată chiar şi de cei mai buni jurnalişti. Astfel de tactici sunt descrise şi încurajate şi în manualele de jurnalism! Deh, uneori numai aşa poţi demasca presupusul vinovat (pentru că, nu-i aşa, teoretic jurnalistul nu dă un verdict, el doar prezintă informaţiile).

Uneori însă sunt şi jurnalişti de ultima speţă care nu ştiu să facă astfel de şiretlicuri. Şi atunci se îneacă, asemenea ţiganului, la mal.

Citeam despre ieşirea unui gunoi de om, care pretinde a fi jurnalist, în plină şedinţă a Consiliului din Oradea. Gunoiul respectiv e reporter OTV! Cu asta am spus totul despre meseria sa.

Ce pielea pulpei de jurnalist eşti tu măh? Cum îţi permiţi tu, un jeg de om care pretinzi că le ştii pe toate, să întrerupi şedinţa şi să acuzi oamenii?

Diaconescule, setea ta de senzaţional a atins orice limită!

Dacă strămoşii noştri au luat parte la goana după aur, astăzi asistăm la goana după senzaţionalism ieftin şi perfid!

Semne divine …

De acum înainte trebuie să fiu mai atentă la semnele “divine”.

Ieri dimineaţă mi-am uitat acasă plicul de cafea Nescafe! În ultima vreme cu greu mai găsesc tipul ăsta de cafea. E vorba de Nescafe 3 în 1 dar original. Magazinele sunt pline de Iacobs de zece mii de feluri. Eu vreau doar Nescafe 3 în 1 Original. Sau Strong în cel mai rău caz!

Tot de dimineaţă nu m-am uitat la meteo, nici pe internet nici la Busu. Aşa că am făcut cea mai proastă alegere vestimentară din ultimele luni: m-am îmbrăcat în cămaşă albă! M-a prins ploaia în mijlocul străzii, s-a lipit cămaşa de piele de udă ce era şi colac peste pupăză s-au găsit câţiva “deştepţi” să comenteze pe stradă.

Urăsc să fiu claxonată şi să mă strige cineva cu apelativele “Păpuşe”, “Gagica”, “Hei, domniţă”. De parcă nu au mai văzut în viaţa lor o cămaşă albă udă …

Măcar examenul a fost cât de cât ok. Doar că am uitat să rezolv o întrebare la testul grilă, deh… trebuie să renunţ la vorba “rezolv la final”!

Încă din copilărie ţin la o superstiţie: dacă atunci când plec de acasă am tot ce-mi trebuie, sigur ceva va merge prost! Involuntar, aproape în fiecare dimineaţă uit ceva acasă sau uit să fac ceva. Ba uit să mă piaptăn, ba îmi uit cheia de la sertar, ba îmi uit o bluză etc. Aşa ştiu că îmi va merge bine!

Evident, ieri n-am uitat nimic acasă! Am avut cursurile la mine, pixul, pozele, ba chiar mi-am amintit să-mi fac aplicaţiile cu poze.

Totuşi e bine că am terminat cu sesiunea! Acum urmează partea cea mai nasoală: aflarea notelor. Nu din cauză că nu am încredere că m-am descurcat foarte bine ci pentru că secretarele de la facultate sunt foarte înţepate şi dacă nu au chef de noi, ne dau afară din secretariat pe motiv că sunt foarte ocupate stând la o bârfă!

Later edit: după ce mi-am recitit postul am realizat că de fapt am uitat ceva acasă ieri: cafeaua. Înseamnă că cineva, acolo sus a ţinut morţiş să mă enerveze!