Simplu: îi dai jucării!
Pentru a nu se mai căţăra printre cărţile mele şi pentru a-i da o nouă ocupaţie, i-am cumpărat lui Ţiţic o etajeră pentru copii. Un fel de dulap din material pentru jucăriile celor mici. Am dat 13 lei pe chestia asta şi, până acum, şi-a cam meritat banii.
Îi ascundem biluţele cu clopoţei în „sertarele” etajerei şi astfel o ţinem ocupată ceva vreme. Continue reading
Acum vreo săptămână am cumpărat o jucărie care ţine o pătură pentru copii. E un ren pe care l-am botezat Rudolf, chiar dacă nu are nasul roşu. Iniţial speram să ne distrăm ataşândul pe spatele pisicii, dar am renunţat la idee pentru a nu o teroriza.
Când l-a văzut, monstruleţu a fugit de el, apoi a prins curaj şi l-a atacat, transmiţându-i mesajul că ăla e teritoriul ei, nu al unei jucării pufoase.
De altfel, jucăria asta a fost o investiţie reuşită: atunci când se plictiseşte sau e hiper activă şi nu are jucării la îndemână, pisica sare pe bietul Rudolf şi-l smotoceşte bine până când iese tot praful din el.
Christmas fun!
Logic, scapi de muşte. Dacă ai. Noi nu avem muşte, ţânţari (e cam frig pentru aşa ceva, ce-i drept) şi nici alte insecte aşa că folosim pliciul pentru a ne feri de gheruţele ascuţite ale pisicii şi pentru a-i întreţine spiritul de vânător.