Tag Archives: legi

Religia ramane materie obligatorie in scoli!

Stii care e cel mai important lucru pe care va trebui sa-l spuna orice proaspat absolvent, lucru pe care l-a invatat din scoala, de altfel?

“Doamne ajuta sa prind si eu un loc de munca!”

Pitagora? Euclid? Darwin? Einstein? N-au ei treaba cu viata noastra. Un proaspat absolvent nu va avea nevoie se stie sa foloseasca un calculator, nu va avea nevoie de cunostinte de chimie, biologie sau geografie. Nici macar istoria nu e mai importanta decat religia. Mai bine platim salariile popilor decat profesorii!

In timp ce dispar 1000 de scoli, se construiesc 200 de biserici noi! Cum vreti ca pruncii sa stie sa citeasca daca voi le inchideti scolile pentru a construi biserici?

E foarte importanta religia in liceu. Cel putin la noi in liceu a fost mai importanta decat merceologia, ba chiar mai importanta decat marketingul (de vreme ce profesorul era ceva martor al Celui de Sus si isi gasea mereu timp de predici!).

Ok, orele de religie din primii 4 ani de scoala au un rost, copilul invata sa se roage la Ingeras, crede cu tarie ca o rugaciune inainte de lucrarea de la matematica il va ajuta sa ia o nota buna. Pana cand vin rezultatele si descopera ca Doamne-Doamne a adormit in timpul lucrarii si copilul a luat nota 4. Dar ce ii poti invata nou despre religie pe acesti copii, in generala si liceu? Le predai, pentru a nu stiu cata oara, lectia Invierii Mantuitorului. Si apoi le spui pentru a 10-a oara de Ioan Botezatorul.

Mai utile ar fi orele de dirigentie (tinute de oameni specializati!) sau orele unde copiii pot invata cum sa se comporte in societate. Sau cum sa circule pe strada. Multi habar nu au ca si pietonii circula pe partea dreapta, lasand stanga pentru cei ce vin din fata.

Sau mai bine ar folosi orele de religie pentru a invata elevii cum sa se protejeze de boli. Credeti ca acele ore speciale, tinute de 2 ori pe an, de reprezentantii Procter&Gamble ajung? Credeti ca fetele afla tot ce e de aflat despre corpul lor din acele minute petrecute la inghesuiala intr-o sala de sport unde saraca reprezentanta abia mai poate respira?

Dar nu, orele de religie sunt sfante! Multumiri guvernantilor care s-au temut de blestemele si acatistele preotilor care au facut presiuni pentru reintroducerea obligativitatii religiei in scoala!

Scurtele de miercuri

Am început săptămâna cu veşti bune, sper să se termine la fel de bine şi să nu cadă avionul cu mine! 😀

– Vineri voi păşi, pentru prima dată în viaţa asta, în Bucureşti. Vă rog frumos, nu postaţi comentarii stupide legate de bănăţeni/ardeleni/regăţeni. Vreau să văd o parte din oraş prin ochii unui turist, sau mă rog, prin ochelarii mei, fără să fiu nevoită să moderez comentarii nesimţite! O altă premieră va fi zborul cu avionul. Cam cât costă o paraşută?!

– S-a lansat New Moon/Lună Nouă, continuarea Twilight. Cel puţin a avut loc premiera în America, nu pentru noi, codaşii. Citeşte un prim review. Presimt că îmi vor plăcea vârcolacii, abdomenele alea nu pot fi ignorate 😀

– “Belle de Jour” o fostă prostituată ce a cunoscut succesul literar în urma publicării aventurilor sale este de fapt o tanti savant, Brooke Magnanti pe numele său real. Jurnalul său, devenit best-seller, a fost adaptat într-un serial american, Secret Diary of a Call Girl, şi a reuşit să fie model pentru multe aspirante într-ale literaturii erotice. Brooke, tânără studentă, crescută într-o familie catolică, a fost nevoită să se angajeze ca escortă pentru a se putea întreţine în Londra în timpul facultăţii. După terminarea studiilor, tânăra a renunţat la cea mai veche meserie din lume, povestindu-şi aventurile sub anonimat. Singurul care ştia numele real al lui Belle de Jour a fost prietenul ei care a dat-o-n vileag după ce s-au despărţit. Bărbaţii ăştia, nu poţi avea încredere în ei!

Peta Buscombe, preşedinta Press Complaints Commission vrea să reglementeze blogosfera din UK.

“Some of the bloggers are now creating their own ecosystems which are quite sophisticated,” Baroness Buscombe told me. “Is the reader of those blogs assuming that it’s news, and is [the blogosphere] the new newspapers? It’s a very interesting area and quite challenging.” -> Ian Burrell

Normal că bloggerii din UK nu stau cu mâinile în sân ci pregătesc o scrisorică amplă pe care o vor adresa doamnei mai sus menţionate, cu argumente solide.

who wants to be seen working to the ethical standards of the MSM when, with a few exceptions, these are so much lower than our own?” -> Guardian

Şi la final, aşa cum deja te-am obişnuit deja, o imagine drăguţă: meet Bonny, o frumuseţe mică rasa Akita Inu ce provine din canisa Kiryoku Go din Arad

Catelusa Akita Inu

Catelusa Akita Inu


Se inchid localurile, ce ne facem?

Cam asta a fost întrebarea ce a stat pe buzele tinerilor orădeni când au aflat că se pregăteşte o lege prin care localurile orădene vor avea de respectat un “program de bebeluş”. Treaba stă în felul următor:  în timpul săptămânii localurile situate în zone locuite vor fi deschise până la ora 22 iar în weekend până la 23. În teorie, proiectul e bun. În practică, apar probleme.

Trebuie delimitate zonele unde există localuri care deranjează liniştea publică. În speţă acele localuri situate la parterul blocurilor, la subsolul caselor etc, care deranjează liniştea locuitorilor.

De ce spun asta? Nici mie nu mi-ar conveni să stau într-un bloc unde, seară de seară, se ţin petreceri la parter. Odată ce au dat de alcool, oamenii devin animale. Iar multe cluburi şi localuri orădene nu sunt izolate fonic aşa cum ar trebui.

Să fim serioşi, e foarte uşor să deschizi un bar sau o crâşmă. Orice tâmpit cu bani în buzunar poate deschide un bar într-un apartament, la parterul unui bloc.

Dacă toate cluburile ar fi izolate fonic, lucrurile ar fi mai simple. N-am bai dacă la parterul blocului se află un club atâta vreme cât nu mă deranjează cu zgomotul muzicii sau al clienţilor. Dar câţi patroni de localuri investesc în izolare fonică de calitate? Majoritatea nu respectă nici măcar delimitarea spaţiilor de fumători de cele pentru nefumători.

Românul a găsit o modalitate uşoară de a face bani fără investiţii prea mari. Ori, adevăraţii oameni de afaceri ştiu că nu poţi face afaceri fără a investi în business.

Nu spun că legea e bună sau ba, are mici hibe dar per total, ar trebui să reglementeze situaţia aşa ziselor localuri de cartier care deranjează locuitorii din zonă. Dacă nu-ţi permiţi o izolare fonică solidă, pentru ce mai deschizi bar?

Am oroare de localurile unde tai cu sabia fumul de ţigară.  Sau cele unde muzica e atât de tare încât nu-l aud pe cel de lângă mine. Prefer să stau acasă, în pat, să beau bere la doză şi să mănânc măsline cu brânză decât să mă înghesui într-un local supra-aglomerat, unde muzica urlă de trebuie să foloseşti limbajul semnelor pentru a comunica iar ochii lăcrimează şi ustură de la atâta fum de ţigară. În vechiul sediu Blue Monday mi-era groază să merg. Muzica era beton, atmosfera super mişto dar fumul de ţigară mă teroriza!

Priviţi reglementarea asta şi din alte unghiuri. Priviţi-o şi ca o modalitate de a restabili nişte reguli demult uitate şi încălcate fără frică.

Ştiri şi responsabilitate

E interesant de observat reacţiile jurnaliştilor la noua iniţiativă legislativă ce vizează difuzarea ştirilor negative în raport cu cele pozitive.

O fi din cauză că proiectul a venit de la un senator de PRM sau nu conştientizează responsabilitatea pe care şi-o asumă odată cu legitimaţia de presă?

O lamă cu 2 tăişuri

Din câte ştiam, principalul scop al mass media e acela de a informa. Că uneori se mai strecoară greşeli în articol sau reportaj, e partea a doua. Suntem oameni, greşim! Pentru asta există erata!

De aproape 2 ani nu mai vizionez ştirile de la orele 13, 16, 17 sau 19. Sunt prea violente pentru mine şi am lucruri mai bune pe care le pot “rumega” decât nişte informaţii superficiale despre crime şi violuri. Mă întorc la Giovanni Sartori care spunea că cel mai uşor mod de a-l ţine pe telespectator în faţa televizorului e să-i oferi doza zilnică de şoc. Trebuie să-şi primească doza zilnică pentru a simţi că trăieşte. Nu poţi să-l faci să reacţioneze prin apeluri la umanitate aşa cum poţi să-l strârneşti cu Elodia.

Prin noua iniţiativă legislativă prin care instituţiile media sunt obligate să difuzeze atât ştiri pozitive cât şi negative cetăţeanul are de câştigat dar are şi de pierdut. Are de câştigat pentru că moralul său intră într-un proces de refacere şi pierde atunci când media nu are interesul de a prezenta faptele aşa cum s-au petrecut. Citeam manualul lui Coman în care se face referire la un jurnalist responsabil, corect care nu manipulează informaţiile. Câţi sunt aşa? Câţi ziarişti români nu deservesc anumite interese? Câţi jurnalişti de investigaţie decid să urmeze un “fir” nu pentru interesul economic al publicaţiei, ci pentru a informa corect publicul său?

Informarea nu presupune doar ştiri senzaţionale despre baba Dochia care a fost violată de un vecin care s-a trezit cu chef de joacă.

Pozitivitate

Fără doar şi poate mass media e un mijloc de propagandă. La fel şi new-media, blogul. E foarte interesant de observat modul în care sunt percepute ştirile pozitive de către public. De fapt, e interesant de observat câte ştiri pozitive sunt prezentate de media. Sau ce caracteristici ar trebui să aibă ştirile pozitive.

Se poate schimba ceva prin pozitivitate? Baba de la 3 nu o să-şi mai bată copiii dacă vede la televizor că o pensionară şi-a donat rinichiul pentru a-şi salva nepotul de 15 ani?

Mă gândeam la faptul că româncele sunt atât de prinse de telenovele şi emisiuni lacrimogene tocmai pentru că principalele jurnale de ştiri suferă de lipsa evenimentelor fericite şi pozitive. În telenovele e aceeaşi chestie: una încearcă să-i fure bărbatul, părinţii sunt împotrivă dar cei doi îndrăgostiţi rămân împreună, against all odds! Sau mama care-şi regăseşte după 20 de ani băiatul furat de o doică netrebnică. Telenovelele, filmele romantice au finaluri fericite şi le motivează pe românce să spere la mai bine. Sau cel puţin aşa se spune. Totuşi rămâne la latitudinea percepţiei fiecăreia.

Negativitate

Ştirile negative atrag alte evenimente negative. Vezi la televizor că azi se scumpeşte pâinea, mâine gazele naturale, un tip şi-a violat soacra pe motiv că nu-i făcea mâncare bună, un copil s-a sinucis pentru că a rămas corigent la 4 materii, un popă e curvar şi îi place să facă sex sado-maso etc. Toate ajung să ştirbească, puţin câte puţin, încrederea omului în autorităţi, în familie, în religie, în sine! Devine o persoană fără încredere în semeni, fără credinţă. Rămâne percepţia că totul e negativ în jurul său, copiii sunt proşti, preotul e un prefăcut şi un curvar, nevasta nu-l mai iubeşte ca la început, statul nu-i lucrează pământul, mâncarea e contrafăcută şi cancerigenă, toţi vor să fure şi să înşele şi lista poate continua.

Giovanni Sartori spunea că omul are nevoie de emisiuni stupide de genul show-urilor realizate de Dan Negru pentru a se putea compara cu omul de la televizor, pentru a-şi restabili încrederea în sine. Văzând că blonda nu ştie care e capitala Canadei, te simţi mai bine şi superior ei pentru că tu ştii că Ottawa e capitala Canadei.

Responsabilitate

Din câte am citit jurnalistul are o responsabilitate faţă de public. Probabil că iniţiativă legislativă ar trebui să reglementeze mai degrabă ştirile cu şi despre violuri şi crime, ştiri care au o influenţă negativă. Asta nu înseamnă că se pierde din vedere scopul jurnalismului, acela de a informa, ci se filtrează informaţiile de valoare de senzaţionalismele ieftine. Dar în cazul ăsta multe posturi de televiziune şi-ar pierde licenţa.