Tag Archives: lene

un gard :)

Despre lene şi limite

O mare problemă a omului e că nu vrea sau îi e lene să gândească pentru el. Îi e lene să-şi pună întrebări. Îi e lene să caute informaţia până la sursă. Îi e lene să gândească logic. Ia de bun orice os aruncat de mass media, de prieteni, de rude. Şi pe osul ăla roade până când face spumă la gură. Nu rezolvă ceva, dar măcar s-a agitat și asta-l ajută să doarmă mai liniștit. Roade pentru că nu vrea / nu poate să vadă că există şi altceva, o altă explicație, în afară de osul ăla.

Și aşa se limitează …

Sigur, poate fi și cazul când omului îi e frică de raţiune. Pentru că în ultima perioadă parcă orice acțiune a devenit emoţională, isterică uneori. De la publicitate, la justiţie, totul trece parcă exclusiv prin filtrul emoţiei, ajungând la proporții de isterie-n masă, filtrul raţiunii și-al pragmatismului fiind ignorat. Așa ajunge omul să se scandalizeze pentru fiecare bagatelă, pentru fiecare non-sens care devine o problemă „deosebit de gravă” pentru cel care percepe lumea exclusiv prin filtrul emoțional. Altfel nu-mi pot explica de ce, de exemplu, mișcarea anti-vaccinare a prins o asemenea amploare, de ce cineva ar prefera să asculte de o divă TV în loc de un medic specialist. Doctorul e pragmatic, diva e emoțională.

… și devine agresiv

Baiul e că omul știe să devină violent, rău şi nemernic de fiecare dată când e pus în faţa faptelor prezentate raţional, chiar dacă nu-l afectează direct. Refuză, pur şi simplu, să accepte că osul pe care l-a ros a fost doar o modalitate de a i se distrage atenţia de la întregul ciolan pe care l-ar fi putut avea dacă ar fi deschis ochii. Dacă ar fi pus întrebări.

Şi-apoi plânge că are o viaţă mizerabilă. Că e grele viaţa asta. Că nimeni nu-l iubeşte.

Uneori e greu să faci o schimbare mare-n viaţă. Dar abia după ce faci pasul ăsta realizezi cât de mult aveai nevoie de timpul tău şi de filtrul ăla al raţiunii.

Sau poate doar mi se pare … Pe măsură ce tot citesc cărți despre subiecte diverse, îmi dau seama cât de puține lucruri cunosc cu adevărat.

un gard :)

Bagă-ţi prescurtările-n cur!!

Mă disperă prescurtările de genul „dc”, „cf?”, „cmf?”, „k vn l tn” şi aşa mai departe. Am crezut că le pot ignora dar sunt peste tot. În mailuri oficiale, în mailuri cu propuneri de colaborări (şi se mai întreabă de ce nu răspund la mail sau de ce le spun să înveţe să scrie întâi), pe bannere, în reviste şi evident că pe Yahoo Messenger.

Prefer tipica greşeală de gramatică „vre-un”, decât să văd prescurtări idioate de la oameni puturoşi şi proşti! Când am sfătuit un fost coleg de facultate (viitor jurnalist!!!!!!!) să scrie toate cuvintele, fără prescurtări, că io-s cam blondă şi nu prea deşteaptă, s-a ofticat spunându-mi că oricum toată lumea pricepe, numai io nu! Everybody does it, nu? Desigur, dacă mâine toată lumea începe să-şi mănânce fecalele, e firesc să o faci şi tu, nu?

Normal că nu pricep, nu mă duce mintea să înţeleg ce vrei să-mi spui cu „cf?” sau „bb, bn”. Uneori îmi vine să intru prin monitorul puturosului şi să-i bag abecedarul pe gât, că nu degeaba am făcut 12 ani de şcoală obligatorie!

Şi oamenii care-mi scriu mailuri urgente cu un astfel de limbaj se aşteaptă să le şi răspund la mail! Frog, frog, frog, frog!! (că fuck e un cuvânt urât!)

Înţeleg greşelile de gramatică, oricine are mici scăpări, dar scrisul ăsta prescurtat nu-l pot accepta! Nu-ţi cer să scrii cu diacritice dar măcar scrie tot cuvântul ăla, să înţeleagă şi neuronul meu ce naiba vrei să spui!

Ah, ce bine-i să-ţi verşi nervii pe blog.

Oradenii si Vodafone

Vineri, la Bursa locurilor de muncă, un tip de vreo 24-26 de ani căuta oameni pentru o reclamă Vodafone. Normal că cel mai bun loc unde poţi găsi oameni care au nevoie de bani, e o bursă a locurilor de muncă.

Tipul în cauză, bucureştean, căuta oameni cu vârsta cuprinsă între 25-50 de ani. Mie mi-a spus că n-arăt de nici 18 ani, aşa că m-a refuzat din start. 😀

Pe scurt: ieri şi azi s-a filmat (dacă au găsit destule persoane) o reclamă Vodafone. Aveau nevoie de oameni care să nu arate a adolescenţi, pentru că au ceva campanie nouă (n-am întrebat toate detaliile) şi fiecare persoană care participa la realizarea reclamei primea ceva bănuţi. Practic, stăteai să te filmeze şi erai şi plătit pentru asta.

Săracul băiat s-a ofticat tare când a văzut indiferenţa orădenilor. Mulţi au preferat să spună “Pas” la a sta şi a primi bani.

Apoi a început să spună că orădenii sunt nasoli, că n-au pic de iniţiativă, că sunt laşi şi fricoşi, că măcar bucureştenii, cum or fi ei, tot sunt mai deschişi la minte decât ardelenii etc.

Am tot căutat motive pentru care orădenii nu s-ar înghesui la a face bani din nimic: e festivalul vinului, e expo varadinum, e frig, au trac de camera video, au alte treburi etc.

Până la urmă am rămas fără scuze. Adevărul e că, în afară de câţiva orădeni care chiar vor să facă ceva, mulţi orădeni trecuţi de 30 de ani sunt nişte puturoşi. S-au complăcut în mizerie încât e greu să mai schimbe ceva. Au adoptat mentalitatea lui Dorel, “las-o bă că merge şi-aşa!“.

Da, ştiu, cel mai probabil voi primi comentarii injurioase pentru chestia asta, dar aşa e. Uită-te la atitudinea orădenilor în momentul în care Bolojan a trecut la aplicarea amenzilor pentru aia care au transformat intersecţiile în parcuri auto.

Uită-te la comentariile la articolele despre reducerea cheltuielilor din bugetul local şi alocarea lor pentru proiecte mai urgente şi mai importante. Nu, mulţi orădeni nu vor să facă ceva pentru a ieşi din mizeria în care se bălăcesc zi de zi.

Pentru că aşa au fost învăţaţi. Să latre şi doar atât! Se complac în a-şi plânge de milă, în a arăta cu degetul în stânga şi în dreapta dar când vine vorba de a lua atitudine, tac şi înghit!

Cred că în fiecare loc din lume există astfel de oameni laşi care preferă să stea în banca lor şi să latre de acolo. Dar de multe ori, în multe state, lătrăturile laşilor nu se aud atât de departe. Sunt înăbuşite de acţiunile celor care vor să facă ceva.

Şi nu, n-am putut fi de acord cu tipul din Bucureşti. Poate pentru că încă mai am încredere că încet-încet se pot schimba lucrurile, condiţia e ca cei care doar latră să nu se mai audă atât de tare!

Pretty flowers

În urma postului cu busuiocul popii, mi-am făcut fani pe skype! Chiar înainte de ziua mea am primit câteva flori virtuale.

Uf, când ajung la Lugoj voi fotografia florile din balcon. Sper doar că n-a uitat Fălcuţa mică să le ude!

Aveam vreo 3 ghivece cu nişte crini superbi, un lămâi pe care l-am plantat tot în joacă, câţiva cactuşi, un trandafir japonez, câteva muşcate şi alte flori ale căror denumire nu o mai ştiu!

Ieri am fost la Crater (după Băile 1 Mai & Betfia) şi am o febră musculară de abia mă ridic din pat! Aşa că nu te aştepta să răspund prea repede la mesaje. Mi-e o lene de … mă doare!

Sper să-mi treacă până săptămâna viitoare când venim la Lugoj via Timişoara.

Bad day …

De dimineaţă mi-am făcut pachet (a făcut soacra aseară clătite şi mi-era poftă să “moflăi” la lucru câteva) dar l-am uitat acasă. L-am ţucat pe Laurenţiu şi am uitat de mâncărica mea. C’est la vie!

Azi am primul examen din sesiune, la EU Policy. Materie nasoală, neinteresantă şi plicticoasă! Am încercat să mai citesc ceva din cursuri aseară însă oboseala şi-a spus cuvântul şi m-a răpus, mai ceva ca pe un soldat ucis cu baionetă pe câmpul de luptă. Dar … asta e viaţa de student.

Când am ajuns la serviciu am constatat că şi Stumbleupon are ceva cu viaţa mea, că şi-a ascuns bara din browser. Poate nu vrea să scap de starea asta de somnolenţă.

Măcar am parte de muzică bună. Deezer e un serviciu excelent, acum ascult toate melodiile lui Dido.