Tag Archives: leurda

titic vinovata

Pisicile urăsc leurda!

titic vinovataCă tot ţi-am făcut ieri poftă cu salată de leurdă şi ton, să-ţi povestesc despre reacţia mâţei la iarba miraculoasă pe care am gătit-o. După ce-am spălat frunzele de leurdă, le-am tăiat în bucăţi mai mici. Mâţa, care până atunci se juca prin balcon cu ale sale ghemotoace de hârtie, a lăsat baltă joaca şi s-a postat lângă mine, mieunând de zor că vrea şi ea să guste chestia verde.

No, doar n-oi ţine pisica pofticioasă, mi-am zis în gând. Hai să-i dau. I-am pus pe jos o bucăţică mică, încă udă, şi-am aşteptat reacţia ei.

De obicei, când îi dau ceva legumă/fruct/iarbă comestibilă udă, linge apa şi lasă bucata în urmă (doar cu ardeiul gras se joacă de zici că n-a mai văzut jucărie mai bună). Eh, dar la leurdă nici măcar n-a lins apa. A mirosit frunza, i-a dat 2-3 lăbuţe, să-i arate ierbii cine-i mâţa-n casă, şi-a scuturat labele şi-a plecat miorlăind nemulţumită.

După ce-am mâncat salata de ton cu leurdă, toată ziua am mirosit, cel puţin pentru pisică, a usturoi. Ţiţic are obiceiul de a dormi la mine-n braţe în fiecare seară. Se lasă mângâiată şi răsfăţată şi mie-mi e tare dragă când doarme cu mutra aproape de faţa mea, cu lăbuţele crăcănate. Ei, dar aseară, ca niciodată, a stat ce-a stat la mine-n braţe cu faţa la mine, apoi s-a întors cu spatele şi-a sforăit, băgându-şi nasul şi lăbuţele în palma mea. De parcă ar fi încercat să scape de mirosul de usturoi pe care-l emanam.

Am întors-o de câteva ori cu faţa la mine, dar ea tot se întorcea cu spatele. Şi uite aşa am descoperit că pisicii mele nu-i place leurda. Bine, nu ar fi fost o noutate. Odată m-a hâsâit când a simţit că am mâncat mai mult sos de usturoi.