Lilişor.net » lilisor

I-am “violat” blogul lui Crivat

lilisor — Wed, 02 Dec 2009 11:48:06 +0000

Şi dacă vrei să citeşti cum am reuşit performanţa asta, citeşte aci.

p.s: cred că ăsta e cel mai scurt post scris vreodată pe blogu-mi!

Doza necesara de optimism

lilisor — Mon, 12 Oct 2009 11:32:24 +0000

Dacă şi tu ai nevoie de un motiv stupid pentru a zâmbi azi, atunci aruncă o privire peste pozele de mai jos:
Sau mai bine vii şi tu la Comedy Festival în Cluj.

Un zambet sincer si contagios

Frumusetea naturii

Frumusetea toamnei

Arsenal Park – prima zi

lilisor — Sat, 05 Sep 2009 09:38:05 +0000

Dupa ce m-au luat transpiratiile pe serpentine, curbe, urcusuri si coborasuri pe drumul Cluj-Orastie, am ajuns cu bine la Arsenal Park. Palida si cu o stare de voma in gat. Deh, femeie cu rau de curbe.
- Arsenal Park e uimitor! Cred ca s-a investit vreo duzina de carute cu bani aici, avand in vedere toate facilitatile oferite.
- Am descoperit ca habar nu am sa joc mini-golf, de unde concluzia ca nici golf nu stiu sa joc. Sotia lui Casini ne-a salvat tagma si le-a cam dat clasa barbatilor cu care am jucat.
- Piscina ma tenteaza. Mai astept sa se incalzeasca afara, sa pot sa ma balacesc putin.
- Parcul e atat de mare incat e nevoie de masinute de golf pentru a te plimba dintr-o parte in cealalta.
- Camerele din tunuri sunt spatioase, au toaleta si dus la fiecare camera iat patul e imens!! Avem semnal la telefoane si modem. Stau in patul facut pe un tun, scriu pe MSI Wind-ul lui Laurentiu folosind netul de la Vodafone.
- Ah, si am mai descoperit ceva: viespile sunt carnivore. La micul dejun 2 viespi s-au adunat pe o felie de sunca si au decupat bucatele micute pe care le-au dus, probabil in cuib. Ne-am minunat vreo 5 minute la vederea unei astfel de “grozavii”.
Cam atat pentru azi. Imediat plecam la o partida de airsoft si diverse alte sporturi.
Sper ca si voi va distrati in weekendul asta.
Over and out!

p.s: revin cu linkuri si poze mai tarziu, maine sau luni. am prea multe de vazut pe aici pentru a pierde vremea pe net. am vrut doar sa-mi anunt parintii si prietenii ca inca sunt teafara si nevatamata

Twitter a omorat starul de cinema?

lilisor — Sat, 22 Aug 2009 21:25:12 +0000

În afară de Transformers II şi Ice Age 3, sunt puţine alte filme de anul acesta care m-au impresionat.

Aici menţionez The Taking of Pelham 123 cu Danzel Washington, remake după filmul din ’74 şi State of Play, cu Russell Crowe şi Ben Affleck.
În 2008 am aşteptat cu sufletul la gură să apară The Dark Knight la Hollywood Multiplex, apoi 7 Pounds (excelent film!) sau Hancock (marketingul a făcut minuni pentru filmul ăsta!) cu Will Smith. Au fost multe alte producţii cinematografice pentru care ne făceam timp să mergem la cinema.

Filme bune în 2009?

Anul acesta a fost cam sărac în ceea ce priveşte producţia de filme. Chiar dacă tehnologia 3D a ajuns şi la noi, parcă e tot degeaba. Ce rost are să dai 10-12 lei pe un bilet pentru a vedea un film prost?!

Brooks Barnes, un jurnalist de la New York Times, scrie un articol excelent despre cum “reuşesc” starurile de cinema să nu mai atragă audienţe record.

Barnes compară situaţia de anul acesta cu cea de la începutul anilor 2000, atunci când Tom Cruise şi Russel Crowe făceau furori în cinematografe cu Mission Impossible şi Gladiator. Ce filme! Mă rog, M.I nu mi-a plăcut în mod special dar Gladiator a fost filmul anilor ’00!

Twitter şi filmele…

Desigur, pe atunci internetul nu cunoscuse amploarea de acum iar Twitter nici nu exista. Şi atunci pe ce mă bazez atunci când spun că “Ciripitorul” a omorât starul de cinema? Aşa cum spune şi Barnes, spectatorii au la dispoziţie un canal media prin intermediul căruia îşi pot trimite instant părerile referitoare la filmul pe care îl urmăresc.

Cât poţi spune în 140 de caractere? Destul cât să-l convingi pe om să nu meargă la cinema! Sau să meargă! Dacă tot mai multe persoane vor scrie pe twitter despre un film că e prost (iar mesajul va fi preluat- prin retweet- de mulţi alţii), cu atât mai multe alte persoane vor lua de bună părerea şi nu vor urmări producţia. Pentru că puterea opiniei, ridicată la rang de părere universală, e fenomenală! Totuşi e un cuţit cu 2 tăişuri…

Casele de producţie au început să observe acest fenomen. Poate se vor pune de acord cu cinematografele pentru a interzice intrarea în sala de cinema cu telefonul mobil. În esenţă, n-ar fi o idee rea întrucât prea mulţi nesimţiti nu-şi închid mobilul atunci când se află în sala de cinema sau vorbesc la telefon în timpul filmului.

Anul acesta am rămas stupefiată când am aflat că cel mai prost film al anului, Twilight, a câştigat o mulţime de premii. Ce-i drept, toate au fost obţinute în urma milioanelor de voturi primite de la adolescenţi îndrăgostiţi de Edward şi Bella. Păcat că Bella joacă execrabil iar filmul a fost un mare eşec cinematografic. Nici măcar nu se ridică la standardul Harry Potter!

Cât de mult te influenţează părerea unui blogger despre un film?

[image credit]

M-ai cautat?!

lilisor — Fri, 10 Jul 2009 19:16:17 +0000

Azi mi-am dat seama că, în afară de mailul de blog, răspund la mesajele de pe o singură altă adresă de e-mail. De altfel, e primul cont de Gmail pe care mi l-am făcut acum mulţi ani şi pe care îl folosesc în mod curent.

Am conturi pe diverse reţele de socializare pe care le folosesc rar.

Twitter există pentru a citi tot felul de chestii publicate de cei pe care îi urmăresc, gen articole din ziare pe care n-am timp să le caut. Facebook nu ştiu pentru ce îl ţin şi restul nu-mi vin în minte. Ideea e că există, încă.

În altă ordine de idei, dacă ai încercat să mă contactezi pe adresa de e-mail de pe blog şi ai primit o eroare, nu dispera. De când s-a buşit serverul, evident că nici mailul nu mai “funcţioneşte“…

Dacă arzi de nerăbdare să mă contactezi, poţi oricând să-mi laşi un mesaj pe blog – mesaj la care răspund repede -, poţi să-mi trimiţi un mesaj pe Twitter (dacă nu scriu zilnic, nu înseamnă că nu-l folosesc) sau poţi să-mi scrii pe următoarea adresă de contact:

lilisor at lilisor dot net

Înlocuieşte punct cu “.” şi arond cu “@”.

P.S: nu mă contactaţi pentru link exchange! De îndată ce mailul de blog va fi din nou funcţional, voi şterge adresa de mai sus!

Update: s-a rezolvat! Mailul de lilisor functioneaza!

Cartofi noi la cuptor

lilisor — Mon, 06 Jul 2009 19:38:11 +0000

De când ne-am mutat în casă nouă prima dorinţă în materie de mâncare, a fost să bag nişte cartofi la cuptor. Zis şi făcut. Nici n-am apucat să ne despachetăm bine că îl şi trimiteam pe al meu bărbat la piaţă după cartofi.

Reţeta am învăţat-o de la mami meu, care ne gătea aşa ceva, indiferent de sezon. Ne băteam mereu pe mâncarea asta! Nici friptura de pui nu era atât de apetisantă precum cartofii la cuptor!

Să spunem că vei găti pentru 4 persoane (sau 2 nehaliţi, ca noi doi!). Aşa că ai nevoie de 5-6 cartofi noi mai mari, de o ceapă de mărime medie, un pic de boia sau pastă de ardei, de o bucată zdravănă de cârnaţ afumat şi de oleacă de slănină.

După ce am curăţat cartofii, i-am tăiat rondele. Aşa-mi plac la cuptor. Tu îi poţi tăia cum ai chef. Poţi face sculpturi, dacă ai talent…

Ceapa se căleşte în 2-3 linguri de ulei de floarea soarelui. Când ai luat cratiţa de pe foc, adaugă boia sau pastă de ardei. Eu prefer să nu ard boiaua, e mai uşoară la stomac aşa.

Ceapa călită cu boia se pune apoi într-o tavă mare, peste care vei aşeza cartofii. Se sărează dar nu foarte tare, se piperează, se pune apă cât să depăşească stratul de cartofi şi se bagă la cuptor.

Pentru că noi am avut nişte cârnaţ foarte bine afumat (săru’mâna mami!), l-am tăiat bucăţele şi l-am adăugat pe la final, când cartofii erau aproape făcuţi. Slănina se taie fâşii mai mari şi se pune peste cartofi. Pe măsură ce se prăjeşte îi dă o aromă delicioasă mâncării.

Nu uita să mai întorci din când în când cartofii!

După cam 30-35 de minute, depinde de aragazul tău, ar trebui să fie gata cartofii copţi la cuptor.

Poftă mare!

P.S: merge foarte bine cu o salată de varză cu ardei roşu!

Dupa lupte seculare …

lilisor — Fri, 26 Jun 2009 08:33:05 +0000

… ce au durat câteva ore, blogul pe care-l citeşti acum, a revenit online. Asta se întâmpla marţi. Ştiu, revin cu un post rectificator cam târziu, n-am prea avut timp de blog. A murit un hard (parcă!), serverul s-a “speriat” şi … mă rog, nu mai intru în detalii tehnice că mă pierd!

S-au pierdut câteva posturi, mă bucur că sunt doar cele din ultimele 2 săptămâni şi nu întreg conţinutul!

“Un coleg” mă întreba de ce am scos postul despre profesorul de Etică de la Jurnalism Oradea, care nu şi-a făcut treaba. Postul va fi din nou publicat, nu l-am scos, pur şi simplu s-a pierdut când a căzut serverul unde eram găzduită.

Toate posturile vor fi republicate (le am salvate în Thunderbird), din păcate comentariile nu le mai pot recupera.

În urma acestei experienţe mi-am adus aminte de ce e musai să-mi fac back-up în fiecare zi. Datorită opţiunilor oferite de WordPress, de-acum înainte voi primi zilnic un e-mail cu back-up-ul blogului. Lucru ce te sfătuiesc să-l faci şi TU.

Ironia sorţii e că în weekend trebuia să public nişte reţete, însă din motive de lene cronică, nu le-am mai publicat. Acum îmi pare bine.

Aşa-i că ţi-a fost dor de mine?

Rechin prajit la grill

lilisor — Mon, 01 Jun 2009 20:19:05 +0000

Nu te speria, n-am fost la mare să pescuim rechini. Am descoperit în Carrefour carne de rechin, felii, la 10 lei kilogramul. Fiind ceva ce n-am mai mâncat, ne-am hotărât să încercăm. Preţ bun, dorinţa de a experimenta culinar există, aşa că azi ne-am pus pe gătit.

Cum spuneam, eram tare curioşi cum e carnea de rechin aşa că am cumpărat doar 2 bucăţi, în eventualitatea în care nu ne-o plăcea să nu risipim mâncarea.

Bucăţile de peşte (nedecongelate, că stomacul urla de zor!) le-am dat printr-un amestec de ulei cu nişte condimente de pui. Sunt singurele condimente pentru carne pe care le mai am în casă. Dar tu poţi încerca să pui nişte rozmarin şi usturoi.

Le-am lăsat la “marinat” vreo 10 minute, cât s-a încălzit grillul după care le-am împăturit în folie de aluminiu. Din loc în loc am găurit folia, să se evapore apa şi uleiul.

Fiind bucăţi de peşte curăţate de piele, mi-a fost milă să nu se ardă.

Le-am pus pe grill şi am aşteptat cam … 30 de minute. Mă rog, până nu s-a mai auzit zgomotul acela de sfârâit, pentru neiniţiaţii într-ale grill-ului pentru aragaz.

Între timp am curăţat usturoi, l-am tăiat bucăţele mici şi l-am amestecat cu nişte smântână. Asta am învăţat ieri, de la o prietenă şi Bruta mică n-a mai tăcut spunându-mi că vrea să-i fac. Deh, bărbaţii şi poftele lor ciudate

Voila! Carnea nu a fost nici seacă, nici nefăcută ci numai bună de mâncat. A mers bine un pahar de vin demisec alb.

A se scuza farfuria stropită de zeama de la peşte rămasă pe folia de aluminiu. E cam greu să nu faci mizerie când te arde la degete dar urla foamea-n noi ceva de speriat. Aşa e când ai de studiat şi n-ai timp de gătit!

p.s: ştiţi cumva vreun remediu pentru durerile de cap cauzate de usturoi? n-aş vrea să încep de pe acum cu medicamente…

Creme de protectie solara

lilisor — Fri, 22 May 2009 05:55:40 +0000

Cum vine vara, cum trebuie să mă dau cu multă cremă care să mă protejeze de soare. Nu de alta, dar sunt tare albă şi mă “prăjesc” foarte uşor.

Alaltăieri, am ieşit afară în maiou. Imediat m-a prins soarele pe umeri. Aşa că am dat fuga la farmacie să-mi cumpăr o cremă de protecţie solară.

Am rămas şocată! Cea mai ieftină era 35 de lei!! Mi-am cumpărat una cu factor de protecţie 30, să scap fără arsuri vara asta şi m-a costat 40 de lei. Şi e de la Gerovital Plant.

L’Oreal (am avut anul trecut şi a fost tare bună!) trece de 55 de lei, Garnier e undeva la 45 de lei şi mai sunt alte mărci (n-am reuşit să le ţin minte denumirile) care sar de 70 de lei.

Dumnezeule, au nişte preţuri de stă mâţa-n coadă! Sunt persoane care au nevoie de creme cu 2 tipuri de factor de protecţie, dau 100 de lei numai pe creme?

E aberant! Sau, mă rog, sunt eu zgârcită! Dar dacă vara asta scap de pielea roşie, şi-a meritat toţi banii Gerovital Plant pentru copii

Tu ce foloseşti pentru a te proteja de soare?

Tu faci ceea ce-ti place?

lilisor — Sun, 17 May 2009 16:06:23 +0000

Fiecare parinte are un plan pentru copilul său. Ţin minte că, în copilărie, taică-meu mereu ne zicea să învăţăm, să nu lăsăm să treacă viaţa pe lângă noi, să profităm de puţinele şanse oferite de viaţă.

Ei bine, după Scrisoare către liceeni, Tudor Chirilă va porni un turneu în liceele bucureştene pentru a afla care sunt motivele elevilor atunci când îşi aleg carierele.

Proiectul se numeşte Chirilă în licee şi vizează 20 de licee din Bucureşti. Între 19 şi 27 mai, Tudor va vorbi cu elevii din 5 licee. (Ion Neculce, A.I. Cuza, Ceorge Coşbuc, Ion Creangă şi Gheorghe Lazăr), urmând ca din toamnă turneul să continue în alte 15 şcoli.

Proiectul este susţinut de Primăria Municipiului Bucureşti şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.

În ceea ce mă priveşte, nici eu nu ştiam, la 14 ani, ce vreau să fac în viitor. Sigur, îmi doream să fiu ba profesoară, ba avocat, ba preşedinte de vreo companie mare etc. Vise de copil!

Din dorinţa părinţilor, am ajuns să fac liceul economic. Ai mei se gândeau că voi putea ţine contabilitatea mai multor firme şi practic voi putea lucra de acasă, liniştită.

Ei bine, totul a fost ok până când am descoperit marea mea pasiune pentru radio şi tot ce ţine de comunicare şi mass media.

La radio, vreau să ajung la radio!

La sfârşitul clasei a 10-a m-am angajat la radio. A fost primul meu loc de muncă şi pot spune că a fost singurul, până acum, unde am reuşit să îmbin perfect utilul cu plăcutul. Îmi plăcea atât de mult încât n-a mai contat că salariul meu era de 100 de lei (1 milion pe vremea aceea).

După şcoală veneam voioasă la radio, pentru a mă pregăti pentru emisiuni. A fost una dintre cele mai fericite perioade din viaţa mea. Eram acasă, alături de ai mei, aveam un job care mă făcea fericită, aveam o mulţime de prieteni şi nu simţeam nevoia de a o lăsa mai moale, de a avea un concediu. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, în ultimii 2 ani de liceu, eu n-am avut vacanţă.

Apoi, a urmat plecarea de acasă. Am decis să merg mai departe, nu puteam rămâne acasă, la fusta mamei, o veşnicie. Am ajuns în Timişoara unde pentru o scurtă perioadă de timp am lucrat la un radio care astăzi nu mai există dar care mi-era tare drag: Analog Fm. A fost o perioadă tare frumoasă, chiar dacă stăteam în chirie şi salariul abia îmi acoperea întreţinerea. După ce radio-ul s-a închis, am acceptat primul job decent care mi-a ieşit în cale: vânzătoare într-un magazin cu haine pentru femei. Salariu decent, muncă deloc grea dar simţeam că mă plafonez. Simţeam că pierd atât de multe. Aşa că am decis să vin la Oradea, la facultate.

Oradea

Am vrut neapărat la Jurnalism. Din fericire, mă adaptez foarte uşor la schimbări atât de dramatice. Mi-am găsit un job într-un magazin mare de electrocasnice, un loc de muncă ce-mi permitea să merg la facultate. Aici am învăţat o mulţime de lucruri despre produsele electrocasnice. Însă, iarăşi simţeam că pierd multe. Ajungeam obosită de la serviciu şi facultate şi nu aveam timp să citesc un ziar. Devenise o viaţă monotonă, deloc mulţumitoare pentru o persoană activă ca mine!

Era urgent să-mi caut alt loc de muncă. Aşa se face că de aproape 2 ani lucrez în domeniul care-mi place: mass media. Aici am învăţat foarte multe lucruri despre online, jurnalism online, mass media in general. La facultate studiam noţiunile teoretice iar la serviciu aveam ocazia să le pun în aplicare.

Încă mai am enorm de mult de învăţat, simt asta de fiecare dată când aflu de lucruri noi. Dar fac ceea ce-mi place. Dacă soarta va decide să-mi mai dea vreun şut în fund, ştiu sigur că voi putea oricând să mă reprofilez dar nu ştiu pentru cât timp.

Tu faci ceea ce-ţi place?