Tag Archives: lilisor

Etica

Mâine am examen la Etică. Din câte am citit până acum din cursuri, materia asta trebuia predată de un profesor de la Filozofie (cică profu’ ar fi terminat facultatea de Filozofie). Mă rog…

Mi-a rămas în minte următorul paragraf:

Scopul omului e împlinirea omenescului în sine. Virtutea constă în asumarea şi practicarea unor valori ce dau adevărata măsură a omului“.

Întrebare de studentă pierdută printre propoziţiile îmbârligate din cursuri: Scopul facultăţii e acela de a … ?
Update: Mă aşteptam la nişte noţiuni legate de etica în jurnalism, despre datoria morală a celui ce influenţează opinia publică dar so far, doar mumbo-jumbo despre Kant, Aristotel şi Platon.

Supa pe carne de miel

Cu siguranţă v-a mai rămas ceva carne de miel de la sărbătorile pascale. Ei bine, ca să nu “prindă” miros frigiderul, vă recomand o supă gustoasă pe carne de miel.

Ai nevoie de :

Câteva bucăţi de carne de miel (mai puţin măruntaie!), orez (sau tăiţei, cum doreşti) 1 ardei, 2-3 bucăţi de ceapă verde, 2 morcovi şi 2 rădăcini de pătrunjel, mărar, leuştean, sare şi piper.

Cum se prepară?

Carnea de miel se fierbe în 2 ape. Îşi mai pierde din grăsime în felul acesta. Nu de alta, dar grăsimea de miel nu e tolerată de oricine.

Eu prefer ca supa să conţină legumele, chiar dacă prin Bihor am observat că supa se strecoară de toate cele. De mică am fost învăţată ca supa să aibă de toate în ea, să nu fie doar apă colorată. Aşa că morcovii i-am tăiat în rondele, ceapa în bucăţele mici, ardeiul la fel iar pătrunjelul rădăcină l-am tăiat mai mare, să-l poată alege bruta mică din supă :D. Nu uita de sare şi piper, cum am păţit eu!

Le-am lăsat la fiert cam 35 de minute.  De la legumele astea supa deja are altă culoare. Când s-a fiert carnea, se scoate din oală şi se adaugă orez (tăiţei). Sau dacă vrei, poţi să laşi carnea în oală. Noi nu o mâncăm dacă e doar fiartă!

Se mai lasă la fiert, se potriveşte de sare şi piper şi dupa 10 minute se adaugă frunzele de leuştean şi mărar, tăiate mărunt.

Leuşteanul “scapă” supa de mirosul cărnii de miel, un miros deloc plăcut. La final eu am mai adăugat o jumătate de ardei iute murat. A ieşit o supă savuroasă şi puţin picantă.

Şi o poză cu produsul final, că mi-a fost prea lene să fotografiez tot procesul:

supa din carne de miel

Poftă mare!

Rugaminte

Pentru că de vreo 2 luni eu nu vad nimic schimbat la Incoming Links, n-am de unde să ştiu dacă mi-aţi pasat vreo leapşă sau ceva. Şi sinceră să fiu nici n-am răbdare şi timp să stau să caut pe blogsearch dacă a scris cineva ceva de mine.

Rugămintea mea e următoarea: dacă mi-aţi pasat ceva daţi un mail, lăsaţi un comentariu, un mesaj pe YM.

Înainte vedeam de fiecare dată când mă linka cineva, de câteva luni “s-a stricat” ceva pe acolo şi adio! 😛

Quickies

Ghiceşti specia? 🙂

Tocanita de ciuperci si cus cus

N-am mai scris de ceva vreme de reţetele gustoase pe care le-am încercat. Aşa că azi ne facem poftă cu o tocăniţă de ciuperci cu garnitură de cus-cus.tocanita de ciuperci

Am preferat ciupercile proaspete champignon. Le-am curăţat şi le-am tăiat felii. Apoi am tăiat mărunt o ceapă mai mică, am călit-o în puţin ulei (n-am lăsat-o să prindă culoare, fierea mea e fiţoasă!), am pus 2 căni de apă caldă, am adăugat oleacă de delikat şi piper şi am lăsat să dea un clocot.

După ce s-a înmuiat bine ceapa, am adăugat ciupercile, vreo 150 ml de apă caldă, am pus capacul pe oală şi au tot fiert vreo 25 de minute.

În timpul ăsta m-am ocupat de cus cus. Am tăiat mărunt o ceapă mică, am călit-o în puţin unt (merge şi ulei dar nu de măsline, nu-l suport prăjit!) după care am adăugat cus cus paste. Se găsesc la magazin, la noi costă 2 lei pachetul de 100 gr. parcă. Sunt paste cus cus de la Arnos.

Am călit puţin cus cus-ul şi am turnat câte 2-3 linguri de apă, oleacă de delikat sau doar sare şi piper, în funcţie de cum vă place vouă. Torni apă pe măsură ce intră în paste. Per total se pun cam … 2 căni de 200 ml de apă caldă. Dar cu ţârâita! Când nu mai sunt tari şi s-au înmuiat boabele de cus cus, atunci e gata garnitura.

Să revenim la tocăniţa de ciuperci. Când s-au fiert ciupercile, faci un amestec din smântână, făină, un pic de apă şi zeamă din oală. Amestecul ăsta îl torni apoi în oală. Noi am mers mai departe cu experimentele culinare şi am adăugat 2 linguri de pastă de tomate peste tocăniţă care a prins un gust mai aromat şi o culoare mai închisă.

Gata! Poftă mare!

Ti-ai ales baba?

Cred că e singura superstiţie la care ţin: babele din martie. De la grădiniţă baba mea a fost în fiecare an ziua de 8 martie, cred că am o afinitate pentru cifra 8. 🙂

Sper să fie frumos afară. Nu mă influenţează în mod special superstiţiile dar parca e o ambiţie personală ca ziua pe care o aleg să fie una frumoasă, plăcută. Face bine la psihic, cred! 😀

Şi de ziua mea îmi place să fie frumos afară, soare, cald, oleacă de vânt.

Tu ţi-ai ales baba?

Ochelaristi, ajutor!

De câteva zile mi s-a uscat foarte tare pielea din jurul ochilor si ma ustură când port ochelarii.

Lentilele (că n-au ramă jos) nu ajung în contact cu pielea, aşa că nu-mi fac rană. Cu toate astea, pielea e la fel de aspră şi se decojeşte. Am dat cu cremă de faţă, nici un rezultat. Mi-am făcut masaj cu ulei de bebe. Pielea e într-adevăr mai fermă şi se decojeşte mai puţin dar tot nu am scăpat.

Mai are cineva problema asta? Ce aţi făcut să scăpaţi de pielea bătută care se decojeşte?

Responsabilitate sociala – Bilantul pe 2008

1. Care sunt primele 3 companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea in societate si de ce?

In timp ce ma  gandeam la 3 companii pe care le apreciez pentru implicarea lor in societate, mi-am dat seama ca nu prea am de unde alege. Sunt multe companii mari care s-ar fi putut implica, ar fi putut incerca o schimbare a mentalitatii, a lucrurilor in Romania, dar totusi au preferat sa nu o faca. Mi-a placut initiativa Procter & Gamble, cea in care o anumita suma din pretul unor produse era donata copiilor si proiectelor medicale destinate pruncilor. Peste tot in supermarketuri am vazut pliante unde era explicata campania. Mi-a placut campania lor pentru ca au fost printre putinele companii care s-au gandit la copii si la nevoile medicale ale acestora. Daca nu ne pasa de copii, ce ne ramane de facut?!

Umbrela Verde a fost ok dar mai mult pe online. Adica, in Oradea n-am prea vazut ceva legat de Umbrela Verde. Mi-ar fi placut sa particip la ceva campanie in oras. Dar adevarul e ca nici nu consum Tuborg!  🙂

Initiativa Vodafone (si Orange dar nu folosesc!) de a renunta la facturi tiparite in scopul protejarii mediului, e binevenita. Eu am renuntat la factura trimisa prin posta, pe mine m-au convins. Deci au avut rezultate.

2. In ce masura marile companii din Romania au raspuns in 2008 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

Cum spuneam mai sus, s-ar fi putut implica mult mai mai multe companii. Poate la nivel central situatia sta altfel, insa in Oradea lucrurile nu s-au miscat prea tare. Da, si oamenii sunt nepasatori si indiferenti, dar se puteau initia cateva campanii bune care ar fi putut atinge un segment important al populatiei care ar face ceva. In 2008 oradenii au protestat impotriva taierii copacilor de pe malul Crisului, in procesul de amenajare. S-au adoptat, de catre persoane fizice sau vedete, copaci batrani care infrumuseteaza orasul. Insa n-am auzit de companii mari care sa vina cu o initiativa si sa propuna o solutie de compromis, astfel incat ambele parti sa fie impacate. Una e ca o companie mare sa propuna ceva si alta e ca o mana de oameni sa incerce sa schimbe lucrurile.

S-au mai facut niste proteste in legatura cu amenajarea peisagistica de toata jena, care a costat orasul un tanc de bani, insa lucrurile s-au rezumat la atat.

Nu stiu de ce dar mi s-a parut ca totul s-a miscat destul de incet. Daca au existat alte initiative, au fost prea putin mediatizate.

3. Ce asteptari ai de la companiile din Romania, in privinta responsabilitatii sociale, in 2009?

Ma astept sa se miste lucrurile mai bine. Ma astept sa se extinda pe mai multe domenii, sa reuseasca sa mobilizeze mai multe persoane in promovarea campaniilor. E trist cand ai o initiativa buna si nu ai oameni care sa o promoveze sau nu vrei sa “think outside the box” in privinta promovarii.

Sunt curioasa, avand in vedere actuala situatie economica nationala si mondiala, cate companii mari, nationale si multinationale, se vor implica la nivel social in demararea unor campanii bune pe tara cu efect si la nivel local.

Un exemplu e rezolvarea problemei cainilor si a pisicilor fara stapan. Solutii sunt, mesajul exista, trebuie doar sa punem punctul pe “i”. Ar fi misto daca s-ar face o baza de date nationala pentru cainii si pisicile care au cip.

In Oradea ar fi multe de facut, ne trebuie doar un branci si sustinere.

4. Cum crezi ca le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, si in special pe cele de la care cumperi, sa fie mai responsabile in 2009?

Eu deja am scris despre asteptarile mele. E un inceput.

Jolidon si sutienele

De vreo 5 ani îmi cumpăr sutiene numai de la Jolidon. În comparaţie cu Triumph, sunt oleacă mai ieftine şi cam la fel de bune. În orice caz nu merg la piaţă să-mi cumpăr “ţâţar”, cum zicea un coleg de liceu.

Jolidon face sutiene foarte ok, aşa de bune că nici nu le simt pe piele de multe ori. Nu ştiu ce sârmă folosesc dar e mişto că nu mă strânge şi nici nu-mi lasă urme pe piele.

Acum un an mi-am cumpărat un alt sutien Jolidon. Era perioada reducerilor, mi-a plăcut mult modelul aşa că nu m-a durut la buzunar să dau 28 de lei. Foarte comod, lejer, drăgălaş etc. Problema e că legăturile dintre bretele sunt din plastic.

După câteva luni (fireşte că nu l-am purtat non stop!) o chestie de plastic de la o bretea s-a rupt. Am aruncat plasticul şi am cusut breteaua. Mi-era prea drag sutienul, plus că venea vara şi e foarte răcoros.

Buun! La câteva săptămâni se rupe altă chichiţă de plastic. Fir-ar! L-am aruncat prin dulap de nervi.

Acum o lună am descoperit sutienul cu pricina. Am cusut breteaua şi l-am purtat o dată. Fireşte, iarăşi s-a rupt ceva la el. Altă chestie de plastic. E aşa de subţire plasticul ăla că l-am putut tăia foarte uşor cu o unghiera.

Nu înţeleg de ce a tot cedat plasticul, nu e ca şi cum aş avea bustul atât de mare încât să se rupă de greutate. Dimpotrivă, port cel mai mic număr! 😀

Pentru neneii şi tantile de la Jolidon: faceţi dom’le sutiene care să nu aibă legăturile de plastic aşa de fragile! E enervant să le tot coşi, mai ales că preţurile nu sunt deloc de neglijat. Aveţi modele super mişto dar mai lucraţi la chestiile astea. Faceţi-le din ceva plastic mai rezistent!

Apropo, am vrut să-mi cumpăr lenjerie dintr-un magazin (nu ştiu ce marcă) din Debrecen. Cele mai mici mărimi erau dublul meu. Chiloţii expuşi erau uriaşi în comparaţie cu măsura mea. M-am speriat. Mă gândesc că majoritatea unguroaicelor au fundul mare şi sânii imenşi. Ferice de unguri!

p.s: Oare ce-or mânca de sunt atât de dotate? 🙂

Peste la grill

Ca să nu mai existe dubii că nu aş fi bună de soţie, azi i-am pregătit (de fapt, ne-am pregătit că şi eu pap!) brutei mici peşte la grill.

Aseară i-am curăţat, deşi urăsc să curăţ peşti (mereu am senzaţia că se uită la mine şi mă condamnă că-i tai capul!), i-am spălat bine să nu aibă chestia aia negricioasă înăuntru şi i-am sărat.

Am învelit castronul în folie de aluminiu (să nu iasă mirosul de peşte) şi l-am băgat la frigider până azi dimineaţă.

Apoi am luat condimentele pentru peşte, le-am amestecat cu ulei şi am purces la ungerea bucăţilor de peşte cu maglavisul de ulei şi condimente.

Până am curăţat grillul, până am verificat dacă mai e gaz în butelie, până am reuşit să scap de mirosul de peşte de pe mâini şi am spălat vasele, condimentele au avut timp să intre în carne.

Apoi, la grill am făcut un experiment: o bucată am învelit-o în folie de aluminiu iar restul de carne le-am aşezat pur şi simplu pe grătar.

Le-am lăsat la foc mic aproximativ 35 de minute. După primele 10 minute ne venea să luăm bucăţile de peşte de pe grill şi să le înfulecăm, atât de bine mirosea.

Bucata de peşte învelită în folie s-a făcut bine, diferenţa dintre cele care nu au fost învelite e că era mai moale şi fără coaja puţin arsă.

Uite minunăţia:

peste la grill

Acu, io ştiu că nu arată ca la restaurant, dar noi suntem de la ţară aşa că n-avem bai dacă pătrunjelul nu era vioi ci ud că tocmai îl spălasem.

În caz că vrei un pont despre mujdeiul de usturoi citeşte mai departe: căţeii de usturoi se dau pe răzătoarea mică, apoi se amestecă bine cu sare. După ce s-au omogenizat, se adaugă o linguriţă de oţet şi se amestecă până se face un fel de spumă groasă. După care încet-încet torni ulei, ca la maioneză.

Et, voila! Mujdei pufos de usturoi! Fără aşa ceva noi nu păpăm peşte. Ceea ce înseamnă că azi nu ieşim din casă şi nici nu primim musafiri! 😀

Poftă mare dragilor!