Fiecare parinte are un plan pentru copilul său. Ţin minte că, în copilărie, taică-meu mereu ne zicea să învăţăm, să nu lăsăm să treacă viaţa pe lângă noi, să profităm de puţinele şanse oferite de viaţă.
Ei bine, după Scrisoare către liceeni, Tudor Chirilă va porni un turneu în liceele bucureştene pentru a afla care sunt motivele elevilor atunci când îşi aleg carierele.
Proiectul se numeşte Chirilă în licee şi vizează 20 de licee din Bucureşti. Între 19 şi 27 mai, Tudor va vorbi cu elevii din 5 licee. (Ion Neculce, A.I. Cuza, Ceorge Coşbuc, Ion Creangă şi Gheorghe Lazăr), urmând ca din toamnă turneul să continue în alte 15 şcoli.
Proiectul este susţinut de Primăria Municipiului Bucureşti şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.
În ceea ce mă priveşte, nici eu nu ştiam, la 14 ani, ce vreau să fac în viitor. Sigur, îmi doream să fiu ba profesoară, ba avocat, ba preşedinte de vreo companie mare etc. Vise de copil!
Din dorinţa părinţilor, am ajuns să fac liceul economic. Ai mei se gândeau că voi putea ţine contabilitatea mai multor firme şi practic voi putea lucra de acasă, liniştită.
Ei bine, totul a fost ok până când am descoperit marea mea pasiune pentru radio şi tot ce ţine de comunicare şi mass media.
La radio, vreau să ajung la radio!
La sfârşitul clasei a 10-a m-am angajat la radio. A fost primul meu loc de muncă şi pot spune că a fost singurul, până acum, unde am reuşit să îmbin perfect utilul cu plăcutul. Îmi plăcea atât de mult încât n-a mai contat că salariul meu era de 100 de lei (1 milion pe vremea aceea).
După şcoală veneam voioasă la radio, pentru a mă pregăti pentru emisiuni. A fost una dintre cele mai fericite perioade din viaţa mea. Eram acasă, alături de ai mei, aveam un job care mă făcea fericită, aveam o mulţime de prieteni şi nu simţeam nevoia de a o lăsa mai moale, de a avea un concediu. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, în ultimii 2 ani de liceu, eu n-am avut vacanţă.
Apoi, a urmat plecarea de acasă. Am decis să merg mai departe, nu puteam rămâne acasă, la fusta mamei, o veşnicie. Am ajuns în Timişoara unde pentru o scurtă perioadă de timp am lucrat la un radio care astăzi nu mai există dar care mi-era tare drag: Analog Fm. A fost o perioadă tare frumoasă, chiar dacă stăteam în chirie şi salariul abia îmi acoperea întreţinerea. După ce radio-ul s-a închis, am acceptat primul job decent care mi-a ieşit în cale: vânzătoare într-un magazin cu haine pentru femei. Salariu decent, muncă deloc grea dar simţeam că mă plafonez. Simţeam că pierd atât de multe. Aşa că am decis să vin la Oradea, la facultate.
Oradea
Am vrut neapărat la Jurnalism. Din fericire, mă adaptez foarte uşor la schimbări atât de dramatice. Mi-am găsit un job într-un magazin mare de electrocasnice, un loc de muncă ce-mi permitea să merg la facultate. Aici am învăţat o mulţime de lucruri despre produsele electrocasnice. Însă, iarăşi simţeam că pierd multe. Ajungeam obosită de la serviciu şi facultate şi nu aveam timp să citesc un ziar. Devenise o viaţă monotonă, deloc mulţumitoare pentru o persoană activă ca mine!
Era urgent să-mi caut alt loc de muncă. Aşa se face că de aproape 2 ani lucrez în domeniul care-mi place: mass media. Aici am învăţat foarte multe lucruri despre online, jurnalism online, mass media in general. La facultate studiam noţiunile teoretice iar la serviciu aveam ocazia să le pun în aplicare.
Încă mai am enorm de mult de învăţat, simt asta de fiecare dată când aflu de lucruri noi. Dar fac ceea ce-mi place. Dacă soarta va decide să-mi mai dea vreun şut în fund, ştiu sigur că voi putea oricând să mă reprofilez dar nu ştiu pentru cât timp.
Tu faci ceea ce-ţi place?
Scris de lilisor in 
A murit un hard (parcă!), serverul s-a “speriat” şi … mă rog, nu mai intru în detalii tehnice că mă pierd!
