Tag Archives: literatura

matei brunul

Matei Brunul și sforile

Născută-n anul Cernobîlului, n-am trăit prea mult în timpul comunismului. Sigur că regimul n-a murit complet odată cu Ceaușescu, în unele structuri (chiar și-n cele moderne) încă se practică șantajul și cenzura, iar îndoctrinarea naivilor e o procedură din ce în ce mai populară, nu doar în mass media.

Aveam 4 ani la revoluție. Tot ce știu despre comunism am aflat de la Memorialul Durerii și de la taică-meu, care-a fugit din spital pentru a participa la revoluția din Timișoara și pentru a le da de veste prietenilor săi din Lugoj despre mișcările timișorenilor. Atât de mult a urât regimul comunist! În școală nu țin minte să fi învățat multe despre comunism. În schimb am studiat că românii au fost singurii care au ținut piept turcilor ce-ar fi vrut să cucerească Europa. Pentru uriașul Imperiu Otoman luptele crâncene, așa cum au fost descrise de români, ar fi fost doar „mici incidente la graniță”, potrivit cărții „The man they killed on Christmas Day” de Cătălin Gruia. Nu știu sigur, nu am studiat istoria otomanilor. Dar nici Andrew Marr, care-a scris „History of the world”, nu amintește de luptele românilor cu turcii. Dar menționează imperiul otoman.

Când TVR-ul a difuzat Memorialul Durerii am fost prea mică pentru a înțelege că mulți dintre oamenii din închisori erau acolo doar pentru că îndrăzniseră să-și exprime opinia. Sau doar pentru că cineva i-ar fi prezentat drept spioni ori hoți, pe nedrept. Anii au trecut, societatea a evoluat, televiziunile au adoptat rețetele de succes din țări democratice: distragerea atenției opiniei publice cu scandaluri inutile.

Ne mai amintim de revoluție și de cât de groaznic a fost partidul comunist prin decembrie, când ies la iveală alte dosare și mărturii crunte despre pedepsele aplicate celor ce se împotriveau regimului.

Și acum ajung și la Matei Brunul. O carte care mi-a deschis apetitul pentru tot ce înseamnă cărți despre comunism, despre cât de spurcat a fost (și rămâne) un regim totalitar. Dar Matei Brunul nu e numai o carte despre comunism, ar putea foarte bine să fie o carte despre amnezia care ne lovește din plin în fiecare an electoral.

„Orice marionetă are suflet, doar că trebuie să știi să i-l descoperi …”

Cartea lui Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul, a câștigat anul trecut premiul literar „Augustin Frățilă”. În condițiile în care majoritatea librăriilor orădene promovează ba cărțile Mihaelei Rădulescu ori opere bine vândute din literatura internațională – Dan Brown, Paulo Coelho etc. – am avut un noroc chior atunci când am dat de cartea asta, așezată pe-un raft printre sute de alte titluri. Vara trecută Humanitas își decorase vitrina cu 50 shades of crap și cu Tudor Chirilă. Iar io nu-s chiar atât de des deprimată pentru a citi așa ceva. Mai ales că de la o vreme am înlocuit scriitura banală cu croșetatul, ca remediu pentru momentele când îmi pierd încrederea-n oameni.

Deși tratează un subiect controversat din istoria acestui popor, Matei Brunul e o carte care te captivează, te convinge să cauți și să descoperi cât de malefică și bine pusă la punct a fost Securitatea. Te provoacă să afli mai multe despre un sistem pe care unii îl regretă azi. Matei Brunul e românul păpușă de lemn care se mișcă în funcție de cum sunt trase sforile. În funcție de cine le manevrează, când și în ce context.

N-am să-i fac un rezumat cărții pentru că mi-aș dori să căutați opera și să-l descoperiți pe Bruno cel amnezic, Bruno care-l îmbrățișează pe Vasilache, păpușa de lemn. Brunul și-ai săi pași grei care fac cărare prin zăpada ce acoperă aleea către casa fetei pe care o place. Bruno care ajunge să creadă că a meritat să fie torturat pentru ceva ce i s-a spus că ar fi încercat să facă. Bruno care voia doar atât: să cunoască arta manevrării marionetelor.

De la Matei Brunul am început să caut și alte cărți despre comunism și torționari. Momentan caut „Orizonturi Roșii” a lui Pacepa. Alte recomandări sunt binevenite.

p.s: mi-ar plăcea să descopăr cât mai mulți autori contemporani români care aleg să-și lanseze cărțile și-n varianta e-book. 

matei brunul

schimb de carti oradea aprilie 2013

Schimb de Cărți – aprilie 2013

În ultimele zile am fost tot plecată de acasă, cu acces limitat la internet și laptop, verificând mesajele și e-mail-urile de pe Nokia Lumia 800. De asta și anunțul, cam din scurt, cu Schimb de Cărți Oradea.

Așadar, de Florii, în 28 aprilie, ora 16, pe terasa Stage, Schimb de Cărți Oradea.

Și pentru a organiza mai ușor, vă reamintesc faptul că Schimb de Cărți pentru adulți are loc în ultima duminică din lună (iar varianta pentru juniori se desfășoară în a doua duminică a lunii).

Ne vedem?

schimb de carti oradea aprilie 2013

schimb de carti juniori oradea

Schimb de Cărți Juniori Oradea

Cei ce-mi citiți blogul periodic știți că o dată pe lună organizez Schimb de Cărți Oradea. De ce doar o dată pe lună? Pentru că într-o lună ai timp să citești cel puțin o carte împrumutată. Dacă fiecare dintre noi ar citi o carte pe lună, românii n-ar mai fi la coada topului ce evidențiază cultura și numărul de opere citite. Și poate că nici n-ar mai gusta emisiuni TV de o calitate mediocră. Mă rog, discuția-i lungă și complexă.

La penultima ediție Schimb de Cărți au venit și câțiva copii. Care s-au simțit puțin excluși din discuțiile de la masa participanților. Și văzând că pruncii sunt timizi, Mirela Lupu Niță (Stage) a venit cu ideea de Schimb de Cărți Juniori. Acest eveniment se adresează copiilor din clasele gimnaziale. Practic pruncii pot recomanda altor tineri de vârsta lor nuvele sau romane pe care le-au citit în timpul liber, fără ca vreun profesor să le ceară fișe de lectură.

Nu știu de voi, dar mie nu-mi plăcea să citesc operele impuse de profesori pentru vacanțe și de obicei ajungeam să citesc altceva. Țin minte că într-o vară ploioasă mi-a ținut companie o carte despre viața lui Mihai Eminescu, iar într-o vacanță de iarnă m-am bucurat de operele lui George Călinescu. Nu știu dacă ideea de a nu asculta de profesor sau cărțile pe care le-am găsit în biblioteca bunicilor m-au făcut să-mi doresc să caut și altceva, dar important e că am început să caut, să citesc și altceva. Vorba aceea, pofta vine mâncând! 😀

Dacă aveți copii în clasele gimnaziale vă invităm să-i aduceți la Schimb de Cărți Juniori duminică, 10 martie, ora 16, în Muzeul Iosif Vulcan (str. Iosif Vulcan nr. 14). Nu se percepe vreo taxă. 

schimb de carti juniori oradea

sdc-noiembrie2012

Schimb de Cărți Oradea, noiembrie 2012

Vara s-a dus, am trecut printr-un Festival de Teatru Scurt (pe mulți dintre cei ce veniți la Schimb de Cărți v-am văzut și pe la teatru, ceea ce mă bucură!), a mai trecut o ediție reușită a Toamnei Orădene. E vremea să mai și citim! Doar vine frigul și lângă un ceai/vin cald, o carte bună e o alegere potrivită pentru un weekend rece. Nu-i așa? Așa e! :)))

Întrucât încă mai lucrez la actualizarea tabelului cu toate cărțile pe care le aveți, vă rog să-mi trimiteți prin e-mail (carti @ lilisor.net) toate cărțile pe care le aveți de la Schimb de Cărți Oradea. Să vedem cine, ce mai are de adus înapoi.

Cum spuneam, vacanța de vară s-a prelungit cu toamna, așa că sunt curioasă ce ați citit în ultimele luni.

Schimb de Cărți Oradea revine duminică, 4 noiembrie, de la ora 16, în Stage (str. Iosif Vulcan nr. 14).

Ne vedem? 🙂

sdc-noiembrie2012

Oscar și Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt

Am primit-o la Schimb de Cărți în luna mai și abia aseară mi-am adus aminte că … n-am citit-o. M-am lăsat vrăjită de noua carte a Annei Rice, de jurnalul Annei Frank și am uitat de Oscar.

Eric Emmanuel Schmitt îl descrie pe Oscar drept un pruncul isteț care, deși știe că va muri, nu înțelege de ce nimeni nu vrea să-i spună asta. Astfel ajunge să se simtă vinovat pentru soarta sa, pentru nefericirea doctorului Dusseldorf, ba chiar ajunge să-și disprețuiască părinții care nu știu cum să facă față unei astfel de tragedii. Nimeni nu-l pregătește pentru moarte pentru că, până la urmă, cine știe ce ne așteaptă după moarte?! De fapt, cum poți să-i spui unui copil că mai are doar câteva zile de trăit? Cum să te pregătești pentru finalul vieții când ai doar 10 ani?! Autorul se concentrează doar pe reacția copilului la conștientizarea sfârșitului care e atât de aproape, și minimalizează cât se poate de mult drama trăită de adulți. Probabil că dacă eroul principal al cărții ar fi fost un adult, cartea ar fi fost mult mai tragică și încărcată de simboluri.

Singura persoană care pare să-l înțeleagă pe Oscar e Tanti Roz, o voluntară bătrână.

„Există o vârstă limită să fii tanti roz, iar eu am depășit-o cu vârf și îndesat!

– Ești adică expirată?

– Ăsta-i cuvântul!

– Ca iaurtul?

– Sttt!

– Știu să-mi țin gura, nu te teme!”

Tanti Roz inventează lupte de wrestling din tinerețea ei și reușește să-l ajute pe micuț să-și trăiască ultimele zile pe repede înainte, trecând prin toate etapele vieții: copil, adolescent, adult, bărbat căsătorit, criza vârstei mijlocii, bătrân singur.

În același timp copilul, care a fost crescut să nu creadă într-o zeitate sau în vreo religie, ajunge să-i scrie câte o scrisoare zilnică lui Dumnezeu. Deși rămâne sceptic, scrisorile către Dumnezeu, în care-i povestește aventurile din spital, îl ajută să înțeleagă mai ușor pașii pe care-i parcurge spre final.

„- Află de la mine, Oscar, că nu există nicio legătură între Dumnezeu și Moș Crăciun.

– Ba da. E una și aceeași cacealma. Spălare de creier și fraiereală cât cuprinde!

– Ascultă Oscar, poți tu să-ți închipui, fie și numai o secundă, că eu, o fostă luptătoare de wrestling, cu o sută șaizeci de turnee câștigate la activ, dintre care patru câștigate prin K.O, eu, Teroarea din Languedoc, aș putea să cred în Moș Crăciun?

– Nu!

– Află atunci, băiete, că deși nu cred în Moș Crăciun, cred în Dumnezeu. Îți jur, na! ”

Sigur, multe dintre ideile din carte nu aparțin unui copil de 10 ani, oricât de isteț ar fi, însă prin scrisorile haioase autorul reușește să pună viața și moartea într-o altă lumină. E un fel de carte-pildă, despre cum ar trebui să ne bucurăm mai mult de clipa de azi, să privim fiecare zi ca și cum ar fi un nou început, prinzi ideea!

Și un ultim citat pe care-l extrag din context, întrucât se potrivește atât de bine oricărei situații. Oscar făcea referire la părinții săi care au preferat să-i spună că există Moș Crăciun, fără a-l învăța să creadă într-un Dumnezeu.

„Păi, dacă-mi pierd timpul cu ce cred toți tâmpiții, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deștepți?”

Eric Emmanuel Schmitt îi descrie pe părinții lui Oscar, prin prisma copilului, ca fiind doi oameni care nu pun preț pe religie, neștiind totodată cum să reacționeze când sunt puși în fața pierderii singurului copil. De parcă ar fi știut cum să se comporte dacă ar fi fost oameni credincioși.

Concluzia? Cartea merită citită pentru că, deși descrie o situație foarte tristă, pune accent pe ideea de a să prețui lucrurile cu adevărat importante din viața ta, nu pe obiectele de care te-ai putea lipsi oricând. Lucruri de care ne aducem aminte uneori doar atunci când cineva drag e bolnav.

Schimb de Cărţi Oradea – ultima ediţie din 2011

Aş spune că 2011 a trecut prea repede, dar au fost atât de multe lucruri pe care le-am făcut în aste 11 luni şi-aproape jumătate. Am citit câteva cărţi excelente, chiar dacă n-am scris despre acestea. Ar fi cazul să actualizez şi lista din pagina de Cărţi. Am vreme şi pentru asta 🙂

Pentru final de an şi ultima ediţie din 2011 a Schimb de Cărţi Oradea ne vedem duminică, 18 decembrie în Lazy Corner, de la ora 16. Adresa e str. Barbu Ştefănescu Delavrancea nr. 1, colţ cu str. Gheorghe Doja.

Să ne vedem sănătoşi!

Colţul cititorului în Lazy Corner Oradea

De săptămâna viitoare vă invităm în Lazy Corner la Colţul Cititorului.

Ce presupune asta? Cărţile de la Schimb de Cărţi Oradea le vom înscrie într-o listă de pe google docs (adică vei putea vedea la cine a ajuns cartea ta). Tu, ca membru al Colţului Cititorului vei primi o legitimaţie pe baza căreia vei putea împrumuta oricând o carte din biblioteca neconvenţională construită la Schimb de Cărţi.

Şi tot pe baza acelei legitimaţii vei avea parte de discounturi în Lazy Corner.

Vii, citeşti (muzica din Lazy nu e asurzitoare, din fericire) şi bei un ceai cald.

Mai multe detalii vom discuta duminică, 27 noiembrie, de la ora 16 în Lazy Corner, str. Barbu Ştefănescu Delavrancea nr. 1.

image

schimb de carti oradea

Schimb de Cărţi, octombrie 2011

Cu o mică întârziere vă anunţ că ne vedem la Schimb de Cărţi de octombrie în Lazy Corner, pe Delavrancea nr. 1, lângă Facultatea de Drept. E o casă pe colţ, arată foarte bine înăuntru, au cărţi, ceai delicios şi cafea bună. Plus că cei de la Lazy Corner ne-au pregătit şi ceva surprize. 😀

Ne vedem de la ora 16, duminică, 30 octombrie. Că-i ultima duminică din lună.

update: dacă nu ştii pe unde vine, îţi explică pozele astea mai bine: căsuţa portocalio-rozalio de pe colţ e Lazy Corner