Tag Archives: Lugoj

socata

Only in Lugoj

Acum vreo 2 zile am avut ceva de rezolvat prin oraș și-am luat la pas Lugojul. Frumoase-s clădirile vechi din centru și de pe malul Timișului. Păcat că, la fel ca-n multe alte orașe unde se simte influența imperiului habsburgic – inclusiv Oradea – sunt lăsate-n paragină. Cam trist…

Am plecat din Oradea cu fire cât să-mi ajungă de 2 comenzi de papuci minion. Evident că între timp au venit comenzi și de alte produse. Ceea ce înseamnă alte culori de fire. Norocul meu că încă mai știu unde-i merceria din Lugoj, ghinionul meu că … merceria n-are marfă.

În merceria din Lugoj nu există fire Red Heart (care-i cel mai mare producător de fire de croșetat, din lume), există doar câteva game de fire românești. N-ar fi vreun bai (deși Red Heart produce în România unele game de fire), dar și din firele alea am găsit alb, mov, verde, crem și negru.

La recomandarea vânzătoarei, am intrat într-un uriaș magazin de covoare (!!!) ca să găsesc alte fire. Mno, mi s-a așternut un zâmbet larg pe față când am văzut fire de bumbac, precum Catania. Dar așa repede o dispărut când am văzut prețul! Dacă online firele astea costă 9 lei, iar în Oradea le cumpăr cu 10 lei/50 gr., aceeași cantitate e 18 lei în Lugoj. Yup, aproape dublu!

O altă pățanie made in Lugoj: puțin după ora 2 comand online curierul. Se face ora 4 jumate, sun la sediul local, întreb când ajunge, totuși, curierul. La telefon îmi răspunde un nene simpatic care începe să-mi explice cum o picat curentul și cum nu merge sistemul și cât se chinuie săracul, de 2 ore, să verifice comenzile din sistem, ca să le repartizeze curierilor.

Și după ce-l rog să verifice comanda mea și să trimită curierul să ridice coletele, doar ce-l aud pe nene cum începe să suduie (înjure, pentru non bănățeni 😀): „trăzni-te-ar soarele, să te trăznească! mâncate-ar bubele, să te mănânce, de calculator! Băăă, pornește odată!”

… și tot așa vreo 2 minute. Nici nu-ți poți imagina cât de greu mi-a fost să mă abțin din a bufni-n râs, omul chiar părea serios în încercările sale de a comunica verbal cu bucata de tehnologie. Într-un târziu, a ajuns și curierul. Mulțumesc, nenea!

În curând despre Finanțele din Lugoj 😀

Până una-alta, abia aștept să se facă socata! 1,5 L apă, o ceașcă de zahăr, vreo 6 flori de soc uscate, 2 lămâi și-o portocală. Rețetă inventată pe loc.

socata

Daily life (IV)

În Lugoj, în copilăria și adolescența mea, mușcatele și trandafirii erau cele mai întâlnite flori din intersecții, parcuri, pe poduri. Parcul din fața clădirii fostei Prefecturi era plin de trandafiri roșii și roz. În clasa a 11-a, când se iese la furat de flori pentru împodobirea claselor celor ce termină liceul, acela era primul parc vandalizat. Deși, culmea, era păzit de jandarmi. Dar dacă ești o fată drăguță, cu privirea unei căprioare inocente, e suficient să clipești mai des, să te miorlăi puțin și-ai scăpat de percheziția corporală ori de drumul până la secție (care-i la 5 minute de parc).

În Lugoj până și podurile sunt înfrumusețate cu flori, de primăvara până toamna. Și sunt udate zi de zi de către regia locală. Sau cel puțin așa era acum 2 ani.

Dar nu despre Lugoj e articolul acesta. Ci despre flori. Și Oradea e un oraș plin de flori. În aproape toate zonele unde am locuit în ultimii 7 ani grădinile blocurilor erau îngrijite și încărcate de flori. Exemplu în poza de mai jos (făcută cu lumia 800, un detaliu pe care îl interesează în mod deosebit pe Dan):

panselute

Pentru că suntem la capitolul orașe, flori și telefoane, poate vă interesează să aflați că dacă postați o poză cu orașul vostru, făcută cu Nokia Lumia și i-o arătați lui Cipri, aveți șansa să câștigați o boxă wireless. 

fotografie nokia lumia 800

Și ultima poză e cu noile oje de la Farmec – le puteți comanda online. După multe, multe încercări, în sfârșit sunt mulțumită de o poză cu ojele astea. Pe cea albastră – Pool Party – o dau cadou (mai am una) dacă-mi povestiți o trăznaie din liceu. Că tot e perioada finalului de an școlar și a banchetelor școlare.

oje farmec

Românii și cărțile erotice

Ferească-te sfinții și arhanghelii să ajungi subiect de presă. Că presa îți pune o ștampilă, de fapt nu, presa va avea grijă să fii marcat, precum o vită, cu un fier înroșit pe care va scrie că ai încălcat niște „reguli sacre” ale societății în care trăiești. Chiar dacă rana inflamată se va vindeca, odată cu trecerea timpului, vei rămâne cu o cicatrice care-ți va aminti constant de păcatul pe care l-ai făcut. Drept urmare, toată viața vei purta acel stigmat și vei fi pus la zid de fiecare dată când vei îndrăzni să-ți exprimi o opinie ori să-ți exerciți un drept. Nu vorbesc doar de societatea noastră.

Desigur că exagerez. Dar exagerez pentru că mă dezgustă societatea asta ipocrită. Nu știu câți ați auzit de profesorul de istorie de la Colegiul Național „Iulia Hasdeu” din Lugoj care a scris o carte cu diverse povești erotice. Porno. Sau pornografice. Numește-le cum vrei. Să vă amintesc de 50 Shades of Crap Grey, o trilogie care-i la modă printre tinerii de azi dar pe care, culmea, n-o interzicem adolescenților pentru că e „New York Times Best Seller List”?!  Sau Tropicul Cancerului de Henry Miller? Ori  de Cărtărescu și ale sale descrieri fascinante ale nopților de amor?

Sau de vechea și controversata Povestea Pulii? Dar de Sandra Brown ale cărei cărți sunt mai citite decât toate ziarele românești la un loc?! Desigur, sunt cărți scrise de autori consacrați, ați spune. Dar dacă un profesor îndrăznește să scrie, chit că-i ficțiune sau ba, despre experiențe sexuale, e automat catalogat un pervers sexual. Un depravat. Pentru că atât știe presa și o bună parte din popor.

Nu-l cunosc pe profesorul Horațiu Suciu (după sprâncene, pare a fi fiul profesorului cu care am studiat istoria în clasele 5-8 tot la Hasdeu, unul dintre profesorii mei preferați, un om spontan, deschis și care punea accent pe interactivitate la ore, mai puțin pe monologuri), însă ce-am citit în presa online mi se pare o vânătoare de vrăjitoare.

Dacă nu există plângeri cum că omul s-ar comporta precum un depravat, dacă nu s-au încălcat regulile morale și etice atât ale profesiei, cât și ale societății, de ce-l transformăm în ceva ce nu e?

Voi, cei care comentați sub anonimat pe forumuri, dacă nu-l cunoașteți, de ce-i puneți ștampila „Pervers”? Doar pentru că a scris o carte? Doar pentru că are o imaginație bogată? Păi, hai să-i punem la zid și pe toți profesorii care au scris ode partidului comunist. Ori pe acei profesori care văd viața prin ochelari de cal, acei profesori care distrug imaginația și viitorul copiilor voștri dacă nu redau lecția cuvânt cu cuvânt din textul dictat în clasă.

Sau, mai bine, renunțați să mai citiți presa. Că în afară de exagerări ieșite din comun și răfuieli personale, nu veți găsi texte de calitate. Ancheta, relatarea, portretul, toate aceste stiluri jurnalistice au dispărut din mass media. În schimb avem can-can, monden și gossip. Desigur că și acum exagerez, dar ideea rămâne: articolele despre cartea erotică a profesorului sunt malițioase și sunt exagerări jurnalistice.

Sunt zeci, poate sute de alți profesori de liceu sau profesori universitari care au scris astfel de cărți și care sunt oameni decenți, persoane care impresionează prin cultura generală bogată. Da, există și perverși în societatea asta, dar hai să nu tragem concluzii pripite înainte de a verifica faptele.

masini acoperite de zapada

[foto] De ce iubim iarna?

Alte câteva poze, tot din Lugoj, tot cu zăpada. În cartier doar câțiva locatari au curățat trotuarele ce țin de blocurile unde locuiesc. Printre care și vecinii mei. Deși ningea de zor, au ieșit de 3 ori pe zi și-au măturat, au dat cu sare sau nisip. În rest, cam toată lumea așteaptă să vină căldura, bag de seamă.

iubeste oltencelePentru că acoperă doar mizeria, nu și mesajele de dragoste! Cineva iubește cu foc oltencele.

zapada pe trotuarPentru că ne învață să fim mai atenți în trafic. Și ne amintește că e de datoria noastră să curățăm în fața casei

zapada masiva lugojzapada masiva lugojPentru că elimină delimitările convenționale…

urme prin zapadaPentru că scoate la iveală atât trăsăturile bune, cât și trăsăturile negative ale omului…

gard inzapezitPentru că uniformizează și nu discriminează…

pisicul in zapadaPentru că până și pisicile iubesc zăpada!

masini acoperite de zapadaPentru că acoperă urmele oamenilor leneși și necivilizați.

banci inzapezite

[foto] Iarnă în Lugoj

Ia spune-mi, la voi ninge? Da? De ce? 🙂

Lugojul s-a albit. La fel și Timișoara, Arad, Oradea și restul orașelor afectate de codurile galbene sau portocalii emise de autorități. Zăpada e albă, de ce codul e galben? Toată lumea știe că zăpada galbenă nu e bună, iar cea portocalie e chiar de evitat!

Câteva imagini din Lugoj. Că tot se poartă pozele cu zăpadă.

timis inghetatstr. buziasului lugoj inzapezitaCalea Buziașului, imagine din mașina în mișcare

sporturi de iarnaUnii se bucură de iarnă și de toate oportunitățile pe cere le oferă

raul timis acoperit de zapada

Râul Timiș văzut de pe Podul de Fier. Acum e complet acoperit de gheață și zăpadă.

primaria din lugojPrimăria din Lugoj și-a schimbat straiele (și culoarea politică) de când n-am mai văzut-o

podul de fier sub zapadaPodul de Fier acoperit de zăpadă. Ningea foarte tare când am ieșit la pozat…

plante ornamentalePlantele ornamentale au flori de iarnă 😀

pasaj calea buziasului lugojPasajul de pe Calea Buziașului

muzeul de istorieMuzeul de Istorie din Lugoj. O clădire superbă, în sfârșit restaurată. Interiorul e și mai frumos!

intersectie inzapezitaIntersecția de la Primărie, Colegiul Naționa Iulia Hașdeu și Biblioteca Municipală. Drumul spre Deva

iarna in lugojO brad frumos, o brad frumos …

brad ninsBradul e deformat de când îl știu. Arată ca și cum zăpada ar apăsa greu pe crengi, dar nu-i așa.

banci inzapezite

Lugoj – 3 aprilie 2010

În fiecare an când mergem acasă, la Lugoj, facem o grămadă de poze, parcă pentru a aduce înapoi cât mai mult din frumuseţea oraşului. Anul acesta a fost o oarecare excepţie pentru că am vizitat Lugojul înainte de a fi îmbrăcat în straie de vară. Înainte ca oraşul să fie împânzit cu multe flori, de a se reabilita străzile şi de a se vărui bordurile. Până la vară poate se schimbă lucrurile …

Însă gara din Lugoj arată îngrozitor. Dacă până şi vrăbiuţele au ajuns să-şi facă cuib în tabela de Sosiri şi Plecări, e crunt!

‘ăl mai bun şonc de porc …

Am fost în Lugoj. Ş-a fost atât de bine încât vreau să merg iară, cât mai curând. Am dormit puţin, recunosc, am mâncat bucate delicioase şi am colindat oraşul, cum făceam şi prin frageda adolescenţă. Încă mai ştiu toate gropile de pe str. Cernei, de pe malul Timişului şi de prin centru, de pe pietonală. Bag de samă că primaru’ n-a avut ochi decât de Splaiul de pe lângă Brediceanu’. Sau poate el nu se plimbă pe unde am fost io… Mă rog, asta e altă mâncare de peşte.

Hai mai bine să-ţi povestesc de ‘ăl mai mare şonc de porc pe care l-am văzut în ultima vreme. E imens! Cred că a fost dictai porcu’ plin de muşchi. De fapt, cred că a fost cel mai frumos animal printre ai lui. Când a fost ales porc de sacrificiu de Ignat, l-au ales pentru că se mişca elegant şi graţios. Spre deosebire de ăilalţi porci slinoşi. Cam aşa e şi în viaţă. ‘Ăl mai silitor devine sclav pentru ăia nesătui şi hoţi. Dar iară dau în alte mâncăruri care put.

P.S: acest porc şi-a dat ultimul ort în condiţii aproape deloc crude. N-a fost gazat (!) dar a fost injectat…

sonc de porc

[Video] Liman Bike Race 2009

Mi-au dat follow pe twitter, eu le-am văzut profilul şi mi-a plăcut clipul făcut la Liman Bike Race de la Valea lui Liman din 10 mai. Despre Maros Bike TV vorbesc.

Dacă nu mă înşel Alin Roşu, organizatorul evenimentului, avea un salon de coafură în centrul Lugojului. Mă rog, seamănă extraordinar de bine cu unul dintre cei mai buni frizeri din oraş. So I’ve heard. Dar e “româneştean” de-al taică-mii, aşa că trebuie să fie om de treabă!

Oricum, bucuraţi-vă de clip şi de câteva peisaje superbe.

Liman Bike Race 2009
Vezi mai multe video din Sport »

Aş fi vrut să merg şi eu, nu de alta dar în pădure nu mi-e frică să merg cu bicicleta. În oraş sau pe stradă mă panichez, mai ales dacă mă claxonează vreun şofer care n-are loc de mine.

Liman Bike Race

Amatorii de sporturi extreme şi nu numai, sunt invitaţi la a 4-a ediţie a Liman Bike Race.

Locaţia: Valea lui Liman, comuna Tomeşti, jud. Timiş.  Acces:  Pe DN 68A Lugoj – Deva până în dreptul localităţii Coşava, apoi – DJ 884 Curtea-Tomeşti, de unde se mai parcurg 1,5 km în amonte de Fabrica de sticlă din Tomeşti după care  se străbate un ector de chei ale râului Bega si voila, Valea lui Liman.

Data: 10 mai 2009

liman-bike-race1via lugoj-live

Stiu, babele-s ok, eu sunt nebuna!

Am ajuns astăzi la Lugoj. Acceleratul Oradea-Timişoara a fost aproape gol. Un puştiulică, nu cred că avea mai mult de un an jumate, ne-a “încântat” dimineaţa cu urlete, de parcă cineva l-ar fi tăiat. Adio somn în tren! Dar per total, drumul a fost liniştit.

În trenul personal Lugoj-Timişoara, lucrurile n-au fost atât de simple. Pe lângă faptul că CFR-ul şi-a bătut joc de noi cu trenul cu etaj, jegos, pe care l-au tras la linia 6 (trenul personal de la ora 13:03 ce duce la Dr. Turnu Severin, care trece prin Lugoj), am rămas şocată de putoarea ce venea din compartimente. Babete jegoase se întindeau pe toată bancheta, scotându-şi burţile supradimensionate la înaintare.

Cele care nu se lungeau pe banchete, îşi odihneau bagajele. Deh, de ce să aibă loc şi alţii? Dă-i în plasa mea, sunt tineri, lasă-i să călătorească o oră, 2, în picioare.

Tren mai jegos ca ăla n-am mai văzut de multă vreme! Cam de anul trecut, când am fost ultima oară la Lugoj!

Nu se rentează să mergi cu acceleratul, nu de alta dar în afară de diferenţa de preţ, condiţiile sunt asemănătoare.

Din păcate, n-am avut inspiraţia de a face poze. Eram prea obosită şi nervoasă pe situaţie.