Tag Archives: mancare

spaghette cu rosii

O idee de prânz rapid

Dacă m-am mutat mai aproape de serviciu, am ocazia să vin acasă în pauza de masă. Aşa că, la repezeală, apuc să gătesc diverse mâncăruri.

Am avut nişte spaghette fierte aseară, dar n-am mai avut sos. Aşa că am pus în mini wok nişte ardei gras, câteva bucăţi de şunculiţă, iar după ce s-au călit bine, am adăugat o conservă de roşii tocate. Aproape de final am pus nişte usturoi tocat şi busuioc, pentru aroma specifică pastelor. Laurenţiu a mai adăugat nişte parmezan în farfurie.

Pastele au fost excelente. Pentru a le încălzi, le-am adăugat în sos şi le-am dat un clocot. Prânz rapid şi delicios.

Am gătit în 10 minute, încă 5 minute mi-a luat să mănânc iar restul de 20  le-am petrecut jucându-mă cu Ţiţic, cea care mieuna disperată să ne jucăm dacă tot am venit acasă.

spaghette cu rosii

Să vină MMXI :)

Miercuri seară am cumpărat un somn monstru, de vreo 2 kile şi ceva. L-am tăiat, l-am sărat şi l-am pus la păstrare la congelator pentru azi, când l-am băgat la cuptor cu nişte lămâie, ulei de măsline şi condimente pentru peşte.  Îl vom devora cu nişte sos de usturoi cu smântână.

Cuptorul aragazului nu cred că a mirosit vreodată atât de apetisant. Nici măcar săptămâna trecută când am făcut pui umplut cu gutui pe pat de legume.

În premieră, mi-a ieşit şi ciorba de peşte. Pentru prima oară în viaţa asta am făcut ciorbă de peşte şi mă declar mulţumită de rezultat. E delicioasă! Desigur, am pregătit şi alte feluri de mâncare, dar de astea 2 io mi-s tare mândră că mi-au ieşit bine.

Vom întâmpina noul an acasă, cu şampanie, o pisică somnoroasă, mult peşte şi multă linişte. Va fi un revelion în 2 şi jumătate…

În 2010 mi-au ieşit multe, am ratat alte ocazii, dar per total a fost un an frumos. E frumoasă viaţa la 24 de ani.

Să vă pice bine mâncarea, să beţi cu moderaţie pentru a nu începe anul cu aventuri nefericite şi să vă odihniţi cât puteţi de mult.

V-am ţucat virtual!

Gata treaba, să vină moşul!

E primul Crăciun pe care îl petrecem doar noi doi. Bine, e şi primul Crăciun cu pisica, ceea ce înseamnă că sărbătorile astea-s de 2 ori mai amuzante.

Azi, în Ajun, am plecat la serviciu cu gândul că oricum masa îmbelşugată de Crăciun e un mit. N-aş fi crezut că voi termina totul în doar 6 ore! Curăţenie, haine spălate, cumpărături făcute şi 3 feluri de mâncare! Mă şi imaginam cumpărând pateu şi brânză de burduf pentru cină.

După 6 ore de trebăluit prin bucătărie, frecat podele în cameră şi dezinfectat (pentru a nu ştiu câta oară săptămâna asta) baia şi balconul, mă declar fericită şi liniştită: Crăciunul poate veni.

Nu sunt o persoană care ţine la tradiţii (totuşi, mi-ar fi plăcut să văd dubaşii din Româneşti şi întrecerea „caprelor” de la mănăstire), dar nu-mi place să ştiu că 2 zile magazinele vor fi închise, iar eu n-am nimic de mâncare decât zacusca lui mami şi un boţ de slănină.

Iar Crăciunul parcă nu e la fel fără sarmale cu varză murată! E, poate, singura tradiţie la care ţin! Aşa că după ce mi-am verificat portofelul, am purces la cumpărături în piaţă. Am avut noroc să găsesc pastă de ardei făcută de vreo gospodină pricepută, pastă cum nu găseşti în comerţ şi care dă o aromă extraordinară mâncărurilor. Unde mai pui că e fără E-uri, conservanţi şi alte substanţe mai mult sau mai puţin sănătoase.

Am dat vreo 30 de lei numai pe murături. În piaţa Rogerius e o doamnă care vinde nişte murături dumnezeieşti. Le-aş mânca la micul dejun, prânz, cină şi desert!

Până la urmă am făcut sarmale, vreo 30 de bucăţi, un pui la cuptor umplut cu gutui, morcov şi pătrunjel şi supă de pui pe nişte spate de pui plin de grăsime. Am pregătit şi pentru zilele următoare nişte şniţele şi pulpe, puse la frigider în zemuri şi sucuri specifice.

Bradul nostru nu e chiar brad, e ceva pin … în ghiveci! E Chamaecyparis lawsoniana ‘Elwoodii. După Crăciun, îl mutăm în balcon pentru a se obişnui cu temperatura de afară şi apoi îl vom da cuiva care are unde să-l planteze. E tare frumos aşa verde şi-ar fi păcat să se usuce într-un ghiveci mic la noi în apartament. Şi aşa pisica dă târcoale dulapului unde l-am pus, miorlăind nemulţumită!

Sărbători fericite să aveţi!

Ce să gătesc de Crăciun?

Întrebarea asta vine cam târziu (mai ales pt SEO), dar azi mi-am dat seama că mai sunt fix 3 zile (mă rog, 2  fără cea de azi) până la tradiţionala şi „cum se cuvine” sărbătoare a naşterii Domnului.

Şi pentru a marca sărbătoarea ca orice creştin, trebuie să am masa îmbelşugată. Dar cu ce?

Tequila am, vin roşu am, martini am, pălincă nu bem, oleacă de vodkă mai avem, dar de potol (de mâncare)? Nu putem juca monopoquila pe stomacul gol, asta o ştie oricine!

M-am gândit la pulpe picante cu nişte cartofi la cuptor şi cu 2 felii de slănină pentru gust, sarmalele nelipsite de Crăciun, nişte ciorbă de burtă şi … nu mai ştiu.

Dacă îl întreb pe Laurenţiu, răspunsul lui va fi „orice” sau „mâncare” ori „mai e vreme până atunci”, dar io-s aia care găteşte şi io n-am chef să mă stresez cu mâncarea pe ultima sută de metri.

Deci, prin urmare, în consecinţă şi aşadar, dă-mi idei de preparate culinare pentru masa de Crăciun.

p.s: Fără caltaboşi! Urăsc caltaboşii!

Pisicuţele ar mânca pipote cu orez şi ulei de măsline

Reţeta fericirii supreme pentru pisicuţă:

Se cumpără 200 de gr. de pipote şi inimi, se fierb în apă fără sare sau condimente, se dau prin blender împreună cu puţină zeamă în care au fiert, 2 linguri de orez fiert şi 2 linguriţe de ulei de măsline.

Tot maglavaisul creat se serveşte la temperatura camerei. Sau la temperatura la care poate mânca pisica.

Monstruleţu n-a prea aşteptat ca mâncarea gătită de azi să se răcească destul, pur şi simplu şi-a băgat boticul în bol şi nu l-a mai scos până n-a fost sătulă.

Cred că regretase că a mâncat cronţăne cu vreo 5 minute mai devreme. După o astfel de cină copioasă, devine cea mai blândă pisicuţă. Ba chiar toarce la periatul zilnic.

Şi-acum povestea: Continue reading

Ciuperci pane umplute cu brânză de burduf

Aşa-i că ţi-era dor să salivezi oleacă pe tastatură la serviciu?! Eh, tocmai d-aia îţi arăt acum poze cu un fel de mâncare la care o să tot visezi până ajungi acasă. Aşa-m făcut eu ieri, când mi-am cumpărat revista Bucătăria Pentru Toţi. ciuperci umplute pane

După ce-am văzut reţeta dis-de-dimineaţă, toată ziua tot la asta mi-a fost gândul (d-aia am şi întârziat cu un raport, numai la tabele nu mi-a stat mintea). Ce-i drept, am modificat-o puţin după preferinţele noastre. Nu prea-mi place mărarul, aşa că l-am înlocuit cu busuioc.

Bun. Pentru reţeta asta ai nevoie de un kg de ciuperci micuţe, cam 200 de gr de brânză de burduf, vreo 50 de gr de caşcaval, un ou, piper şi busuioc. Cantităţile sunt aproximative, ciupercile mele au fost chiar micuţe. Brânza de burduf fiind sărată, amestecul nu mai are nevoie de sare.

ciuperci pane umplute cu branza de burduf

Se face o pastă din brânza de burduf, caşcavalul dat prin răzătoarea mică, piper roşu (de când l-am descoperit, numai d-ăsta folosesc, dar merge şi cel negru), oul şi la final busuiocul tăiat mărunt. Ciupercile fără picioruşe intră în plan acum şi stau cuminţi până sunt umplute apoi unite în perechi, trecute printr-o scobitoare. Înainte de a intra în saună (prăjit) ciupercuţele noastre se dau prin făină, alt ou şi pesmet.

Se lasă la rumenit în mult ulei fierbinte, se scot neapărat pe şerveţele pentru a se scurge surplusul de ulei şi se servesc rapid.

Poftă mare!

Ş-am fost la Campionatul de Gătit în Aer Liber

De vreo 2 zile mă tot gândesc ce să scriu şi cum să scriu de evenimentul ăsta (alt semn că mă molipsesc de lenea ardelenească). N-aş vrea să fiu înţeleasă greşit, a fost o experienţă pe cât de obositoare şi pe alocuri enervantă, pe atât de interesantă şi parcă aş mai participa odată.

Mi-a plăcut organizarea, faptul că a fost curăţenie în spaţiul alocat Campionatului Internaţional de Gătit în Aer Liber – femeile şi nenii de serviciu făceau ture la fiecare 10 minute, măturau şi aruncau în sacii de gunoi tot ce era lăsat pe jos de clujenii vizitatori – , şi mi-a mai plăcut faptul că am văzut bucătari profesionişti gătind. Rar mi-e dat să văd bărbaţi care curăţă cartofi, care amestecă legumele şi condimentele în aşa fel încât simţi că te saturi doar mirosind mâncarea. Păcat că n-am avut timp să stau mai mult să-i observ, mi-ar fi prins bine câteva sfaturi culinare.Gulas in Paine

Nu-ţi povestesc prea multe despre felul în care clujenii s-au năpustit asupra cortului nostru, Adi Hădean a descris foarte bine şi diplomat felul în care s-au comportat anumiţi clujeni (n-are rost să despicăm prea mult firul în patru, ce-a fost, a fost!). Mă mir doar că la sfârşitul zilei am mai avut şorţul pe mine şi ochelarii pe nas.

Mă rog, astea-s detalii mai puţin interesante. Ce e important e că am făcut (nu eu, toată echipa, eu am fost ajutor de bucătar) un gulaş excelent, picant! Organizatorii ne-au pus la dispoziţie o butelie, un arzător, mese şi scaune, chiuvete unde să spălăm legumele, ba chiar am primit şi detergent de vase. Nouă ne-a rămas doar să gătim gulaşul la ceaun după o reţetă de familie din Bihor. Pentru juriu am servit ciorba în pâine, alături de vin Fetească Neagră Merlot. Vinul a fost perfect iar mâncarea delicioasă, atât cât am apucat să gust.

George Catană cred că a gătit Payaya şi tare mult aş fi vrut să gust, dar n-am avut timp. Adi Hădean şi cele 3 echipe de Nişte Ţărani au pregătit o mulţime de bucate, mirosul mâncării ajungea până la cortul nostru. Mica armată de romani a făcut senzaţie, mă mir totuşi că nu s-au plâns de frig când s-a lăsat seara având în vedere că erau cu picioarele goale, fără pantaloni şi fără şosete. Apoi mi-au plăcut românii care-au făcut ceva ciorbă de nisetru la ceaun, printre multe alte bunătăţi. Ei, înainte de a fi gata mâncarea, românii noştri au dansat, au cântat, au arătat cum se petrece la ţară. Foarte frumos spectacol! Haiducii moderni s-au îmbătat şi s-au plimbat cu căruciorul prin parcare, asta după ce-au gătit ceva bun la ceaun. Adică au făcut ce-ar face orice haiduc modern cu prea mult alcool la dispoziţie.

Am plecat din Oradea la 6 jumate dimineaţa şi, după câteva opriri pe serpentine să hrănesc la raţele sălbatice, am ajuns în parcarea de la Polus pe la vreo 9 jumate. Ziua s-a “lungit” atât de mult încât abia pe la 11 jumate noaptea am reuşit să plecăm din parcare, după ce-mi îngheţaseră mâinile pe aparatul foto. Frig mai poate fi în Cluj! Nu ştiu cum rezistă clujenii (d-aia pălinca-i sfântă acolo?!)

Am înnoptat la Vila Escala (pe str. Crişan, parcă), o pensiune micuţă, cochetă, puţin cam piperată dar foarte cozy, cum ar zice americanul.

Am doar câteva poze cu mâncarea, imagini pe care le-am făcut chiar înainte să vină juriul.

Per total a fost o experienţă pe care parcă aş mai repeta-o.

Cateva alte poze sunt în albumul de pe picasa

Ghiveci de legume cu mămăligă şi smântână

În ultimele 2 săptămâni cred că am gătit de 3 ori în total. Nu de lene ci de oboseală, muncă multă şi ieşiri în oraş. Aşa că profitând de sfârşitul de săptămână, am recuperat treburile casnice, inclusiv gătitul. Mi-am adus aminte de mâncărurile din copilărie, arome pe care nu le voi uita vreodată şi pe care uneori le regăsesc în bucătăriile gospodinelor cu experienţă.

Ghiveci de legume cu mamaliga

Ghiveciul de legume era aproape la ordinea zilei la masă în fiecare vară, cam aşa cum la maghiari e supa de cireşe sau supa de diverse alte fructe (supă care mi-a stârnit curiozitatea). E rapid de preparat, e delicios şi săţios. Desigur, nu ţine prea mult de foame, dar e bun! Iar dacă faci o combinaţie cu mămăligă şi smântână, sigur că mâncarea asta va avea o altă consistenţă.

Cum se prepară? Ceapa roşie, ceapa albă, ardeiul kapia şi ardeiul gras se taie în bucăţele şi se pun la călit cu o lingură de ulei. După ce s-au călit bine, adaugi roşiile tăiate cubuleţe şi, eventual, decojite. Se sărează, se piperează, poţi adăuga şi puţin busuioc dacă-ţi place. La final de tot, după ce roşiile s-au topit, se bat 2 ouă şi se aruncă în oală peste amestec. Ghiveciul de legume se serveşte cu mămăligă şi smântână acră.

Nu-i prea complicat, aşa-i? Poftă mare să ai 🙂

Must try: Pui Sichuan!

Dacă şi ţie ţi se pare carnea de pui cam seacă, poţi încerca să o prepari după reţeta propusă de Crivăţ pe Ebucătăria.ro. Puiul preparat astfel e fraged, suculent, aproape că se topeşte în gură. Şi dacă ai un bărbat fiţos, care nu mănâncă orezul simplu, adaugă curry la fierbere. Îi dă o aromă aparte.

Un mic sfat: sosul de soia s-ar putea să fie cam sărat, aşa că nu pune prea multă sare pe pui. Cel puţin sosul de soia pe care l-am găsit noi la magazin e cam sărat…

Dacă nu am reuşit să te conving să încerci aşa ceva, poate imaginea de mai jos îţi va stimula papilele gustative.

pui sichuan

‘ăl mai bun şonc de porc …

Am fost în Lugoj. Ş-a fost atât de bine încât vreau să merg iară, cât mai curând. Am dormit puţin, recunosc, am mâncat bucate delicioase şi am colindat oraşul, cum făceam şi prin frageda adolescenţă. Încă mai ştiu toate gropile de pe str. Cernei, de pe malul Timişului şi de prin centru, de pe pietonală. Bag de samă că primaru’ n-a avut ochi decât de Splaiul de pe lângă Brediceanu’. Sau poate el nu se plimbă pe unde am fost io… Mă rog, asta e altă mâncare de peşte.

Hai mai bine să-ţi povestesc de ‘ăl mai mare şonc de porc pe care l-am văzut în ultima vreme. E imens! Cred că a fost dictai porcu’ plin de muşchi. De fapt, cred că a fost cel mai frumos animal printre ai lui. Când a fost ales porc de sacrificiu de Ignat, l-au ales pentru că se mişca elegant şi graţios. Spre deosebire de ăilalţi porci slinoşi. Cam aşa e şi în viaţă. ‘Ăl mai silitor devine sclav pentru ăia nesătui şi hoţi. Dar iară dau în alte mâncăruri care put.

P.S: acest porc şi-a dat ultimul ort în condiţii aproape deloc crude. N-a fost gazat (!) dar a fost injectat…

sonc de porc