Cu întârziere de „doar” vreo câteva săptămâni, Alina, cu scuzele de rigoare, abia acum îți răspund lepșei adresate: „Cum trebuie să te prezinți la prima întâlnire?”.
De la prima întâlnire cu Laurențiu imediat se fac 4 ani frumoși. Desigur, țin minte ziua destul de bine pentru că a fost a doua vizită în Oradea și … era să mă pierd prin oraș. Dar asta e o altă poveste, mai puțin interesantă pentru neavizați.
Așa că hai să-ți spun cum mi-ar plăcea să se prezinte partenerul la prima întâlnire.
Îmbrăcăminte: fără chestii sclipicioase, fără tricou cu D&G sau De Puta Madre, fără tone de gel în păr (dacă ai păr frumos, e păcat să-l încarci cu muci cosmetizat!), fără costum la 4 ace! Ideal ar fi ceva cât mai lejer, de sezon (adică în toiul iernii să nu vii îmbrăcat în tricou subțire doar pentru a-ți scoate bicepșii în evidență. dacă ești deștept, vei știi când e cazul să-i scoți la înaintare!), de bun gust, eventual pantalonii să nu fie prea strâmți pe fund.
Când alegi localul, asigură-te că e o ceainărie, un restaurant decent dar nu prea aglomerat, sau o coferărie. De altfel, cofetăriile de astăzi nu prea mai au aerul acela sobru și comunist, cum se întâmpla în anii 90, ci au devenit localuri cochete, intime, unde ți-e mai mare dragul să stai la o cafea.
Nu începe să discuți despre femei și bărbați. Mai ales dacă nu știi cât de cât ce fel de persoană e partenerul de discuție. Nu aborda subiecte de fizică, mecanică ori teorii conspiraționiste. Îmi plac oamenii optimiști, deschiși, zâmbitori. Nu aduce vorba de problemele de la serviciu sau de cum te-a înșelat fosta prietenă. Niciodată n-am știut cum să reacționez la astfel de discuții, așa că de multe ori fac haz de necaz ori aprob tot ceea ce spune interlocutorul.
Și pentru că majoritatea comentatorilor sunt bărbați, ia spuneți voi: cum ar trebui să se îmbrace și să se comporte partenera la o primă întâlnire?
Leapșa e la liber, cine dorește poate să o preia.
*foto