Aş vrea să spun multe despre cât de uniţi sunt timişorenii, dar lucrul acesta e cât se poate de clar! Mai ales atunci când e vorba de viaţa unui om.

Oameni din diverse colţuri ale ţării, oameni care se cunosc doar online, au pus la cale o licitaţie pentru a strânge restul de bani necesari salvării unui om. Aşa că te invit în Timişoara, la Hotel Timişoara, la licitaţia pentru Daniel. Sâmbără, 27 februarie, începând cu ora 21, poţi face un act caritabil şi, în acelaşi timp, te poţi bucura de bucatele pregătite de Adi Hădean, poţi licita pentru un disc original Phoenix sau pentru casca lui Mile Cărpenişan.

Mai multe informaţii la Nebuloasa!

Filmul ăsta puteau foarte bine să-l denumească „Familia e cea mai importantă!”, pentru că asta unul dintre aspectele atinse. Superficialitatea omului, importanța pe care o atribuim unor lucruri aparent nesemnificative, egoismul specific ființei umane și câte și mai câte clișee/învățături au mai predicat în filmul Up in the Air!

George Clooney e angajatul de succes care are un țel: să călătorească mult. Atât de mult încât să atingă cele 10 milioane de mile de zbor, să atingă „nemurirea” printre companiile de zbor. Iar pentru a face acest lucru, se bucură de avantajele serviciului, chiar dacă acesta presupune anunțarea veștilor proaste. Adică, George sau Ryan, după rolul din film, e cel investit de companii pentru a concedia angajații. Diplomat, direct și zâmbitor, pare să simpatizeze cu omul, însă îl cam doare în cot de soarta oamenilor pe care îi concediază. Și de ce l-ar interesa? Fiecare om își croiește soarta. În drumul său colecționează carduri de loialitate și zâmbete false…

În definitiv, egoismul nu e un lucru rău ci doar prost interpretat. Faptul că porți deasupra umerilor povara unei vieți încărcate, a unui serviciu stresant, a unei ipoteci, a familiei, a tuturor prietenilor, nu te face un erou. De fapt, te transformă într-un om fără energie, un om care nu se poate bucura de lucrurile simple în viață. Un om care a uitat ce a dorit să devină în copilărie, un om care nu-și mai duce traiul pentru el și bucuriile sale, ci devine o mașinuță frustrată. Sau dimpotrivă: devii un om care știe să-și canalizeze energia spre lucruri cu adevărat importante, cum e familia. E un film care pune în balanță superficialitatea omului și nevoia sa de a aparține de ceva și de a crede în ceva: o familie, o comunitate, un grup.

Mă rog, am filosofat prea mult dar și asta e una dintre concluziile peliculei. Sunt curioasă de nuvela lui Walter Kirn. Sper să apuc să o citesc cât mai curând!

Concluzia: Up in the Air e un film ce merită văzut!

Cu întârziere de „doar” vreo câteva săptămâni, Alina, cu scuzele de rigoare, abia acum îți răspund lepșei adresate: „Cum trebuie să te prezinți la prima întâlnire?”.

De la prima întâlnire cu Laurențiu imediat se fac 4 ani frumoși. Desigur, țin minte ziua destul de bine pentru că a fost a doua vizită în Oradea și … era să mă pierd prin oraș. Dar asta e o altă poveste, mai puțin interesantă pentru neavizați.

Așa că hai să-ți spun cum mi-ar plăcea să se prezinte partenerul la prima întâlnire.

Îmbrăcăminte: fără chestii sclipicioase, fără tricou cu D&G sau De Puta Madre, fără tone de gel în păr (dacă ai păr frumos, e păcat să-l încarci cu muci cosmetizat!), fără costum la 4 ace! Ideal ar fi ceva cât mai lejer, de sezon (adică în toiul iernii să nu vii îmbrăcat în tricou subțire doar pentru a-ți scoate bicepșii în evidență. dacă ești deștept, vei știi când e cazul să-i scoți la înaintare!), de bun gust, eventual pantalonii să nu fie prea strâmți pe fund.

Când alegi localul, asigură-te că e o ceainărie, un restaurant decent dar nu prea aglomerat, sau o coferărie. De altfel, cofetăriile de astăzi nu prea mai au aerul acela sobru și comunist, cum se întâmpla în anii 90, ci au devenit localuri cochete, intime, unde ți-e mai mare dragul să stai la o cafea.

Nu începe să discuți despre femei și bărbați. Mai ales dacă nu știi cât de cât ce fel de persoană e partenerul de discuție. Nu aborda subiecte de fizică, mecanică ori teorii conspiraționiste. Îmi plac oamenii optimiști, deschiși, zâmbitori. Nu aduce vorba de problemele de la serviciu sau de cum te-a înșelat fosta prietenă. Niciodată n-am știut cum să reacționez la astfel de discuții, așa că de multe ori fac haz de necaz ori aprob tot ceea ce spune interlocutorul.

Și pentru că majoritatea comentatorilor sunt bărbați, ia spuneți voi: cum ar trebui să se îmbrace și să se comporte partenera la o primă întâlnire?

Leapșa e la liber, cine dorește poate să o preia.

*foto

Se dă  următorul caz: ea, o femeie superbă, minte de geniu în corp de fotomodel. E genul de om alături de care nu te plictisești, genul de om care te provoacă atât fizic dar și intelectual.

El, un bărbat bine, atletic, inteligent, cam orgolios dar de departe de a fi o problemă acest aspect.

Cei doi se întâlnesc într-o bună zi. Bum! Dragoste la prima vedere (dacă ‘o exista!), scântei, artificii, Pământul se oprește în loc, timpul îngheață, tot ce vezi prin comediile siropoase. După câteva săptămâni de hârjoneală, cei doi ajung în camera unui hotel. Se potrivesc de minune la  pat, ba chiar își împărtășesc fanteziile etc.

Bun! Toate bune și frumoase până a doua zi dimineața. El se trezește, o vede pe ea … și pleacă aproape în fugă din cameră! De ce?

Sau, să zicem că ea se trezește și îl vede pe el, se îmbracă repede și fuge din cameră, lăsându-l cu gura căscată. De ce?

Ideea e: care e cel mai mare defect al unei persoane peste care nu ai putea trece? Chiar dacă acea persoană pare a fi „ză uan”, există un defect major, cel mai mare defect peste care nu poți trece, care te-ar împiedica să dai curs relației?

Vorbim de defecte fizice, psihice , comportamentale etc.

image source

Îi povesteam lui Laurenţiu de discuţia pe care am auzit-o venind acasă de la serviciu. Încă nu-mi vine să cred că toate zvonurile de turism electoral sunt adevărate. Ştiu, sunt încă un copil prostuţ şi naiv.

Tot mă întrebam cum putem să fim atât de slabi ca oameni, atât de îngăduitori cu astfel de lucruri…

Cum ne putem vinde atât de ieftin?! E crunt! E groaznic pentru că ne vindem onoarea şi demnitatea pe bani mărunţi.

Aseară, la celebra dezbatere politică, Băsescu l-a pus la zid pe Geoană. Încerc pe cât posibil să evit emisiunile cu temă politică, aseară însă am fost  practic forţată să o ascult la radio. (s-a difuzat live la EuropaFm)

Am auzit cum Geoană îşi căuta cu greutate cuvintele, cum a înghiţit în sec şi încerca să nu-şi muşte limba când Turcescu l-a pus să jure că nu a făgăduit beneficii materiale sau de altă natură mogulilor Voiculescu, Patriciu, Vântu.

Băsescu a fost franc, direct, pe placul românului. Dar nu m-a convins. Şi ştii de ce? Pentru că, la fel ca Geoană şi Năstase, doar promite. Plus că stârneşte scandal, circ mediatic. De parcă nu se simte bine în biroul lui de preşedinte fără să stârnească certuri interminabile. De aceea Băsescu nu e preşedintele pe care l-aş alege pentru a mă reprezenta!

Mi-aş dori să spun că mâine voi emigra din ţara asta, că mâine voi pleca în lume şi ca voi scăpa de ura şi pesimismul românului. Dar nu pot face asta. Nu încă!

Dacă vă veţi vinde votul pe bani mărunţi, nu meritaţi să fiţi numiţi oameni. Cârpe e cel mai bun termen pentru a vă caracteriza! Cârpe uzate şi folosite de fiecare dată când se şterge geamul. Din păcate, soluţia de curăţare e mereu aceeaşi.

____________________________________________

sursa imaginii