Practic aşa se limitează…

Sau îi e frică de raţiune. Căcat, totul a devenit emoţional. De la publicitate, la justiţie, totul trece prin filtrul emoţiei, cel al raţiunii fiind ignorat.

Ştie să devină violent, rău şi nemernic de fiecare dată când e pus în faţa faptelor prezentate raţional, chiar dacă nu-l afectează direct. Refuză, pur şi simplu, să accepte că osul pe care l-a ros a fost doar o modalitate de a i se distrage atenţia de la întregul ciolan pe care l-ar fi putut avea dacă ar fi deschis ochii. Dacă ar fi pus întrebări.

Şi-apoi plânge că are o viaţă mizerabilă. Că e grele viaţa asta. Că nimeni nu-l iubeşte.

Uneori e greu să faci o schimbare mare-n viaţă. Dar abia după ce faci pasul ăsta realizezi cât de mult aveai nevoie de timpul tău şi de filtrul ăla al raţiunii.

Sau poate mi se pare …

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Pe Ţiţic o duc la veterinar cu transportorul ei. De fiecare dată când ieșeam din casă se nimerea să mă întâlnesc cu vreun vecin pe scară. Fie că-i fetiţa vecinului de palier, fie că -i baba de la 1, toată lumea începe să se mâţâie în faţa cuştii, de parcă n-a mai văzut pisică.

Eh, şi cum coboram cătinel scările (că mâța-i grasă și grea la cele aproape 6 kile), dau aproape nas în nas cu vecina de la 1. Care vecină e o doamnă rotundă de vreo 60 de ani. Cred! După ce se hlizeşte la cuşcă, mă ia la întrebări: „Ce-are pisica? O duci la doctor? Şi are ce să-i facă? Şi costă mult? Şi tătă ziua mergi cu ea la doctor?”

Întrebările astea nu m-au deranjat, ba din contră, mă bucuram că cineva mi-ar înțelege grija. Ce m-o scos din sărite o fost treaba cu „Ai de mine, fata me, nu mai bine-ţi făceai un prunc? Dacă tot ai de mers pe la doctori, mai bine mereai cu pruncu, nu cu mâţa.”. Da, mai bine-mi ieșeau peri albi de la grijile pentru propriu-mi copil decât să-mi fac de lucru cu pisica…

Ocazional, şi taică-meu şi părinţii lui Laurenţiu ne mai aruncă pastila cu „da’ prunci nu vreţi să faceţi?!” De parcă ar fi aşa uşor să aduci pe lume un copil, să-l îngrijeşti și să-l educi pentru a se putea descurca singur după o anumită vârstă, de parcă nu ne-ar cunoaşte!

Totuşi, nu înţeleg de ce comparaţia pisică-prunc. Da, ador copiii și mi-e tare dragă Ţiţic, dar de aici până la a o considera un înlocuitor pentru un copil e cale lungă. Cred că mai degrabă poate fi un exerciţiu de menţinere a emoţiilor sub control, mai ales că io-s colerică şi nu-s nici genul de om care tolerează orice.

Ce-i cu graba asta să ne reproducem cât mai mult?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

„- De ce-ai ieșit pe stradă?

- Nu știu, așa au făcut toți prietenii mei. Am auzit că se iese în stradă și-am ieșit și eu cu ei.”

„- De ce sunteți nemulțumit?

- Nu vedeți cum ne fură? Copiii noștri n-au locuri de muncă, toți oamenii deștepți pleacă din țară, s-au tăiat salariile și pensiile, a crescut taxa auto. Hoții, ne jupoaie de bani! Trăim din ce în ce mai rău.

- Și ce sperați să obțineți dacă ați ieșit în stradă?

- Să pice guvernul! Să scăpăm de Băsescu și de câinele lui, Boc.

- Și credeți că va fi mai bine, se vor mări pensiile și salariile?

- Nu știu, dar m-am săturat de hoții ăștia de la guvernare!”

„- Pentru ce protestați?

- Pentru căderea hoțului de Băsescu, a lu’ Udrea și Boc, nemernicii ăștia. Ne-au distrus viețile, de când au venit ei la guvernare, au distrus totul. N-au făcut nimic pentru țară. DEMISIA!! Să-și dea DEMISIA!

- Bine, să zicem că pleacă Băsescu și pică guvernul ăsta. Pe cine punem în loc?

- Nu știu, că nu io-s ăla care e acolo, la Parlament. Să punem pe alții care-s mai buni. Poate pe Ponta sau pe Antonescu. Pe oricine altcineva care poate face ceva. Ne-am săturat de hoții de Băsescu și de Boc, huoooo! Nu eu decid cine vine în loc.”

*******************************

Asta spun oamenii care-au ieșit în stradă. Uită-te la interviurile ad-hoc, uită-te pe orice forum sau ziar online. Să plece Băsescu pentru că nu-l mai vrem, se strigă în cor. Considerăm că avem puterea de a forța o guvernare să renunțe, dar nu avem puterea de a propune pe altcineva. Nu avem o alternativă. Știm doar că vrem altceva. Pe altcineva. Un conducător care să facă totul bine peste noapte, să mărească salariile, pensiile și să scadă impozitele. Și să elimine taxa auto. Și să dea locuri de muncă populației, care e ea. Și să dea înapoi banii revoluționarilor. Din senin, românii nu mai au problema parlamentarilor care votează cu 2 mâini și dorm în plen. Dintr-o dată singurii vinovați sunt Băsescu, Boc și Udrea.

De fapt, vrem să plece Băsescu, dar nu ne asumăm responsabilitatea pentru o viitoare guvernare. Pentru ca peste alți 2-3-5 ani să ieșim din nou în stradă să urlăm: „Jos X-ulescu! Huooo, hoții!”.

Neștiința asta naște monștri. Neștiind pe cine susținem, lăsăm loc speculanților să ajungă la putere. În învălmășeala creată e de-ajuns să se evidențieze un oportunist și istoria se repetă. Proteste să fie, dar să le știm și scopurile!

Așa-i în tenis!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Eu sunt ciudată că nu descarc filme sau muzică de pe internet, că citesc toată ziua fie articole, fie câteva capitole din diverse cărţi. Sunt ciudată pentru că am pisică, deşi ador câinii, şi că mi-e atât de dragă, încât toată ziua aş pupăci-o între urechi, unde-i blana moale şi curată.

Ah, da, mai sunt ciudată pentru că nu-mi place să mă fotografiez în locurile unde merg. E mai uşor să mă pierd în mulţime şi-n peisaj, să caut acele detalii care reprezintă farmecul local.

De fapt, toţi suntem ciudaţi unii pentru ceilalţi. C-aşa-i în tenis!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Cred că şi tu ai astfel de vecini: când deschid uşa apartamentului, împut toată scara. Şi nu mă refer la vecina simpatică de la et. 4 care şi azi mi-a făcut poftă cu ardei umpluţi. Că de la ea din casă ies doar mirosuri apetisante.

În Lugoj aveam câţiva vecini care împuţeau regulat casa scării cu diverse … să le spunem izuri interesante. Nu era nevoie să spionăm vecinii pe vizor că după miros ne dădeam seama cine a intrat în casă şi cam de câte ori.

Cam la fel şi aici, în Oradea. Putoarea rămâne la 2 etaje, pesemne cineva chiar nu cunoaşte avantajele unei locuinţe aerisite.

Simt că mă sufoc în casă dacă nu deschid fereastra, măcar pentru o jumătate de oră. Chiar dacă avem pisică, în apartament nu se simte miros de animal. Curăţ şi dezinfectez casa săptămânal, aerisesc zilnic (vara închidem ferestrele doar când plecăm de acasă, de frică să nu pice pisica de la geam cu tot cu plasă), folosesc un spray organic pt lenjerie şi fotolii şi nu pute în casă.

Aşa că nu-i înţeleg pe românii care nu-şi aerisesc locuinţele. Cum pot trăi în case unde aerul e îmbâcsit?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Na, mă rog, mie nu-mi cresc proverbialele ouţe ale locuitorului de peste ocean, dar brusc, îmi dau seama că plângerea de milă nu mă ajută să reuşesc să duc ceva la bun sfârşit. Ştiu, e frumos să vedem cum cei din jur ne compătimesc, ne simţim mai bine pe moment, dar dacă stai 5, 10, hai şi 30 de minute (poate eşti blond, ca mine!) şi te gândeşti obiectiv la situaţia ta, îţi dai seama că nu-i Dracu atât de roşu. Sau negru!

Ştii care e cea mai proastă parte? Când am mintea atât de liberă (cam trasă de păr exprimarea, dar na, repet, sunt mai blondă de felu-mi!), văd lucrurile atât de simple şi de practice, încât simt că mâine, dacă l-aş vedea pe Johnny Depp pe stradă, m-aş duce la el şi i-aş spune: „Tăticuleeeee!!!”. Nu se va întâmpla asta vreodată, da’ na, zic şi io. Ei, şi dintr-o dată, nu ştiu cum, mă trezesc înconjurată de tot felul de oameni, unul mai pesimist şi mai acrit de viaţă decât altul.

Şi într-o clipă, cam cât durează sexul dintre o furnică şi-un furnicuţoi, nivelul meu de optimism scade brusc. De la 1000% cât era, ajunge la 80% şi, pe măsură ce rămân în preajma pesimiştilor, scade la -25%. Că doară nu-s Andreea Marin să zâmbesc şi să-mi crească stima de sine după ce aud necazul omului.

Şi degeaba, că un pesimist va rămâne pesimist orice i-ai spune. Orice soluţii i-ai propune! Dacă nu-i dai totul mură-n gură, nu va crede că Obama e negru şi e preşedintele Statelor Unite ale Americii, ci o va ţine pe-a lui cu „’tu-i-n **** să-i mut, că ăştia mi-au furat ţara şi mi-au f***t nevasta şi porcul din coteţ”.

No, şi singura soluţie de Doamne-ajută e să spui „Da, băi, aşa e, ce futerea-i şi cu viaţa asta?!” Îi mai cânţi în strună vreo juma’ de oră, cât să simtă că-i eşti coleg de suferinţă, şi-apoi fugi cât vezi cu ochii! Şi nu te mai întorci până nu-l vezi zâmbind larg şi invitându-te la un vin demisec roşu. Sau orice băutură te va ajuta să uiţi de necaz, fireşte!

Aşa ar putea un pesimist să devină un optimist după câteva sticle de vin. Sau de bere, că tot e aliment pentru unii…

Sau ştii tu vreo altă soluţie? Una care nu implică distrugerea ficatului şi a organelor vitale în procesarea hrănii?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Am realizat că acest obicei de a mulţumi mi-a intrat atât de bine în rutină, încât într-o seară, în baia de la Hotel Ramada, i-am mulţumit aparatului de săpun pentru că mi-a pus săpun lichid în mână înainte să apuc să fac ceva.

Pur şi simplu, din reflex, am spus „mulţumesc!” unui aparat! Abia după vreo 2 minute am realizat cât de ciudat a fost…

Ştii ce e totuşi interesant? Că de puţine ori am avut parte de o servire groaznică, pesemne acel „mulţumesc!”, împreună cu un zâmbet, chiar funcţionează.

Poate că oamenii ar fi mai fericiţi şi mai puţin acri dacă ar proceda la fel. Zic şi io!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Când m-am angajat prima dată, bunica mi-a dat un sfat pe care, la vremea respectivă, nu l-am înțeles: „Ferește-te de omul tânăr și hulpav dar ferește-te mai tare de omul bătrân și egoist!”. După câțiva ani am ajuns să înțeleg ce voia să spună.

Știu, răzbunarea e arma prostului însă uneori e bine să dai mai mult decât primești tocmai pe principiul că dacă nu-ţi foloseşte ţie, poate-i va folosi altcuiva.

Nu?

______________________________

sursă foto

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Acum ceva vreme, îmi spunea veterinarul să nu dau crezare tuturor informaţiilor de pe net, dacă am nevoie de sfaturi despre îngrijirea lui Ţiţic mai bine să-l întreb sau să consult o carte de specialitate. Să nu cred toate prostiile pentru că, spune el, multe nu-s scrise de oameni cu studii în domeniu. Şi aşa e! De multe ori sunt informaţii scrise de redactori pasionaţi sau de diverşi pseudo-crescători care se ceartă pe subiectul utilizării mierii la pisici.

Sigur că citesc multe articole zilnic (comes with the job!), inclusiv despre creşterea pisicilor, dar având în vedere că unele se bat cap în cap, prefer să întreb veterinarul despre ce e mai bine să fac. Şi, slavă harului, îmi dă sfaturi bune, zic io, de vreme ce Ţiţic e sănătoasă, devine din ce în ce mai sociabilă, ba chiar a trecut cu bine şi peste sterilizare şi peste stresul mutării în noul apartament.

Aşa că nu-i înţeleg pe cei care preferă să pună întrebări pe diverse forumuri, întrebări despre boli grave şi urgenţe care numai la veterinar pot fi tratate. Sau oameni bolnavi care stau online şi aşteaptă să vină un doctor să le răspundă pro bono, ba chiar speră să-i trateze prin calculator. Cât timp pierzi vremea online, îţi scad şansele de tratare şi recuperare. În loc să pui întrebări pe forumuri, mai bine ai merge direct la veterinar sau direct la medicul de familie care ştie despre ce e vorba. Sau dacă nu ştie, te trimite la analize. Dar tot nu-ţi pune un diagnostic după ureche.

Online poţi omite detalii care pot ajuta la stabilirea bolii, detalii despre care oricum medicul te va întreba. Ori, dacă tu spui că te doare burta şi n-ai făcut caca de 3 zile, fără să precizezi că te mai doare şi capul, picioarele, vomiţi şi-ţi curge sânge din nas, normal că toată lumea o să-ţi recomande un lapte bătut şi-o cafea. Sau Activia, pentru femeile prea ocupate să meargă la toaletă!

Da, sunt şi medici online, medici buni care pot da sfaturi excelente, dar tot nu te scutesc de drumul până la cabinet. Niciun doctor întreg la minte n-o să-ţi pună un diagnostic şi n-o să-ţi recomande un tratament pe baza unei descrieri postate pe un forum/facebook/blog/twitter.

Da, articolele online te pot ajuta să înţelegi mai bine diagnosticul pus de doctor, dar nu înlocuiesc niciodată un consult de specialitate.

Numai mie mi se par logice treburile astea?!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.