Tag Archives: mizerii

Avem bani de dat bisericilor dar nu avem pentru bolnavi si pentru copii!

Cu riscul de a fi iarasi blestemata prin biserici, va intreb azi: vi se pare corect ca religiile (cultele, de fapt, dar iesea o cacofonie altfel) sa primeasca mai multi bani de la stat decat invatamantul?

Citez de pe bihon.ro:

Per total s-au selectat 196 de proiecte, cu un total de 1.571.500 lei. „Întrucât bugetul nu a acoperit solicitările, am avut doar două posibilităţi. Să alegem doar câteva proiecte pe care să le finanţăm integral ori să alegem mai multe proiecte reducându-le din solicitări. Am optat pentru a doua variantă în ideea că sectorul ONG a dovedit că e capabil să-şi completeze necesarul de finanţare şi din alte părţi”, a explicat Cherecheş Florica, membru al comisiei de evaluare.Pentru categoria Tineret suma finanţărilor este de 249.650 lei, pentru Învăţământ 111.700 lei, pentru Mediu 130.000 lei, pentru Sport 141.150 lei, pentru Euroregiune 24.000 lei, pentru Culte 600.000 lei iar pentru Cultură 315.000 lei.

Deci cultele religioase primesc, din partea municipalitatii, suma de 600.000 de lei in timp ce invatamantul primeste o suma de aproape 6 ori mai mica! Nu stiu ce concluzie trageti voi de aici, dar mie imi pare ca religia e mai importanta decat scoala, e mai importanta decat matematica, fizica, limba romana, limba engleza si mai importanta decat amarata aia de biologie. Ba chiar religia e mai importanta decat mediul in care traim!

Cate dintre cultele astea vor folosi banii pentru a adaposti si ingriji oameni bolnavi? Cate vor folosi banii pentru ingrijirea oamenilor care sufera de diverse boli psihice si care reprezinta un pericol atat pentru ei, cat si pentru cei din jur cand sunt lasati liberi pe strazi?

Cate dintre aceste culte nu vor cere bani pentru o inmormantare in cazul unei familii sarace lipite pamantului? Pentru ca, nu-i asa?!, daca vrei sa te casatoresti platesti o taxa, pentru botez alta taxa, pentru inmormantare inca una iar la ortodocsi se mai percepe si prostia aia de “taxa de cult” pe care daca nu o achiti, s-ar putea ca popa sa nu accepte sa te cunune, boteze pruncu’ sau sa-ti inmormanteze ruda.

Bisericile au o multime de pamanturi si cladiri in patrimoniu. Ce fac cu ele? Au dat vreun loc de munca oamenilor nevoiasi? Au ajutat somerii sa se integreze in campul muncii? Au sprijinit copiii defavorizati si pe cei cu handicap? Nu vorbesc de cazuri izolate. Cate campanii umanitare ai vazut care sa fie sprijinite de Biserici? Cati copii au fost ajutati de vreun cult sa obtina banii necesari operatiei costisitoare in alta tara? Dar avem nevoie de biserici marete! Avem nevoie de case inchinate Domnului care sa depaseasca inaltimea unui bloc cu 10 etaje, si, daca e posibil, sa fie la orice colt de strada!

Cultele sunt atat de sarace incat au nevoie de sustinere financiara din partea statului! Chiar daca la anumite religii se practica “zeciuiala” (a 10-a parte din salariul fiecarui enorias este data bisericii), chiar daca exista taxa de cult sau taxa pe orice vrei sa faci in biserica, cultele au nevoie de sustinere financiara! Vrei sa aprinzi o lumanare pentru cei trecuti in nefiinta? Plateste! Vrei sa pomenesti copilul in rugaciunile preotului? Plateste!

Ceea ce vreau sa se inteleaga din postul asta: avem spitale ca vai de ele, avem monumente lasate in paragina, avem scoli unde acoperisul cade pe elevi, nu avem destule gradinite, aziluri de batrani sau tabere scolare bine intretinute, dar nici una din acestea nu sunt mai importante decat bisericile!

Cu “drag”, domnului viceprimar Carp!

Astă toamnă vă povesteam de campania Primăriei Oradea de a amenda cetăţenii care aruncă mizerii pe jos. Fie că vorbim de un chiştoc de ţigară, de un amărât de bilet de OTL sau un flacon de suc, toţi orădenii care aruncă mizerii pe jos ar trebui amendaţi.

Spun “ar trebui” pentru că domnul viceprimar al muncipiului Oradea, Gheorghe Carp, nu ţine cont de căciula primăriei. Şi îşi permite să ocolească regulile stabilite de colegii săi. Nu, pretextul cu “n-am găsit coş de gunoi” nu ţine! Sunteţi un cetăţean al oraşului şi un model pentru orădeni.

Să vă fie ruşine, domnule Carp!


via fua

E foame de “trafic” in Jurnalism?!

Citeam deunăzi PaginadeMedia.ro, de altfel, un site informativ. Teoretic!

În fiecare sezon apare câte o “vedetă” fabricată. De cele mai multe ori, vedeta respectivă bubuie de prostie, e un exemplu prost de urmat însă, paradoxal, e promovată de toată media. Prostia vinde mai bine ca sexul, nu?! “Vedetele” astea dispar la fel de subit precum au apărut.

E ciudat să citesc pe PaginadeMedia despre eşecul Adelei Lupşe. E stupid să citesc un astfel de articol, cu atât mai mult cu cât persoana în cauză n-ar trebui atât de mult promovată.

Am fost colegă de facultate cu Adela şi, spre deosebire de jurnaliştii din România, nu am scris despre ea. Puteam să înşir poveşti, false sau adevărate, despre ea, puteam să îmi cresc traficul cu 500% dacă doream, însă nu asta caut.

Nu sunt de acord cu ceea ce face, dar nici nu o crucific. Pentru că înainte de toate, suntem oameni, apoi jurnalişti. E mai simplu să o ignor. Încet-încet, orice pasăre piere pe limba ei. Se pare că s-a uitat proverbul ăsta.

Da, Adela ar fi făcut de ruşine tagma jurnaliştilor dacă ar fi trecut licenţa. Însă, să-i promovezi prostia, riscând să pui o etichetă pe o instituţie, mi se pare un gest deplasat. Cu atât mai mult cu cât faci o comparaţie cu o altă “vedetă” şi o altă instituţie.

Faptul că Adela a terminat Facultatea de Jurnalism la Oradea şi nu a reuşit să treacă examenul de licenţă, nu înseamnă că aici nu s-a făcut şcoală. Dimpotrivă, exceptând un profesor demagog şi o decană neinteresată de Jurnalism, toate celelalte cadre didactice şi-au făcut treaba.

Am o rugăminte: uitaţi de Adela Lupşe. Uitaţi de Nikita, de Sexi Brăileanca, Piticul Porno şi alte nulităţi.

Nu le mai promovaţi, nu faceţi decât să ajutaţi la îndobitocirea populaţiei. Chiar nu sunt alte subiecte mai importante decât promovarea prostiei şi a curvăriei?!

M-a pus naiba…

… să fac facultate! Nu puteam să fac şi eu ceva cursuri de calificare profesională? Zău că ieşeam mai ieftin.

După ce în primul an am cumpărat toate cărţile de care aveam nevoie, azi am descoperit că doar 2 îmi sunt folositoare pentru licenţă.

Adică, am dat 150 de lei pe nişte cărţi care nu-mi folosesc la licenţă. Măcar au fost interesante şi am rămas cu ceva din lecturarea lor.

Tot azi am aflat că taxa pentru înscrierea la licenţă e 500 lei! Da, ai citit bine: 500 lei!!!! Am rămas şocată când mi-a spus Designerul. Şocul a continuat când şefa de an mi-a confirmat suma. Atâta spor la învăţat am acum, cât are chef câinele să stea în lanţ când afară plouă torenţial!

Şi mi-am luat şi tot concediul de odihnă acum, să am timp să învăţ. Taxa pentru înscrierea la licenţă e aproape cât un salariu de orădean.

Poate mă lămureşte cineva: de ce taxele astea sunt atât de mari? De fapt, pentru ce e taxa asta? Chiar nu ştiu, vreau şi eu să ştiu pentru ce o să dau 500 de lei din agoniseala mea din ultimele luni!

Voi cât aveţi taxa de înscriere în licenţă?

Jurnalism la alt nivel

Nu ştiu câţi dintre cei care-mi citesc blogul sunt familiarizaţi cu cel mai mare concurs chinologic din lume, Crufts. E organizat de Kennel Club în fiecare an, a devenit deja o tradiţie de peste 40 de ani.

Ei bine, câţiva jurnalişti de la BBC (da, televiziunea de stat britanică) au realizat un documentar în care au tras un semnal de alarmă referitor la bolile genetice de care au ajuns să sufere câinii de rasă. Crescătorii au forţat nota într-atât de mult încât bulldogul englez, spre exemplu, nu se mai poate reproduce fără inseminare artificială iar femelele nu mai pot naşte fără operaţie de cezariană. english_bulldog

S-a dorit accentuarea unor trăsături însă s-a ajuns la cu totul altă mâncare de peşte.

În urma difuzării documentarului respectiv, reprezentanţii Kennel Club (clubul asociatiei chinologice britanice) au negat că ar exista probleme cu standardele promovate de aceştia, ba chiar s-au gândit să-i dea în judecată pe producătorii britanici. Însă, lucrurile au luat o altă întorsătură. Probabil s-au mai uitat de vreo 10 ori la documentar şi au observat că într-adevăr există mari probleme cu săracii câini de rasă. Aşa că au hotărât să schimbe anumite lucruri în standardele pe care trebuie să le îndeplinească patrupedele.

Adică un documentar bine realizat a reuşit să schimbe ceva! Lucrurile au mers şi mai departe. BBC a refuzat să transmită Crufts de anul acesta. Pentru prima dată în cei 40 de ani! Până şi sponsorul principal, Pedigree, a renunţat la concurs! Ce-i drept, Crufts s-a transmis live pe internet.

Kennel Club a renunţat la cântărirea câinilor pentru a intra în concurs deoarece mulţi stăpâni îi înfometau şi îi lăsau fără apă pentru a ajunge la greutatea standard.

Eh, uite că se poate face jurnalism la alt nivel! Dar nu la televiziunea publică română! Sau la OTV!

[sursa imaginii]

Entertainment sadic

Naşterea unei vedete

O femeie oarecare câştigă un concurs Big Brother, în Marea Britanie. Şi-a câştigat dreptul de a fi “vedetă” ar zice unii.

Ţine prima pagină a tabloidelor care se întrec în a scrie despre ultimele sale aventuri. Întreaga sa viaţă se desfăşoară sub lumina reflectoarelor. “Oare ce-o face acum?”, ar zice telespectatorul vrăjit de isprăvile ei.

În timp ce era din nou în casa Big Brother află că are cancer de col. Tragedie! Plânge în faţa camerei de filmat, se tânguie, împloră divinitatea pentru a-i salva viaţa, măcar pentru cei 2 copilaşi ai săi. Fireşte, nici cei doi băieţei nu au fost scutiţi de presă.

Mereu pe prima pagină, mereu în căutare de subiecte, doar-doar vor surprinde lacrimile ce se scurg pe obraji, durerea familiei destrămate. Ai naibii reporteri! Nu se opresc nici în faţa morţii!

Dintr-o dată situaţia se complică: “vedeta” e pe moarte! Cancerul s-a extins în tot corpul, o vedem tot mai palidă, fără păr, slăbită, forţând un zâmbet fals pentru reporteri. Sau poate e chiar zâmbetul ei. Va fi vedetă până în clipa când va închide ochii pentru totdeauna!

Vedete pe micul ecran

Persoana despre care discutăm se numeşte Jade Goody, o femeie aparent obişnuită din Marea Britanie. A dat dovadă de tupeu şi nesimţire crasă în casa Big Brother, a reuşit să atragă atenţia mass media din Anglia şi să rămână pe prima pagină a ziarelor pentru multă vreme.

jade-goody

Acum e pe moarte iar tabloidele nu încetează să scrie despre lupta lui Jade cu moartea. S-a măritat pe ultima sută de metri, să nu moară mamă singură (măcar copilaşii ei vor avea un tată în acte), e vedetă chiar şi de pe patul din spital!

Ăsta e entertainment! Ăsta e showbiz! Ne uităm la o femeie care moare, zi după zi! Mă rog, se uită britanicii, mă cam îndoiesc de faptul că românii au auzit de Jade Goody şi tragedia ei.

Citesc aproape zilnic The Daily Mail. Faţă de alte tabloide aici mai găsesc şi articole interesante. Am rămas consternată când am văzut cât de multă atenţie acordă britanicii acestei femei şi tragediei sale. Sau poate m-a şocat faptul că femeia asta nici când e pe punctul de a muri nu poate renunţa la celebritate!

Entertainment?

Ce e trist e faptul că modelul tabloidelor britanice a ajuns şi în România. Britanicii au ajuns modele de urmat în presa de pe plaiurile mioritice! Nu ne mai mulţumim să vedem blonde platinate care se fac de râs la tembelizor, nu ne mai ajunge setea de violenţă prezentată la ştirile de la ora 5, ne e dor de poveştile tragice, încărcate de suferinţă prezentate la Surprize Surprize.

Trebuie să simţim că trăim. Trebuie să urmărim pas cu pas suferinţa unor oameni obişnuiţi, ca noi, pentru a ne da seama cât suntem de norocoşi. Ne-am obişnuit să fugim de problemele noastre, de realitatea în care trăim, ne uităm cu jale la televizor sperând că poate vom scăpa de probleme.

Ăsta e entertainment sadic! Tragic chiar. Şi ăsta e unul dintre motivele pentru care nu am mai deschis televizorul de mai bine de o lună!

De ce mi-ar păsa de Jade Goody? Sau de Elodia? Sau de orice altă persoană care îşi etalează viaţa la televizor, descriind chiar şi cele mai mici detalii intime. Ce câştig eu dacă mă uit la aşa ceva? Sunt mai înţeleaptă? Mai compătimitoare? De asta am nevoie? Să îi plâng de milă unei necunoscute, când eu am problemele mele de rezolvat?

Uneori îmi pare rău că există mass media …

[sursa imaginii]

Apropo de facultate …

Mă întreba cineva deunăzi de ce mă plâng de cursurile de la facultate. Pentru că unele sunt inutile! Pur şi simplu inutile! Măcar aici pot spune şi eu ceva, că la facultate n-ai cu cine vorbi! Decana oricum se trezeşte cu faţa la cearşaf şi uită să anunţe studenţii cu o zi înainte de examen!

Eu, ca viitor jurnalist, n-ar trebui să studiez ceva cursuri de limba română la facultate? Da, am şi eu probleme, în liceu nu se mai face gramatică iar din clasa a 8-a, multe s-au schimbat. În schimb trebuie să studiez materii stupide precum “Comunicare Politică” sau alte prostii legate de politică şi Drept studiate în anul 2.

Puii mei (e blogul meu, am voie să spun aşa ceva!), majoritatea absolvenţilor de jurnalism habar nu au să scrie coerent 2 fraze! În loc să-i înveţi lucruri de bază în jurnalism, le violezi neuronii cu stupidităţi legate de politică? Hai să fim serioşi!

Dacă tot facem facultate după sistemul de la Bologna, nu mai bine ne învăţăm studenţii să scrie în primii 3 ani de facultate, urmând a-i specializa pe un domeniu în cei 2 ani de master?

Ăsta nu se vrea a fi un post scris la ură sau ceva de genul. Dar jurnalismul a devenit o meserie pe care orice retard o poate practica şi culmea, e şi plătit pentru asta. Altfel nu-mi explic cum de se acceptă cu atât de multă nonşalanţă greşeli grosolane, lipsa de documentare şi, mai ales, dezinformarea în masă la nivel naţional.

Jurnalism si otvism

Chiar nu înţeleg de ce oamenii se uită la OTV. Serios că nu înţeleg. Pentru mine, OTV e una dintre cele mai jalnice tembeliziuni din România.

Atunci când te documentezi pentru un articol sau reportaj, ai nenumărate opţiuni. Poţi merge atât de departe încât să pretinzi că ai o anumită înregistrare sau un document incriminator pentru a testa “terenul”, pentru a observa reacţia persoanei pe care vrei să o prinzi cu mâţa-n sac. E o chestie practicată chiar şi de cei mai buni jurnalişti. Astfel de tactici sunt descrise şi încurajate şi în manualele de jurnalism! Deh, uneori numai aşa poţi demasca presupusul vinovat (pentru că, nu-i aşa, teoretic jurnalistul nu dă un verdict, el doar prezintă informaţiile).

Uneori însă sunt şi jurnalişti de ultima speţă care nu ştiu să facă astfel de şiretlicuri. Şi atunci se îneacă, asemenea ţiganului, la mal.

Citeam despre ieşirea unui gunoi de om, care pretinde a fi jurnalist, în plină şedinţă a Consiliului din Oradea. Gunoiul respectiv e reporter OTV! Cu asta am spus totul despre meseria sa.

Ce pielea pulpei de jurnalist eşti tu măh? Cum îţi permiţi tu, un jeg de om care pretinzi că le ştii pe toate, să întrerupi şedinţa şi să acuzi oamenii?

Diaconescule, setea ta de senzaţional a atins orice limită!

Dacă strămoşii noştri au luat parte la goana după aur, astăzi asistăm la goana după senzaţionalism ieftin şi perfid!

Enervant!

E frustrant şi enervant când reuşeşti să faci ceva, te documentezi, cauţi informaţii şi încerci să încropeşti ceva cât mai la obiect şi nu poţi să promovezi munca ta pentru că … trebuie să aştepţi acel “good to go”!

E foarte enervant şi frustrant pentru că în timp ce tu ştii că ai fost primul care a descoperit chestiunea, alţii se bucură de munca ta iar tu încă aştepţi un răspuns. Evident, când răspunsul va veni, vei fi privit ca încă un “copiator, un ahtiat după trafic”. Ce bă, te-ai gândit şi tu să-mi spui asta acum, când toată lumea ştie?!

Şi mai frustrantă devine situaţia când vezi că alţii nici măcar nu pomenesc sursa ideilor. Nu nene, eu am descoperit, eu am văzut. Dacă ai văzut de la început, de ce mama naibii n-ai spus nimic? De ce ai tăcut în banca ta şi ai aşteptat să scriu eu ceva ca apoi să vii şi tu cu un articol?

Ştiu, ţi-era frică să nu cumva să te faci de rahat. Dar dacă tot te-ai inspirat din munca altuia, măcar fă bine şi mulţumeşte-i! N-am nevoie de link dar măcar precizează că o fraieră ca mine ţi-a dat mură-n gură dovezile!

Cred că a fost singurul moment în care mi-a fost ciudă pe mine că blogul ăsta nu are trafic şi nu are notorietate. Chiar nu mă interesează aspectele astea în mod normal dar în momentul în care văd cum cineva se foloseşte de munca mea pentru a se bate în piept cu o cărămidă: “eu am descoperit, eu am observat”, mama naibii, atunci chiar devine frustrant!

Şi mai ciudă mi-e pe faptul că încă aştept un răspuns. Birocraţia există peste tot, nu doar în sistemul administrativ!

When blogs fail!

De vreo câteva zile observ marea vânzoleală pe Digg, Mixx, Propeller and other social networks în legătură cu un video în care naratorul povesteşte despre folosirea pisicuţelor la pescuitul de rechini.

Evident, curioasă fiind, am intrat pe situl prezentat la final şi nu mi-a spus nimic. Ba chiar m-a făcut să cred că e un alt spam site. E plin de linkuri şi nici o informaţie relevantă, aşa cum fac spammerii de dincolo!

Tot curiozitatea m-a făcut să caut pe Google mai multe despre subiect. Ce să vezi?! Nici măcar un portal de ştiri internaţional nu a precizat de acest subiect, lucru care m-a făcut să cred că tot clipul e o prostie, o farsă menită a atrage trafic pe situl ăla de rahat.

Dacă marile televiziuni, ziare şi situri de ştiri nu precizează nimic, nu au publicat aşa ceva, înseamnă că e puţin probabil ca subiectul să fie credibil. Pentru că dincolo jurnalismul se face la alt nivel!

În schimb vuie blogosfera “englezească” de preluări ale videoului publicat iniţial pe LiveLeak. Un video jenant, stupid şi deloc lămuritor aşa cum susţine autorul.

Recent PETA a emis un comunicat de presă prin care cere companiilor şi oamenilor să susţină campania în care peştii sunt redenumiţi sub forma “pisicuţe de mare”, în ideea că nimeni nu vrea să mănânce pisici. În felul acesta PETA urmăreşte reducerea pescuitului în apele Australiene iar cererea de peşte să scadă considerabil.

Videoul de care ziceam mai sus a apărut pe net la câteva zile după comunicatul PETA.

Sunt curioasă câţi “jurnalişti” din România vor lua pe bune videoul. Până acum am văzut în Libertatea. Hai să vă văd!

În caz că nu mă credeţi pe cuvânt, aruncaţi o ocheadă aci! Greu e dom’le să gândeşti uneori!