Mai jos poţi vedea o stradă orădeană de modă veche, cum o numesc eu! Casele sunt vechi, în unele locuri ferestrele abia se ivesc de iedera care pare-se că vrea să cucerească orice urmă ce zid, în timp ce alte case arată tot mai „tinere”. Vara e răcoare şi umbră, toamna faci slalom printre ghinde, castane şi grămezi de frunze moarte iar iarna … ei bine, iarna ne amuzăm de scheletele pomilor înzăpeziţi.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Podul de pontoane are o vechime şi o oarecare tradiţie în Oradea. Zona e mai liniştită tocmai pentru că pe acolo nu trec maşini.

Tu ce vrei pentru Oradea? Vrei ca Podul de Pontoane să se transforme într-un pod rutier sau ba?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Îmi place Timişoara pentru că are un centru plin cu flori, pentru că are un Parc al Rozelor absolut magnific, pentru că mă face să mă simt ca o străină dar totuşi acasă.

Ultima dată când am fost în urbea de pe Bega mi-a rămas în minte imaginea traficului agitat, a şoferilor nervoşi şi a fumului ce-mi intoxica plămânii.

Aşa că duminică, 25 octombrie, voi avea ocazia să văd un oraş mai ecologic. Duminică dimineaţă, începând cu ora 10.00 te aştept în Parcarea Timco la aniversarea unui an de “Verde pentru biciclete”.

PLECARE : TIMCO – Gh. Lazăr – Strada Paris – (prin spatele Pieţei 700 – faţă Aquatim) -  Str. Sfântul Ioan – Victor Vlad Delamarina – Piaţa Libertăţii – Str. Lucian Blaga – Piaţa Iancu Huniade – Str. 20 Decembrie 1989 – Bd-ul C.D. Loga – Bd-ul Republicii – Str. Sfântul Ioan – Str. Gh. Dima – Piaţa Mărăşti – Str. Oituz – Str. Martin Luther- Bv I.C. Bratianu – Bl Michelangello – Str. Acad. Al Borza – Str. Miron Patriarh Cristea – Str. Carol Telbisz – Str. Augustin Pacha – Str. Eugeniu de Savoya – Str. Emanoil Ungureanu -  Piaţa Mărăşti – Aleea de la Pappion – Piaţa Unirii – Str. Alecsandri – Piaţa Libertăţii – Str. Alba Iulia – Piaţa Victoriei (Opera)- SOSIRE.

Victoria manifestanţilor pe bicicletă va fi deplină atunci cînd:

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Azi dimineaţă citeam newsletterul de la tripadvisor.com (foarte mişto siteul, btw!) şi privirea mi-a căzut pe căsuţa de mai jos. E sublimă! E exact ce aş vrea să am şi eu. Doar că e o casă din  Stratford-upon-Avon deţinută de actriţa Anne Hathaway, cunoscută vouă din filmul “Diavolul se Îmbracă de la Prada”.

Oficial o urăsc pe femeia asta! Din cauza casei, fireşte.

Când o să cresc mare o să mă fac actriţă, să am bani de-o casă aşa de mişto!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Aşa că din copilărie eu ştiam că Timişoara e oraşul lalelelor! (facem un pic de SEO şi PR oraşului de pe Bega)

Ce dezamăgită am fost când am aflat, mai târziu, că de fapt Olanda ar fi “Ţara lalelelor” iar Piteştiul e “Oraşul Lalelelor”. Dar pentru mine tot Timişoara a fost şi va rămâne oraşul unde am descoperit florile albastre!

Văzute recent prin centru, în Timişoara.

Apropo, Sărbă(u)tori Fericite!

p.s: Pozele n-au watermark pentru că mi-a fost mie lene să le pun. Asta nu înseamnă că le poţi utiliza fără acordul meu!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Aşa de drăgălaşi sunt bebeii din imagine! M-am îndrăgostit. A câta oară, oare?!

[sursa imaginii]

Nu, nu e vorba de instinctul matern. Mereu mi-au plăcut bebeii. Sunt o sursă negreşită de optimism şi bună dispoziţie.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Am vrut neapărat să văd peştera de la Româneşti, despre care ştiam că are una dintre cele mai bune acustici din Europa. Bunica mă speria, în copilărie, cu poveşti despre câini albi care au ieşit negri sau Bau Bau! Dar până acum, n-am apucat să văd “minunăţia”.

Drumul e foarte bun, dar numai atunci când nu plouă! Din fericire, noi am prins vreme frumoasă. Dacă nu eşti obişnuit că musculiţele care se bagă în ochi sau cu ţânţarii care roiesc în jurul tău, nu te încumeta la o astfel de călătorie.

Tati ne-a povestit despre locurile prin care am trecut. După 30 de ani încă mai ţine minte toate poieniţele şi dealurile din zonă. Asta da memorie de elefant bătrân!

Indicaţii pentru turişti: accesul se poate face pe ruta : DN 68 A Lugoj – Traian Vuia (21 km) – Făget (15 km- Coşava (11 km), ramificaţie la dreapta, DL 108 spre Româneşti (5 km). În Româneşti, pe şosea, se merge până la staţia de autobuz (nu e departe de intrarea în sat, cam la 500 m). Peste drum de staţia de autobuz se face o uliţă. Dacă mergi cu maşina poţi urca aproape jumătate din drum. Adică vreo 10 minute. De acolo pe jos, musai!

Am trecut prin pădure unde ne-am bucurat de răcoare şi o privelişte splendidă: pădurea deasă care se întinde pe coline. Absolut superb! Apropo, tot drumul până la peşteră e semnalizat. Sătenii au vopsit marcaje pe copaci. Bineînţeles că unii imbecili n-au putut rata ocazia să-şi scrijelească numele pe copaci.

Contrar aşteptărilor, în zona peşterii pădurea dă semne de reîntinerire. E plin de puieţi de stejar şi alte soiuri de foioase.

Din păcate nici măcar aici nu ducem lipsă de manelari stupizi şi oameni imbecili. Altfel nu-mi pot explica cutiile de bere aruncate în pădure sau pet-urile de Sprite înfipte în scoarţa copacului. (vezi foto mai jos)

Încă de la intrarea în peşteră am rămas uimiţi să vedem cât de idioţi au fost cei care au vizitat locul înaintea noastră. Peştera e plină de inscripţiile celor care au simţit nevoia de a-şi scrijeli numele “pe toate gardurile”. Chiar nu pot înţelege mentalitatea asta.

La intrare ne-au întâmpinat liliecii. Deşi erau doar câţiva agăţaţi de tavan, zgomotul se auzea de parca ar fi fost câteva mii. Acustica beton, nu glumă! Tati chiar a reuşit să-i pozeze, deh aparatul lui vede mai bine.

Cu grijă să nu alunecăm în bat poop, am înaintat în peşteră. Tati ne-a povestit de copilăria sa, când împreună cu băieţii din sat se aciuiau pe aici şi se ascundeau printre stânci. Multe dintre ele au fost denumite de localnici.

Din păcate liliecii nu au reuşit să bage spaima în toţi manelarii, drept urmare am descoperit nume de proşti scrijelite la înălţimi şi pe monumente (cruce).

Frig nevoie mare pe măsură ce înaintam, aşa că e bine de ştiut să vii de acasă cu o bluză mai groasă la tine. Aerul e tare, se simte calcarul şi calciul îmbinat cu bat poop şi nămol.

După ce am vizitat camerele peşterii am ieşit pentru a vedea Dâmpul lui Filip. Înaintezi prin pădure până dai de un deal cu o cruce de lemn. Localnicii s-au stăduit să facă aici un loc de popas, din păcate imbecilitatea românului şi-a arătat încă odată capacitatea. Din masa şi băncuţele construite au mai rămas câţiva butuci şi o scândură.

La coborâre am admirat zona de la înălţime şi am păpat mure. În poze se poate vedea localitatea Curtea (aflată cam la 3 km de Româneşti).

Întorşi în sat, ne-am împrospătat forţele cu apă rece de la fântână şi am plecat spre Mănăstirea lui Miron, aflată la intrarea în sat. În copilărie obişnuiam să spionăm călugării când mergeau la râu să-şi spele hainele. Era amuzant să vezi bărbaţi care-şi spală izmenele în râu, mai ales un bărbat cu haine negre de călugăr.

Locul s-a schimbat foarte mult. Mănăstirea este în construcţie. Cineva a simţit nevoia de a o lungi … Pentru mine şi-a pierdut din sacralitate. Era mai interesantă micuţă. Tati s-a chinuit ceva vreme să pozeze peştii. Împreună cu bruta mică s-au pus să sperie peştii dintr-o parte în cealaltă a bazinului pentru şedinţa foto. Dar nici peştii nu-s proşti. Nu s-au lăsat cu una cu două.

Concluzie: avem locuri superbe, merită vizitate dar manelarii şi ţăranii merită linşaţi pentru imbecilitatea de care dau dovadă chiar şi atunci când merg în excursii. Peştera e vizitată de oameni din toată Europa, în septembrie sau octombrie se ţin concerte simfonice şi de muzică rock. Dintre toate numele scrijelite toate erau româneşti, nici un John, Mike sau Adolf.

Am fost, am văzut, am pozat şi am constatat! Dacă toţi românii ar avea grijă de frumuseţile mioritice, poate că nu ne-am scufunda în mizerie. Dar unora le e mai uşor să dea vina pe autorităţi şi să deplângă starea actuală.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Centrul timisorean arata splendid, incarcat de verdeata si de flori. Timisorenii nu duc lipsa de inventivitate insa spre deosebire de oradeni, lucrurile chiar sunt demne de admirat. Buburuzele din pozele de mai jos sunt cele care despart liniile de tramvai, la statia Piata Maria. Timisorenii nu par deranjati de varietatea de culori ce a asediat banalele buburuze gri.

Am vazut primul tramvai tras de cai. Si l-am revazut pe Gheorghe, a carui poza am scos-o, la cererea expresa a sa!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

De când m-am mutat la Oradea n-am prea avut ocazia să grijesc de plantele de apartament. De 8 martie am primit o floricică în ghiveci de la puiul meu, aşa că ne-am hotărât să plantăm şi alte flori. Mai animăm puţin balconul monoton.

Am cumpărat 2 ghivece şi un săculeţ cu pământ pentru flori (aşa scria pe sac!) Am mutat floricica din ghiveciul ei (prea mic) şi în altul am plantat seminţe de busuioc cumpărate din Practiker.

Astă iarnă, la Bobotează, i-am cerut popii să-mi dea puţin busuioc (îmi place cum miroase în cameră), ca să-l păstrez. Între timp bucăţica de plantă de la popa s-a uscat şi am zis că e păcat să o arunc, oricum dacă o amestec în pământul florilor nu are vreun bai.

După câteva săptămâni în care ambele ghivece au stat la lumină şi căldură şi au primit apă tot la 2-3 zile, busuiocul a început să răsară, floarea îşi revenea în urma mutării într-un vas ceva mai mare şi 2 fire verzi au răsărit pe lângă floare. Cred că nu le-am aruncat pentru că mi-a fost lene!

Din păcate, atât busuiocul cât şi floarea au început să se usuce. În schimb firişoarele verzi au crescut mari şi frumoase şi miroseau foarte tare a … busuioc!

Astăzi am o superbă plantă de busuioc, de la popa, plantă de care mi-a fost milă să o arunc la gunoi sau să o rup iar plantele ce au ieşit din seminţele cumpărate s-au uscat complet.

Uite, d-aia e mai bun busuiocul popii!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

P.S : e prea cald afară pentru a petrece sărbătorile de Paşte în casă. Un pic de aer curat şi un grătar în natură nu strică, numai să nu uiţi să-ţi aduni deşeurile.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.