Tag Archives: oldies

Despre muzica aia bună :)

Ştii senzaţia aia pe care o ai când asculţi una dintre piesele tale preferate, melodie pe care n-ai mai auzit-o de mulţi ani şi te întrebi „Cum de am uitat de melodia asta?”. Şi pe măsură ce-o asculţi îţi vin în minte tot felul de situaţii, locuri, oameni, gânduri. Parcă eşti din nou în locul ăla unde ai auzit prima dată piesa aia preferată.

Adevărul e că de la atâta muzică de tipul bumţi-bumţi (poate cei de la Creative Monkeyz ar trebui să înregistreze expresia), atâtea ritmuri electro, dance şi alte bumţimăieli, nu mai au loc sunetele de chitară. Sau de saxofon. Ori de pian. De fapt, şi dacă îşi fac loc prin melodii, se pierd printre sunetele care-s făcute să-ţi bubuie creierul, să-l intoxice cu tot felul de senzaţii pe care nu le-ai mai experimentat. Nu le recunoşti, dar nici nu-ţi provoacă repulsie. Ştii că nu-s pe gustul tău, dar le accepţi ca sunet de fond. O încăpere tăcută e una care deprimă, aşa că merge şi-un radio comercial care se aude în surdină. Încet, atât cât să nu-ţi distragă atenţia, dar suficient de tare pentru a nu-ţi auzi gândurile. Sau, mă rog, piticii ăia nevrotici care mereu vor ceva! (medicameeenteeeeee!!!)

Nu mai ştiu când am uitat să ascult doar „muzica mea”, acele ritmuri care-mi permit să răsfăţ neuronii cu sunetele copilăriei. Am crescut cu melodii pe care oricât de rar le-aş asculta, întotdeauna-mi provoacă aceleaşi senzaţii. Cu tot respectul pentru artiştii şi producătorii autohtoni, nu cred că muzica din ultimii 10 ani va reuşi vreodată să-mi trezească asemenea sentimente.

The Healer ascultam noaptea la radio, la NovaFM în Lugoj. Tot acolo am fost cucerită de The Rolling Stones cu Angie, Simon and Garfunkel cu Bridge over troubled water, Andy Williams cu Speak softly love, Love Hurts de la Nazareth ori Stairway to Heaven de la Led Zeppelin (ce-mi mai place să ascult asta dimineaţa, pe la 5). Să mai spun de Guns’n’Roses cu Paradise City ori de Lisa Stansfield cu Been Around the world?! Sunt doar câteva melodii din miile de piese în care mă regăsesc.

Muzica de azi nu-mi transmite vreo emoţie. O aud, aşa cum aud un tren care trece pe lângă bloc şi … cam atât! Din când în când îmi mai transmite câte-un şoc, când văd câte-un videoclip exagerat (totuşi poate-s eu prea pudică), dar nu mă îndeamnă să iau vreo atitudine.

Fleetwood Mac – Don’t Stop!

Melodia asta a apărut în 1977 şi încă se menţine în preferinţele multor amatori de radio adult contemporary sau oldies. Formaţia anglo-americană s-a format în 1967 şi a fost denumită după toboşarul Mick Fleetwood, singurul membru care a rămas în formaţie de la bun început.

Mesajul piesei Don’t Stop e atât de optimist încât e musai să asculţi melodia când eşti demoralizat …

I love Chanson Cafe!


Discover Billy Idol!

Fiind ziua lui Pety, ne-a cinstit cu vin şi tequilla (şi Prigat de kiwi pentru mine) în Chanson Cafe (muzeul Ady Endre). Văzând băieţii cum discutau despre băuturi, m-am simţit ca un copil care acum a lăsat biberonul cu lapte şi a descoperit … ceaiul de lămâie. Au râs copios de mine când am pus întrebări despre băuturi despre care eu abia auzisem iar ei deja se greţuiseră.

Habar nu am ce e aia Sambuca, nici măcar Wembley nu ştiu cum e. Însă, am băut pentru prima dată tequila. E bună, dar parcă mai bună e doar lămâia cu sare. Niciodată n-am avut curiozitatea de a pune sare pe lămâie, pentru a vedea ce gust are. Parcă am descoperit America! Silly me …

Ne-am distrat foarte bine dar nu putea să lipsească “perla” serii.

“Casa asta nouă o să aibă 3 băi, nu o să fie probleme.

Ai jacuzzi?

Nu, dar am bideu!”

M-am bucurat că am auzit muzică veche, muzică de care credeam că am uitat. Mi-era dor de AC/DC şi de Billy Idol, de Rolling Stones şi Olivia Newton Jones.
/me likes oldies

Frank Sinatra si un pahar de vin rosu…


Discover Frank Sinatra!

 

Mi se pare aşa de ciudat să aud Frank Sinatra dintr-o maşină. Cel puţin în România …

Sunt atât de scârbită şi, în acelaşi timp obişnuită, să aud manele sau dance bumți-bumți din maşinile unora, încât la auzul piesei My Way (care răsuna puternic din maşina ce era parcată în spatele blocului) mi s-a făcut pielea ca de găină.

Întotdeauna când aud Frank Sinatra mi se face poftă de vin roşu. Nu ştiu de ce. Când sunt nervoasă sau agitată, Frank şi Andy Williams mă ajută să mă relaxez. Ciudat! E aşa de bine să te laşi purtat de muzica veche …

Aam fiert nişte vin roşu, Merlot cică ar fi (n-are etichetă sticla), cu scorţişoară, cuișoare şi puţin piper (cică aşa se face-n Galaţi). Vinul e foarte bun, în cameră se audeFrank Sinatra şi m-am refugiat în pat.

Acum, toate problemele par să fie neimportante …

Îţi doresc să ai parte de o seară relaxantă şi frumoasă!

Money for nothing …

Am avut o zi incredibil de proastă! Pe drum spre facultate m-am trezit cu surprize neplăcute, la examen mi-a picat un subiect de care nici nu ştiam că s-a predat (mda, dacă nu mi-am chiorât destul ochii la toate foile pe care am cursuri tipărite) aşa că 2 pagini am aberat.

Subiectul era legat de comunicarea politică locală, aşa că am aberat pe tema politicilor la nivel local şi naţional etc. Deşi profu’ e de treabă, materia mi-a displăcut profund.

Acum ascult Dire Straits cu Money for nothing. Urmează Brothers in arms, Your latest trick şi Six Blade Knifes. Uf, parcă s-a mai înseninat şi pe strada mea. 🙂

dire straits MONEY FOR NOTHING
Asculta mai multe audio Muzica »

Dire Straits – Six blade knife
Asculta mai multe audio Muzica »

E incredibil efectul muzicii asupra mea. În adolescenţă avea obiceiul să adorm cu radio-ul. Pe atunci nopţile erau pline de muzică veche, melodii cunoscute sau mai puţin cunoscute dar care făceau somnul mai dulce.

“You get money for nothing, and chicks for free ..”