Când m-am angajat prima dată, bunica mi-a dat un sfat pe care, la vremea respectivă, nu l-am înțeles: „Ferește-te de omul tânăr și hulpav dar ferește-te mai tare de omul bătrân și egoist!”. După câțiva ani am ajuns să înțeleg ce voia să spună.

Știu, răzbunarea e arma prostului însă uneori e bine să dai mai mult decât primești tocmai pe principiul că dacă nu-ţi foloseşte ţie, poate-i va folosi altcuiva.

Nu?

______________________________

sursă foto

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Cuptorul aragazului nu cred că a mirosit vreodată atât de apetisant. Nici măcar săptămâna trecută când am făcut pui umplut cu gutui pe pat de legume.

În premieră, mi-a ieşit şi ciorba de peşte. Pentru prima oară în viaţa asta am făcut ciorbă de peşte şi mă declar mulţumită de rezultat. E delicioasă! Desigur, am pregătit şi alte feluri de mâncare, dar de astea 2 io mi-s tare mândră că mi-au ieşit bine.

Vom întâmpina noul an acasă, cu şampanie, o pisică somnoroasă, mult peşte şi multă linişte. Va fi un revelion în 2 şi jumătate…

În 2010 mi-au ieşit multe, am ratat alte ocazii, dar per total a fost un an frumos. E frumoasă viaţa la 24 de ani.

Să vă pice bine mâncarea, să beţi cu moderaţie pentru a nu începe anul cu aventuri nefericite şi să vă odihniţi cât puteţi de mult.

V-am ţucat virtual!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Ce-i drept, doar ramele din titan sunt vreo 300 de lei, iar lentinele de plastic cu n-şpe mii de filtre (cică-s de office, adică pentru corporatiştii care petrec mult timp în faţa calculatorului, benoclându-se ca orice corporatist) costă cel mai mult: 370 de lei! Mi-a cam stat inima-n piept când am auzit! Mai ales că nu am dioptrii mari.

Vestea proastă sau bună, încă nu-mi dau seama cum e, a venit de la tanti doctor care mi-a recomandat lentilele. Cică punctele alea confuze şi ciudate pe care le vedeam de la o distanţă de 3 metri erau litere. Eureka! Probabil de aceea nu recunosc omul decât atunci când e foarte aproape de mine, văd în ceaţă fără ochelari.

Motiv pentru care mi-a recomandat lentile cu minus. Tot 0,5, dar cu minus.

Pe de-o parte mă bucur că în sfârşit îmi voi relaxa ochii cu ochelari, ultimele 2 săptămâni au fost crunte. Mă durea capul, ochii, nu mă puteam concentra. N-aş fi crezut vreodată că voi avea atât de mult nevoie de nişte amărâţi de “ocheţi”, cum se mai spune pe la noi pe acasă.

Încă n-am desluşit misterul ochelarilor pierduţi. Bănuiesc în continuare pisica, ştiu că s-ar răzbuna oricând pentru că am spălat-o acum vreo 3 săptămâni şi-am râs cu poftă de burtica ei grasă!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Am ajuns să am pielea de pe degete atât de uscată, încât s-a crăpat şi agăţ orice material fin. E frustrant, zău aşa. Şi când nu era pisica în casă tot dezinfectam baia de 2-3 ori pe săptămână şi mă spălam de câteva ori pe zi pe mâini, însă parcă reuşeam să ţin cumva sub control toată treaba asta cu uscăciunea de pe degete.

Am încercat până acum Garnier pentru piele sensibilă, e bună, însă efectul dispare după jumătate de oră, maxim o oră, o folosesc când sunt la lucru. Acasă folosesc ceva cremă de mâini de la Farmec, are miere şi glicerină, dar o pot folosi doar înainte de culcare întrucât intră greu în piele şi vreo 10 minute trebuie să tot masez pielea.

Acum vreo 2 zile am fost la farmacie în căutare de creme şi vâzând multitudinea de produse, n-am ştiut ce să aleg, aşa că am ieşit. Nu prea mă încântă ideea de a da o căruţă de bani pe creme care poate nu vor fi destul de hidratante şi voi fi nevoită să le dau sau arunc.

Aşa că vă întreb, dragele mele, ce cremă hidratantă de mâini recomandaţi? E musai să intre rapid în piele, să nu fie atât de unsuroasă încât să nu pot face nimic jumătate de ceas şi să hidrateze bine pielea degetelor.

Pretty please?!

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Ghinionul ei că a făcut laringită şi a luat până acum 4 injecţii în fund, plus câteva picături de miere pe botic. E adorabilă după ce-i punem miere pe bot şi lăbuţa dreaptă, ţopăie prin casă minute-n şir, încercând să se lingă şi să scape de chestia aia vâscoasă. Miorlăie întruna până reuşeşte să fie curată.

Am reuşit să o dezvăţ de mâncarea umedă la plic, veterinarul mi-a dat bobiţe uscate pe care le-a mâncat fără să protesteze. Întâi i-am dat din mână primele 2 bucăţi, apoi s-a învăţat singură să-şi ia din castron. În plus, de când mănâncă hrană uscată bea apă. În primele 2 zile ne-am tot chinuit să o convingem să bea apă sau lapte, ea nu şi nu, se mulţumea doar cu sosul din plicurile umede care, fie vorba între noi, e şi puţin şi de proastă calitate.

Ei, de când a descoperit că nu-i vrem răul (deşi miorlăie în disperare când o bag în transportor şi mergem la vet), joacă fotbal prin toată camera cu biluţele ei cu clopoţei. Când se satură de ele, sare la sisal, stă la fereastră (asta a descoperit-o azi) sau încearcă să roadă săculeţul cu iarba mâţei.

Porecla „Monstruleţul” i-a dat-o Laurenţiu după ce s-a ales cu vreo 2-3 zgârieturi din joacă. Ştie că mâna mea o hrăneşte

Operaţiunea „Monstruleţul” în clipul de mai jos:

p.s: da, odată cu pisica vor apărea şi posturile cu şi despre pisici.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Are aproape 2 luni, e timidă, dar odată ce zăreşte jucăriile cu clopoţei, nu poate rezista tentaţiei de a-i smotoci, curioasă de zgomote.

Ea e Mitsi, e noul membru al familiei Orădeanului. Se califică la categoria „cel mai păros membru al clanului Orădeanul”.

Mă aşteptam să miorlăie şi să plângă toată noaptea după mămică şi frăţiori, însă n-a fost aşa. Miorlăia de fiecare dată când o puneam în cutie, la culcare, pesemne că avea chef de joacă iar noi îi îngrădeam acest drept. Însă imediat ce am stins lumina, Mitsi a făcut nani, trezindu-ne dimineaţa în timp ce scormonea în nisipul din litieră.

Azi mergem şi la veterinar pentru carnetul de sănătate, planul de vaccinare şi deparazitare.

Acum toarce de sub calorifer, unde s-a ascuns la început. I-am improvizat un culcus dintr-un prosop pufos şi nu s-ar mai dezlipi de locul ăla decât atunci când mănâncă şi se joacă.

La joacă, după ce şi-a dat seama că mama pisică nu e prin preajmă …

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Chiar dacă eu sunt prea old fashion pentru spiritul tău prea tânăr şi neliniştit, chiar de mereu îmi reproşezi că mă tund precum o babă (deşi mami nu e babă, mami e doamna băbuţă) sau că dorm prea mult şi nu ies prin cluburi, să ştii că rămâi surioara mea de nota 10.

La mulţi ani, piticot

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Partea bună că am reînceput să fac exerciţii acasă, lucru ce reduce din intensitatea durerii. Iar când devine prea insuportabilă (cum a fost aseară, corpul mă avertiza că soarele de ieri se va transforma în ploaie azi), mă retrag la căldura plapumei şi vizionez House M.D.

În altă ordine de idei, deşi plănuiam să ne întâlnim la Schimb de Cărţi Oradea în a doua săptămână din septembrie, mă văd nevoită să amân pentru al treilea weekend. Sunt o companie dezagreabilă când am dureri de spate. Vor trece până atunci, exerciţiile dau rezultate de obicei.

Şi dacă tot suntem la subiectul ăsta, poate-mi daţi câteva sugestii de localuri unde ati dori să ne întâlnim, să mai schimbăm decorurile

Vă aştept sugestiile fie aici, la comentarii, fie pe mail.

Pe tine cum te afectează (re)venirea toamnei?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

Oricum, nu te sfătuiesc să-i spui partenerului de la prima întâlnire ce îţi place să faci, să mănânci, să bei etc. Lasă-l să pună osul la treabă şi să afle, dacă-i interesat.

Bun. Top 20 lucruri pe care le iubesc arată cam aşa:

1. mami, tati, soră-mea, bine, treacă-meargă şi pe frate-meu. să nu spună că l-am lăsat pe nicăieri chiar dacă el e pe nicăieri. adică, e prin „străinezia”, să nu înţelegi alte chestii.
2. laurenţiu. d-aia!
3. animalele. dar nu în sensul ăla sexual sau pervers ci în sensul „Awwwww!” când orice fetişcană face ochii mari şi ar sări să smotocească orice creatură pufoasă i-ar ieşi în cale. şi prin „creatură pufoasă” nu mă refer la un bărbat păros (yuck!) ci la un pisic Scottish Fold, un Beagle, un Bulldog, o tarantulă etc.
4. îngheţata. viaţa ar fi atât de caldă fără îngheţată …
5. vinul roşu demisec. pentru că nu dă dureri de cap şi pişcă puţin limba.
6. bebeii. i’m a sucker for babies!
7. să dorm! aş dormi şi 18 ore pe zi, dacă m-ar lăsa cineva …
8. sarmalele făcute de mami. ştii glumele alea de la negri cu „Yo mamma..”?!. ei bine, la noi era ”Maică-ta nu face sarmale aşa bune cum face maică-mea!”
9. ciorba de burtă pe care o pregăteşte tati şi friptura de miel. mmm, nimeni nu le pregăteşte mai bine decât tati! Da, bărbaţii-s bucătari buni, păcat că al meu Laurenţiu nu ştie găti!
10. Dr. Sheldon Cooper din The Big Bang Theory. Chiar dacă se apropie de 40 de ani . Probabil e o atracţie ciudată faţă de geeks.
11. Johnny Depp. Dar e o iubire d-aia platonică, cum spuneau colegele de clasă în liceu, chiar dacă multe dintre ele nu ştiau sensul cuvântului „platonic”. Era la modă termenul )
12. Lugojul. Că e oraşul unde am copilărit, unde am trecut prin mai multe lucruri bune decât rele, pentru că acolo e acasă! Şi pentru că nimeni nu se uita urât la mine când îmi aruncam sandalele din picioare şi mă cocoţam în dud.
13. Oradea. Pentru că acum aici e casa mea, chiar dacă nu e „acasă”.
14. murăturile. mmm, salivez numai când mă gândesc la aşa ceva. acum visez la un castron plin cu gogonele movulii, ardei copt, castraveciori şi ardei umplut cu varză. Bea o gură de apă şi înghite rapid dacă nici tu n-ai murături în casă la ora asta.
15. casele evreieşti. din motive pe care le-am mai spus deja.
16. pleskăviţa sârbească din Timişoara. nicăieri n-am găsit pleskăviţă mai bună.
17. oamenii sinceri.
18. pantalonii scurţi. nu ştiu de ce se spune că după 20 de ani nu se cade să porţi pantaloni scurţi şi nici că-mi pasă. n-am picioarele Shakirei, dar rău nu-mi stă. n-am celulită, deci nu văd de ce nu aş purta aşa ceva.
19. florile. când voi creşte mare, sper să am casa mea cu o grădină mare unde să pot planta flori, roşii şi gazon unde să se joace 3 pisici şi 2 câini.
20. să studiez clădirile. cineva-mi spunea că-s cu capul în nori pentru că mereu observ florile de la balcoane, ferestrele decorate şi oamenii plictisiţi,  norii senini sau întunecoşi etc. prefer să observ lucruri decât oamenii de pe stradă. în felul ăsta nu judec şi nici nu condamn stilurile vestimentare sau coafurile.

Îţi pasez leapşa asta. Da, tu cel/cea care citeşti postul ăsta.

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.

În 1868, tot într-o zi de 28 iulie, în Statele Unite ale Americii s-a aprobat al 14-lea amendament prin care s-au stabilit drepturi şi pentru persoanele Afro-Americane.

În 28 iulie 1929 s-a născut Jacqueline Kennedy Onassis, fosta Prima Doamnă a Statelor Unite Ale Americii. Însă în 1741 a murit Antonio Vivaldi, iar în 1750 a murit Johann Sebastian Bach, două personalităţi marcante în muzica clasică.

Iar în 1986, la 4 luni după explozia de la Cernobîl, am apărut eu. Încă nu ştiu dacă balanţa s-a înclinat pozitiv sau negativ. N-am început vreun război (amu’, nu-s nici Elena din Troia sau Cleopatra), n-am dat drepturi vreunei minorităţi şi nici n-am stilul doamnei Kennedy. Dar am blog, se pune?

Voi sărbători cei 24 de anişori cu un pui delicios la cuptor (că momentan n-am nici curte şi nici grill!) şi un pahar de vin roşu.

Ce altceva aş putea face într-o zi de vară ploioasă şi rece?

©2012 Lilişor.net. Toate drepturile rezervate.